Eric Cantona. Crazy Cantona, Rey Eric, Eric cel Roșu… Așa își alintau suporterii lui Manchester United genialul jucător francez, un tip solid și puternic, cu un fizic mai mult de rugby decât de fotbal, însă cu un talent imens în interior. Unul dintre granzii fotbalului. Însă, talentul lui Cantona era direct proporțional cu nebunia. Mai pe românește, era dus cu pluta. Material de prima mână pentru presa de scandal.
Sosise la Manchester de la Leeds, asta după ce lăsase în urmă, în Franța o lungă listă de eliminări, certuri cu selecționerul naționalei și cu arbitrii sau bătăi crunte chiar pe gazon. La Auxerre s-a luat la bătăi cu Martini, unul dintre coechipieri. La Olympique Marseille a fost suspendat o lună de zile pentru că și-a aruncat tricoul și a trimis mingea în tribună doar pentru că a fost schimbat într-un meci amical. Pe selecționerul de atunci al Franței l-a înjurat în direct într-un interviu televizat. Și totuși, climaxul avea să fie atins de Cantona în Anglia.
25 ianuarie 1995. Stadionul Selhurst Park este gazda meciului Crystal Palace – Manchester United. După ce tot este luat la țintă de Richard Shaw, Cantona nu mai înghite, se întoarce și rezolvă problema așa cum știa el mai bine. Arbitrul reacționează normal și îi arată cartonașul roșu. Cantona înțelege că nu mai are nimic de făcut pe gazon și pleacă spre vestiare, huiduit de către public. Pe drum, pe marginea terenul, lui Cantona i se scurtcircuitează cablurile și descarcă o figură de kung-fu direct în moaca unui tânăr, pe nume Matthew Simon, și care aflat în primul rând al tribunei, nu a avut altceva de a face decât să îi adrese francezului următoarele cuvinte de respect: Întoarce-te în Franța la curva de mă-ta, bastardule!
Scurt pe doi. Un picior, urmat de o directă. Repede, înainte de a fi oprit de agenții de pază și de colegul Schmeichel. Ulterior, în fața presei, Cantona s-a limitat în a spune: Atunci când pescărușii urmăresc bărcile pescarilor o fac știind că din ele vor cădea sardine. Profund. Și pleacă atât de liniștit. Declarația este interpretată ca un atac la adresa ziariștilor ce îl urmăresc 24 din 24 știind că poate provoca oricând știri de senzație.
Ziua următoare, titlurile ziarelor englezești sunt neiertătoare: Un geniu cu mentalitatea unui om preistoric. Cantona Brutus Bastardum. Atenție, câine periculos!, Să îl urce în avion și înapoi în Franța!.
26 ianuarie 1995. Cei de la Manchester United sunt primii care iau măsuri și dau exemplu. Împotriva obiceiului de a lua apărarea jucătorului indiferent de vina acestuia, clubul își suspendă jucătorul, fără nici măcar să aștepte sancțiunea din partea Federației Engleze. Cantona nu va mai juca fotbal până în luna octombrie a acelui an. Cu Andy Cole în atac, United pierde titlul în fața celor de la Blackburn în chiar ultima etapă a campionatului, după ce Cole ratează două ocazii clare în meciul cu West Ham.
Au trecut 16 ani de atunci, ziua în care Cantona a trecut definitiv în legendă și a făcut-o pe banda ocupată de diavol.
P.S: Meciul Crystal Palace – Manchester United s-a terminat 1-1, asta în cazul în care interesează pe cineva rezultatul.
