Anul 2007. An în care rămâneam fără două dintre legendele fotbalului românesc, Nicolae Dobrin și Florea Dumitrache, an în care Sarkozy era ales președintele Franței, grupul Led Zeppelin se reunea după 19 ani, AC Milan câștiga Liga Campionilor, luându-și revanșa pentru finala pierdută cu doi ani înainte, Lyon se proclama pentru a șasea oară consecutiv campioană în Franța stabilind astfel un record în materie, Inter câștiga titlul cu nr 15 în Italia, iar Cristian Mungiu începea să adune premiu cu al său 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile.
Anul în care istoria fotbalului a trăit unul dintre cele mai ciudate și surprinzătoare capitole ale sale într-un mic oraș cu nume greu de pronunțat din Cipru. După-amiaza zilei de 6 mai a acelui an. Se juca meciul Olympos Xylofagou – Ayios Anastasios, meci contând pentru ultima etapă a celei de-a treia divizii cipriote. Gazdele din Xylofagou erau obligate să câștige pentru a promova în următoarea categorie, așa că pentru spectatorii prezenți pe stadion, câteva sute, era clar cine este favorita partidei, mai ales că oaspeții din Anastasios nu avea nimic de câștigat, nici de pierdut. Nu puteau promova, nici nu erau în pericol de a fi retrogradați.
Pronosticurile nu au dat greș. Olympos, împinsă de la spate de iluzia unei promovări istorice s-a aruncat în atac chiar din primul minut, iar la finalul meciului, tabela de marcaj arăta un neverosimil 24-3. Adevăratul protagonist al acelei după-amiezi călduroase în Xylofagou avea să fie însă atacantul central al gazdelor, un anume Panagiotis Pontikos. Seara târziu, la doar câteva ore de la finalul acelei partide, Pontikos avea să își regăsească numele pe prima pagină a tuturor marilor ziare de sport din Europa, jurnalele sportive ale televiziunilor din Grecia și mare parte din continent se deschideau avându-l pe el în rol principal, iar la ușa casei sale au început să apară duzine de reporteri. Toate astea după ce în jurul orei 22:00 ale zilei de 6 mai, agențiile de știri publicau o știre care arăta astfel: Un atacant cipriot reușește să marcheze 16 goluri în același meci.
Până în acel moment, Panagiotis Pontikos, nu figura nici măcar în primii cinci jucători clasați în topul golgheterilor din Diviza a 3-a din Cipru, însă antrenorul celor de la Olympos avea încredere în el că își va împinge echipa către promovarea în echipa secundă. Căteva ore mai înainte antrenorul aflase că cei de la Ayos, dat fiind că era un meci fără prea mare importanță pentru ei, luaseră decizia de a alinia un prim 11 format aproape în totalitate din jucători tineri, fără prea multe meciuri în picioare, pe care să îi rodeze pentru sezonul următor. Pontikos a fost luat deoparte de antrenorul său care i-a spus că meciul este de o importanță vitală pentru club și că trebuie să profite de lipsa de experiență a adversarilor. Zis și făcut. 3, 20, 33, 35, 47, 50, 55, 56, 58, 61, 68, 75, 76, 83, 86 și 87 sunt minutele în care Pontikos avea să marcheze în acel meci. Arbitrul fusese nevoit să întrerupă câteva minute meciul pentru a reuși să noteze pe un carnețel toată acea sarabandă de reușite, iar când în cele din urmă s-a lămurit, rezultatul final notat avea să fie 24-3. În timp ce arbitrul încă își mai făcea socotelile, Pontikos era scos pe umeri de pe stadion, așa cum merita un adevărat erou. Bătuse recordul de goluri marcate în același meci și își câștigase un loc privigeliat în paginile celor de la Guiness Book, detronându-l pe Archie Thopmson, cel care marcase 13 goluri în poarta lui Nicky Salupu, portarul naționalei din Samoa.
După meci, presa a începu să-și facă treaba. A fost publicat interesul pentru a îl transfera al celor de la Anorthosis și Apollon Limassol. S-a ajuns până acolo încât s-a speculat că Bayern Munchen și Manchester United și-au trimis oameni în Cipru pentru a vedea ce este cu acest Pontikos care marcase 16 goluri într-un singur meci. Telefonul nu i s-a oprit din sunat pe durata a câteva săptămâni, iar presa voia să știe cât mai multe despre noul erou din Guiness Book. Însă Pontikos nu și-a putut îndeplini visul. La ușa sa, cu excepția gazetarilor, nu au bătut nici cei de la Anorthosis, nici cei de la Apollon, cu atât mai puțin cei de la Bayern sau United. Ba mai mult…
Departe de a prinde un transfer către o echipă mai mare, din Cipru sau Europa, starul din Xylofagou a avut probleme cu a prinde un nou contract de jucător profesionist. Cu chiu cu vai și cu cele 16 goluri drept garanție a semnat cu Asyl Lysi, un club modest din Famagusta activ în Divizia B cipriotă. Nu a prins însă locul de titular, iar la mijlocul unui sezon infernal pentru el, Pontikos avea să se vadă ieșind pe porțile clubului cu contractul reziliat în brațe.
Cele 16 goluri nu au reușit să îl ducă pe Pontikos spre o echipă mare, nu a câștigat nici măcar un turneu în întreaga lui carieră, iar acum se trezește la opt dimineața pentru a face prezența la complexul sportiv Omonia Aradippou situat la periferia orașului Larnaca, acolo unde la sfârșit de săptămână se îmbracă cu tricoul unei modeste echipe a cărui nume se traduce Porumbeii. Acolo, în pe finalul carierei sale de fotbalist, visează că își va repeta unica performanță reușită în tragico-comica ligă cipriotă de fotbal.
Însă Panagiotis Pontikos are locul lui în istorie. În timp ce mii de fotbaliști visează cu marcarea unui hat-trick, el a reușit să marcheze nu mai puțin de 16. Toate în același meci. Performanță cu care Pontikos se poate mândri în timp ce pescuiește pe malul Mării Mediterane, pe plaja unei mici insule situate la 113 de sudul Turciei și la 150 de km de estul Greciei.
intotdeauna am zis despre atacanti ca e mai bine sa-si pastreze goluri la tescherea si sa nu le dea pe toate intr-un singur meci