Vlastimil Bubník
Se nășteau personaje precum Ivan Lendl, Damon Hill, Ayrton Senna sau Diego Armando Maradona, Alfred Hitchcock lansa “Psycho”, iar Iolanda Balaș câștiga medalia de aur la Jocurile Olimpice disputate la Roma, sărind 1.85 lăsând următoarea clasată la 14 cm diferență. Suntem așadar în anul 1960.
Avea loc prima ediție a Campionatului European de Fotbal, ediție cu doar 17 echipe înscrise în preliminarii. Cu excepția semifinalelor și a finalei găzduite de Franța celelalte partide s-au disputat în sistem eliminatoriu în manșe tur-retur. Nu participau echipe ca Germania, Anglia, Italia sau Spania care refuzase să facă deplasarea la Moscova pentru a disputa meciul cu fosta URSS.
| ȚARĂ | JUCĂTOR | NR. GOLURI |
|---|---|---|
| Franța | François Heutte | 2 |
| Uniunea Sovietică | Valentin Ivanov | 2 |
| Uniunea Sovietică | Viktor Ponedelnik | 2 |
| Iugoslavia | Milan Galić | 2 |
| Iugoslavia | Dražan Jerković | 2 |
| Cehoslovacia | Vlastimil Bubník | 1 |
| Cehoslovacia | Ladislav Pavlovič | 1 |
| Franța | Jean Vincent | 1 |
| Franța | Maryan Wisniewski | 1 |
| Uniunea Sovietică | Slava Metreveli | 1 |
| Iugoslavia | Tomislav Knez | 1 |
| Iugoslavia | Ante Žanetić | 1 |
Priviți acest clasament. Ei sunt golgeterii primului Campionat European de Fotbal, un campionat la care naționala României avea să fie eliminată în sferturile de finală de către reprezentativa fostei Republici Cehoslovace, după o dublă manșă eliminatorie, 0-2 la București pe decedatul stadion “23 August”/Lia Manoliu și un sec 3-0 pe stadionul Tehelné pole din Bratislava.
22 Mai 1960, Stadionul 23 August, București: Naționala României cu jucători precum Emeric Ienei, Alexandru Apolzan, Nunweiller sau Emanoil Hașoti pe teren, pierdea în fața Cehoslovaciei cu scorul de 2-0 prima partidă a dublei contând pentru sferturile de finală ale acelui prim Campionat de Fotbal. Cehoslovacii, cu două goluri în prima repriză, unul în chiar debutul ei, celălalt în ultimul minut, s-au întors acasă cu un avantaj liniștitor ce avea să fie majorat în returul de la Bratislava, românii primind trei goluri în primele douăzeci de minute ale meciului.
Cehoslovacii aveau să fie eliminați în semifinalele competiției de către URSS, viitoarea campioană europeană, într-un meci disputat pe stadionul Velodrome din Marsilia, însă se întorceau acasă ca eroi ai națiunii. Echipa reușise să capteze admirația unui continent întreg, prestând un fotbal plăcut ochiului, spectaculos și având în atac un trident format din unii dintre cei mai buni atacanți ai acelor vremuri europene: Josef Masopust, Titus Bubernik și Vlastimil Bubník.
Sosiți la Praga, fotbaliștii naționalei cehoslovace au fost primiți cu entuziasm de către compatrioți, regimul comunist oferindu-le drept recompensă o binemeritată vacanță ale cărei cheltuieli urmau să le suporte “partidul”. Destinul avea să pregătească însă… o altă traiectorie pentru unul dintre eroii acelui bronz european cucerit de către naționala cehoslovacă.
Într-un birou al sediului din Praga al Partidului Comunist, acel om era obligat să asiste la o ședință comună a șefilor politici și a șefilor sportivi, asta în timp ce colegii săi își savurau “luna de miere” oferită de generoșii “conducători”. Fotbalistul se temea pentru propia viață și încerca să justifice eșecul suferit în fața rușilor:
“Avem un bun stil de joc, o bună tehnică individuala, iar pentru a îi înfrânge pe Yashin&Co este nevoie de cât mai multă muncă la antrenamente și cât mai mult devotament în timpul meciurilor”
O dată sfârșit discursul, în sală a izbucnit o sonoră rafală de hohote, omul nu înțelegea ce se întâmplă însă explicația sosea rapid pentru a risipi ceața ce îl înconjurase:
” Cehoslovacia are nevoie de tine, are nevoie de experiența ta, de devotamentul tău, însă nu în fotbal… ci în altă parte”.
După patru ani în care a fost supus unei metamorfoze a cărui unic scop era atingerea unei forme perfecte pentru a îndeplini obiectivele stabilite în acea “altă parte”, fotbalistul care eliminase aproape de unul singur România în sferturile de finală ale Campionatului European, participa alături de naționala cehoslovacă de hochei pe gheață la Jocurile Olimpice de Iarnă găzduite de Innsbruck. Patru ani mai târziu, acel fotbalist care era luat pe sus de pe aeroportul din Praga, scria o altă pagină din istoria sportului cehoslovac, cucerind încă o medalie de bronz, de această dată olimpică, din postura de căpitan al naționalei de hochei.
Patru ani de la acele trei goluri marcate în poarta apărată de Ion Mândru, acel fotbalist căruia îi tremurau picioarele într-un birou al Partidului Comunist, reușea să plece în sfârșit în binemeritata vacanță oferită de aceiași generoși “conducători”. În urma sa a rămas o legendă a sportului cehoslovac și european.
Numele lui: VLASTIMIL BUBNÍK
surse consultate: euro2008.uefa.com, Vitejte.cz, Wikipedia
