Zinedine Zidane
Zinedine Zidane s-a născut pe 23 iunie 1972 și este cunoscut drept unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie, și-a început povestea într-un cartier modest din Marsilia, Franța. Născut într-o familie de emigranți algerieni, copilăria sa a fost marcată de provocările vieții în Castellane, un loc unde fotbalul era adesea singura scăpare din fața dificultăților cotidiene.
Terenul de joacă al lui „Yazid”, cum era alintat în familie și care este de fapt al doilea nume al său (Zinedine Yazid Zidane), era piața Tartan, un spațiu public simplu unde visele mari începeau cu o minge uzată. Zidane avea doar opt ani când a vizitat pentru prima dată satul părintelui său în Algeria, o experiență care i-a oferit o legătură profundă cu rădăcinile sale. La scurt timp, și-a descoperit talentul pentru fotbal și, la doar 11 ani, schimbase deja două echipe, până când a fost remarcat de Robert Santenero, un om de afaceri local pasionat de sport.
Santenero nu doar că l-a susținut, dar l-a și hrănit pe micuțul Zizou, într-un gest rar de generozitate, conducând echipa la meciuri cu propriul Renault 104. Talentul lui Zidane era evident, într-atât de mult încât Jean Varraud, un scouter al clubului Cannes, l-a selecționat pentru o echipă regională de elită. Aceasta a fost ușa de intrare spre fotbalul profesionist.
Mutarea la Cannes a fost un moment decisiv pentru tânărul Zidane. Fără internat, el a fost găzduit de familia Elino, care l-a primit cu căldură și i-a oferit un mediu stabil pentru a se dezvolta. Departe de familie, Zizou petrecea weekendurile rare cu părinții săi și se întoarcea adesea la Cannes cu lacrimi în ochi. În acea perioadă, dedicația sa față de fotbal a devenit legendară: ore întregi petrecute într-un antrenament individual intens, în timp ce colegii săi preferau cafenelele și cinematografele.
Debutul său în Ligue 1 a venit într-un moment de emoție intensă. Pe 23 septembrie 1990, Zidane a jucat pentru prima dată în fața fanilor din Marsilia, împotriva echipei Olympique. Meciul a fost o victorie surprinzătoare pentru Cannes, iar la final Zidane a aflat că tatăl său sosise la stadion cu doar cinci minute înainte de fluierul final din cauza programului de muncă.
De-a lungul anilor petrecuți la Cannes, Zidane a evoluat nu doar ca fotbalist, ci și ca om. A întâlnit-o pe Veronique Lentisco, o balerină aspirantă care avea să devină dragostea vieții sale. Povestea lor a început timid, dar curând Zizou a avut curajul să o invite la un meci în care a marcat primul său gol în Ligue 1. Veronique nu doar că a fost impresionată, dar a devenit partenera sa de viață, susținându-l în fiecare etapă a carierei.
După o scurtă perioadă la Bordeaux, unde a demonstrat calități excepționale, Zidane a atras atenția giganților europeni. Juventus l-a recrutat în 1996, iar perioada petrecută în Italia a fost crucială pentru maturizarea sa ca jucător. Sub regimul strict al lui Gianpiero Ventrone, Zidane a învățat să și depășească limitele fizice, o lecție care i-a definit cariera. Două goluri marcate în finala Cupei Mondiale din 1998 și câștigarea Balonului de Aur au confirmat statutul său de legendă.
Următorul și ultimul capitol al carierei lui Zizou a fost Real Madrid. Într-un moment definitoriu al carierei sale, Zidane a devenit parte a faimoasei ere Galácticos, fiind adus pentru o sumă record la acea vreme, de 150 miliarde lire italiene (aproximativ 77,5 milioane de euro). Semnând un contract pe patru ani, Zidane avea să transforme stadionul Santiago Bernabéu într-o scenă a geniului său fotbalistic.
Primul sezon al lui Zidane la Real Madrid a fost marcat de un moment iconic în istoria fotbalului: finala Ligii Campionilor din 2002 împotriva echipei Bayer Leverkusen. Cu meciul în echilibru, Zizou a marcat golul victoriei printr-o execuție spectaculoasă, o voleu cu piciorul stâng de la marginea careului de 18 metri. Mingea a trecut cu o grație uluitoare peste portarul Hans-Jörg Butt, iar celebrarea sa, alergând spre marginea terenului cu gura larg deschisă, a devenit emblematică. Acest gol este considerat unul dintre cele mai frumoase din istoria competiției, reflectând măiestria tehnică și calmul absolut al lui Zidane.
Sezonul următor, Zizou a continuat să-și consolideze moștenirea la Real Madrid, contribuind la câștigarea titlului La Liga în 2002–2003. Jucând alături de vedete precum Luís Figo, Zidane a demonstrat o stăpânire deplină a jocului, fiind numit FIFA World Player of the Year pentru a treia oară. Popularitatea sa a atins noi culmi în 2004, când fanii l-au votat cel mai bun fotbalist european din ultimele cinci decenii în cadrul sondajului Golden Jubilee realizat de UEFA.
Deși ultimul sezon la Real Madrid nu a adus trofee pentru club, Zidane a avut parte de momente personale remarcabile. În ianuarie 2006, el a reușit primul său hat-trick din carieră într-o victorie cu 4–2 împotriva echipei Sevilla. Cu 9 goluri și 10 pase decisive în 28 de meciuri, Zidane a fost al doilea cel mai bun marcator al echipei, după Ronaldo, și al doilea cel mai bun furnizor de pase decisive, după David Beckham.
Pe 7 mai 2006, Zidane a jucat ultimul său meci pentru Real Madrid, încheiat cu o remiză 3–3 împotriva lui Villarreal. Santiago Bernabéu a fost scena unui omagiu emoționant, cei 80.000 de fani ținând sus un banner uriaș pe care scria: “Mulțumim pentru magie.” Zidane a marcat în acel meci, în timp ce colegii săi au purtat tricouri comemorative inscripționate cu “ZIDANE 2001–2006.”
Ani mai târziu, Zidane a continuat să fie o prezență simbolică pentru Real Madrid. În 2012, a participat la un meci All Stars împotriva echipei Manchester United, câștigat de Madrid cu 3–2. În 2013, prestigioasa publicație Marca l-a inclus în “Cei mai buni unsprezece străini din istoria Real Madridului.”
