William Zombory,
Fotbaliști de legendă
Născut la Timişoara în 11 ianuarie 1906, William Zombory, unul dintre portarii legendari ai României, a primit prima legitimație de la Chinezul, formația care se pregătea să cucerească fotbalul intern, la vârsta de 13 ani. Debutul în echipa mare a Chinezului a venit abia peste 7 ani, însă a fost la timp, căci în acel sezon 1926/1927, alb-violeții au cucerit ultimul titlu de campioni – al șaselea din vistieria clubului de pe Bega.
În timp ce întreaga lume capitalistă se pregătea să înfrunte marea criză economică, William Zombory face trecerea la Ripensia. Va rămâne la “Ripi” până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, timp în care a fost martor la cele 4 campionate câştigate de gruparea păstorită de dr. Cornel Lazăr în anii 1932, 1934, 1935 şi 1937. Aflat în tricoul primei echipe profesioniste a ţării, “Willy” şi-a trecut în cont şi două Cupe ale României.
A făcut parte din legiunea trimisă de Ripensia la Mondialul lui Mussolini
Provenind de la campioana ţării, pare firesc ca William Zombory să fi trecut şi pe la echipa naţională. A bifat doar 8 meciuri la reprezentativa României, însă printre acestea s-a numărat şi prezenţa la Mondialul italian din 1934. Alături de William, Ripensia i-a mai trimis în “Cizmă” pe Burger, Deheleanu, Kotormany, Bindea, Dobai, Kovacs, Ciolac şi Schwartz. Aşadar, în delegaţia României s-au aflat nu mai puţin de 9 dintre titularii forţei din Banat.
În imaginea de mai sus, William Zombory se afla, cum altfel?, cu mâna pe minge. În preajma lui sunt înşiruiţi restul băieţilor care au înfruntat Cehoslovacia, viitoarea vicecampioana mondială, în primul tur. Ai noştri au condus încă din minutul 10 prin golul lui Dobai. Ba chiar au şi intrat în avantaj la cabine, dar echipa care urma să ajungă în ultimul act al turneului a întors meciul la scorul de 1-2.
Dispus la sacrificii uriaşe pentru echipa naţională a României
Peste vreo 6 luni, mai exact în 31 decembrie 1934, la sediul Federaţiei Române de Fotbal soseşte o telegramă de la Atena: “Creţeanu accidentat meciul cu bulgarii. Trimiteţi imediat portar pentru jocul cu sârbii”. Mai marii fotbalului de pe la noi nu au mai stat pe gânduri şi l-au urcat pe William Zombory în tren. Statisticile menţionează că România a pierdut cu 0-4 meciul cu Iugoslavia, însă demn de toată lauda rămâne sacrificiul portarului care şi-a petrecut noaptea dintre ani în tren doar pentru a apăra poarta selecţionatei într-o competiţie amicală, fie ea Cupa Balcanică.
L-a învins de la punctul cu var până şi pe celebrul Rudy Hiden
De William Zombory se mai spunea că era un specialist într-ale penalty-urilor. Chiar şi dânsul mărturisea “cu mână pe inimă” că a primit mai puţine goluri decât a marcat. A exagerat, ce-i drept, însă ideea rămâne: “Willy” a fost printre primii portari din fotbal care nu s-au mulţumit doar să încaseze goluri, ci şi să-i învingă de la punctul cu var pe oponenţii de la celălalt capăt al terenului. Un fel de Ceni sau Chilavert al zilelor noastre, permisă să-mi fie comparaţia.
Legendarul portar al Ripensiei şi-a explicat reuşitele de la 11 metri prin două atuuri: unul ar fi că avea cunoştinţe mai bune despre portarii adverşi decât jucătorii de câmp, iar celălalt făcea apel la calmul şi luciditatea de care a dat dovadă în executarea loviturilor de pedeapsă.
Printre victimele timişoreanului s-a numărat celebrul portar al Wunderteam-ului austriac între anii 1930-1935, Rudy Hiden. Cu ocazia amicalului de gală dintre Ripensia şi Austria Viena (3:3), organizat în Bucureştiul anului 1935, William Zombory şi-a etalat măiestria transformării penalty-urilor şi în faţa lui Matthias Sindelar, cel mai bun fotbalist austriac din toate timpurile. Şi nu o dată, ci de două ori.
Conform relatării lui Cibi Braun, William era rezervă şi se afla în spatele porţii apărate de Pavlovici, însă acest lucru nu l-a împiedicat – în momentul în care centralul a dictat o lovitură de la 11 m – să se ducă în preajma balonului aşezat în faţa buturilor austriece. Cei doi timişoreni au făcut schimb de locuri, William Zombory a marcat, iar la faza imediat următoare s-a întors în spatele porţii păzite de coechipierul său.
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, partida a continuat să se joace. Ceva mai târziu, arbitrul Denis Xifando a fluierat o nouă lovitură de pedeapsă în favoarea Ripensiei. Rocada celor doi portari timişoreni s-a repetat, astfel că Hiden a fost nevoit să se recunoască bătut încă o dată de către inedita rezervă a echipei timişorene.
Întâmplarea povestită de William Zombory în ziarul Sportul în anul 1973:
“În meciul acela, în poarta Ripensiei apăra tânărul Pavlovici în vreme ce eu eram pe banca de rezerve. La un moment dat, Xifando a dictat un 11 m pentru noi. În clipa aceea, i-am făcut semn lui Pavlovici, acesta a ieșit pe furiș din poartă. Am intrat în teren, am pus mingea la punctul de la 11 m, am tras și am înscris… N-au trecut nici 10 minute și Xifando i-a pedepsit din nou pe oaspeți cu un penalty. Am repetat figura cu Pavloici și am marcat un nou gol. În clipa aceea, Sindelar s-a reprezit la arbitru și a început să-l îmbrâcească, arătându-i că portarul care a marcat este altul decât cel din teren!! Xifando s-a făcut că nu înțelege. Conflictul s-a aplanat după câteva minute iar golul chiar neregulamentar… a rămas gol!!”
După ce s-a retras din activitate, Zombory a mai trecut prin antrenorat şi prin arbitraj până în anul 1957, însă povestea lui “Willy” şi-a aflat sfârşitul în aceeaşi lună în care a început. În ianuarie 1993, figura emblematică a fotbalului timişorean a murit la doar 6 zile după ce a sărbătorit împlinirea venerabilei vârste de 87 de ani.
sursă foto: historia.ro
un mare om! frumos articol!:)