În vara anului 1970, echipa națională de fotbal a României se pregătea să participe la Campionatul Mondial din Mexic, un eveniment de mare anvergură pentru fotbalul românesc. Însă, înainte ca tricolorii să ajungă pe tărâmul aztec, au trecut printr-o experiență care le-a marcat profund viețile și care ar fi putut schimba dramatic istoria fotbalului românesc.
Călătoria spre Mexic a început aparent normal, cu o escală la Bruxelles. De acolo, delegația României s-a îmbarcat într-un avion al companiei Sabena, cu destinația Ciudad de Mexico. Nimeni nu bănuia că acest zbor va deveni o încercare teribilă pentru toți cei aflați la bord.
Undeva deasupra New York-ului, avionul a intrat într-o zonă de turbulențe extreme. Ce părea inițial o simplă furtună s-a dovedit a fi un ciclon de o forță colosală. Augustin Deleanu, unul dintre jucătorii prezenți în acel zbor, descria scene apocaliptice: “Ne uitam pe geam și vedeam numai flăcări, de la fulgere. Piloții păreau că nu mai au controlul aeronavei.” Avionul era aruncat în sus și în jos ca o jucărie, pierzând sute de metri altitudine în câteva secunde, pentru ca apoi să urce din nou. Pasagerii, printre care se numărau nume mari ale fotbalului românesc precum Dobrin, Lupescu și Liță Dumitru, erau îngroziți. Teama era amplificată de întunericul nopții, care făcea ca fulgerele să pară și mai amenințătoare.
Nicolae Lupescu, tatăl fostului mare fotbalist, Ionuț Lupescu, își amintea cu groază: “Fulgerele băteau în aripile avionului, iar acestea trosneau ca vreascurile. Îmi transpiraseră mâinile de frică.” În acele momente de teroare, Lupescu a scos fotografia fiului său de doi ani și a început să se roage, convins că sfârșitul era aproape.Stewardesele încercau să mențină calmul, dar și ele erau vizibil îngrozite. Țipetele pasagerilor umpleau cabina, iar rugăciunile tăcute ale jucătorilor se amestecau cu zgomotul asurzitor al furtunii.
După ce au ieșit din zona de turbulențe, sentimentul dominant era cel de ușurare și recunoștință. Augustin Deleanu mărturisea: “Când am ieșit din iadul ăla, am zis că m-am născut a doua oară.” Dobrin, încă sub efectul șocului, spunea că preferă să se întoarcă acasă cu vaporul decât să mai urce vreodată într-un avion.
Acest episod dramatic ne arată cât de aproape a fost fotbalul românesc de o tragedie de proporții. Experiența trăită de naționala României în drumul spre Mexic ’70 rămâne o poveste puțin cunoscută. Deși au ajuns în cele din urmă cu bine la destinație, amintirea acelui zbor terifiant i-a marcat pe viață pe jucătorii noștri. Poate că această experiență i-a unit și mai mult, pregătindu-i pentru provocările care îi așteptau pe terenurile de fotbal mexicane.
