Cum era Titus Ozon pedepsit de Securitate

0
562

Titus Ozon, genialul atacant care în anii ’50 atinsese cote de popularitate incredibile în România a fost permanent în vizorul Securității din cauza originii „nesănătoase“ (provenea dintr-o familie socotită burgheză), pentru era o fire rebelă și, mai ales deoarece, în anii ’40, evoluase la Unirea Tricolor, echipă pe care comuniștii o considerau „a legionarilor“.

Titus Ozon

Cariera „Năsosului“ a fost permanent obstrucționată, el devenind, într-un final, modelul clasic al persecutatului politic. În ’54, după ce am plecat de la Dinamo, Securitatea s-a răzbunat pe mine și m-a deportat în Deltă, la tăiat stuf. Eram sechestrat într-o cabană și păzit de un securist. Într-o noapte am profitat de neglijența pândarului și am fugit pe geam. M-am întors pe furiș în București, unde am semnat cu Progresul“, povestea Ozon în 1995. Progresul avea meci cu Dinamo, dar generalii căutau aresteze, ca nu pot juca împotriva «roș-albilor». Am stat ascuns într-un beci în zilele dinaintea partidei. La stadion m-am dus ascuns într-o dubă, gata echipat, și am intrat direct pe teren“, sună o altă amintire incredibilă a lui Ozon.

Securitatea nu uita și nu ierta însă nimic: „Câțiva ani mai târziu, în ’58, mă întorceam cu Progresul dintr-un turneu în Grecia. România se zbătea într-o sărăcie lucie, iar noi, fotbaliștii, beneficiam de indulgența tacită a autorităților, care ne lăsau să aducem diverse lucruri rare aici: blugi, băuturi, țigări… Eu am venit cu niște nasturi de fildeș. Cineva din echipă m-a turnat. La intrarea în țară, vameșii au tăbărât pe mine și mi-au confiscat tot. Am fost suspendat pe viață din activitatea sportivă“. Pedeapsa i-a fost anulată lui Ozon peste un an, în 1959, de către dictatorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Tot ghinionistul Ozon a pătimit, în anii ’50, din cauza unui banal meci de fotbal cu sovieticii. Naționala tricoloră, aflată în turneu în URSS, a jucat un amical la Tbilisi, iar atacantul l-a ridiculizat pe unul dintre apărătorii gazdelor, driblându-i și strecurându-i mingea printre picioare. Membrii delegației au refuzat apoi să primească niște ceasuri „Pobeda“. La întoarcere, echipa a fost băgată în ședință, criticată și penalizată, iar jucătorii declarați „dușmani ai poporului“ pentru că „au jignit marele frate de la Răsărit“.

Articol apărut în Evenimentul Zilei – Ediția de Transilvania, Luni – 21 august, 2006 (Nr. 4548, pagina 14).

Articolul precedentPrima cursă de Formula 1 din istorie: 13 mai 1950 – Silverstone, Anglia
Articolul următorCum e apărut jocul de oină în România

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here