VIRGINIA RUZICI
Povestea mea e mai neobișnuită pentru că nici părinții și nici eu nu am ales tenisul. Tenisul m-a ales pe mine. Tatăl meu a fost fotbalist profesionist. Îmi plăcea foarte mult să joc fotbal. Jucam cu băieții pe stradă și într-o zi a venit un domn. Văzându-mă jucând fotbal cu băieții, m-a bătut pe umăr și mi-a zis:
– Nu vrei să joci tenis?
I-am zis fără ezitare:
– Da, sigur! Mi-ar plăcea!
– Să fii la club mâine dimineață la ora 9!
Eram în vacanța de vară așa că eram liberă. A doua zi, la 9 dimineața am fost la club așa cum mi se ceruse. M-a pus în fața unui perete și mi-a dat o rachetă cu mai multe corzi rupte. Bineînțeles, racheta era din lemn. Mi-a zis să lovesc mingea în perete cu acea rachetă. Am început să lovesc mingea de perete. S-a uitat la mine și mi-a zis:
– Începând de mâine, să vii în fiecare zi la club!
Așa a început povestea Virginiei Ruzici, una dintre cele mai mari jucătoare de tenis pe care le-a dat vreodată România. Născută pe 31 ianuarie 1955 la Câmpia Turzii, Virginia Ruzici avea să scrie istorie în sportul alb, devenind prima jucătoare de tenis din România care a reușit să câștige un titlu de Grand Slam la simplu.
Virginia Ruzici a intrat în circuitul profesionist în 1975, demonstrând rapid că are un talent aparte și un joc agresiv, construit în jurul unui forehand puternic. A fost o jucătoare completă, capabilă să facă față celor mai bune adversare ale vremii. Performanța carierei sale a venit în 1978, când a triumfat pe zgura pariziană de la Roland Garros. Acolo, în finală, s-a confruntat cu Mima Jaušovec, câștigând clar în două seturi, 6-2, 6-2. Acest succes a consacrat-o în istoria tenisului mondial, fiind prima româncă ce cucerea un titlu de Grand Slam la simplu.
Dar anul 1978 nu s-a oprit aici pentru Virginia Ruzici. Tot alături de Mima Jaušovec, a triumfat și în proba de dublu feminin de la Roland Garros, iar în proba de dublu mixt a ajuns până în finală. Aceste performanțe au consolidat poziția sa printre cele mai bune jucătoare ale momentului.
Cariera sa s-a desfășura pe parcursul a 12 ani, timp în care a adunat nu mai puțin de 12 titluri la simplu, iar între 1977 și 1983 s-a menținut constant în top 20 mondial. De asemenea, a reprezentat echipa României în Fed Cup, începând din 1973, cu doi ani înainte de a deveni profesionistă.
Una dintre cele mai memorabile întâlniri din cariera sa a avut loc la Wimbledon 1978, într-un sfert de finală dramatic cu Evonne Goolagong. Australianca, accidentată la gleznă, s-a prăbușit pe teren în timpul meciului, iar soțul ei, Roger Cawley, a intrat să o ajute, ceea ce ar fi trebuit să ducă la descalificarea sa. Totuși, Ruzici, dând dovadă de un fair-play remarcabil, a acceptat continuarea meciului. Deși a pierdut cu 7-5, 6-3, a rămas în memoria colectivă ca un exemplu de sportivitate.
Un alt episod interesant din cariera sa este legat de un turneu din 1980, la Salt Lake City. Se spune că victoria sa de acolo a fost urmărită de Richard Williams, tatăl celebrelor Venus și Serena Williams. Acesta a fost inspirat de succesul și premiul câștigat de Ruzici, fapt ce l-a determinat să-și învețe fiicele tenis, schițând astfel drumul către ceea ce aveau să devină două dintre cele mai mari jucătoare din istorie.
După retragerea din activitate, Virginia Ruzici nu s-a îndepărtat de tenis. A devenit manager și a fost, timp de mulți ani, unul dintre principalii susținători ai Simonei Halep, contribuind la dezvoltarea carierei acesteia până în 2022.
Astăzi, Virginia Ruzici rămâne un simbol al tenisului românesc, o figură emblematică a sportului mondial, o jucătoare care a demonstrat că pasiunea, talentul și munca pot transforma un vis într-o realitate grandioasă.
Articol din revista Cutezătorii despre Virginia Ruzici după ce a câștigat Roland-Garros în 1978:
Cine a văzut-o jucând tenis, în ultimii ani, pe terenurile Arenei „Progresul” din Capitală, pe Virginia Ruzici, chiar fără să fie mare specialist în „sportul alb”, a intuit, în această fată vioaie, înaltă, cu mers de gazelă, talentul nativ al unei mari campioane. Virginia putea să obțină, în orice moment, o performanță de zile mari. Și iată, vremea realizării ei a sosit: prima cunună de lauri a fost așezată pe fruntea Virginiei Ruzici, duminică, 10 iunie, după-amiază, în celebra arenă Roland Garros din Paris…
După ce, timp de un deceniu, pe firmamentul tenisului mondial a strălucit – și continuă să strălucească – o rachetă românească de excepție, numită Ilie Năstase, secondată de o altă rachetă, simbolizând tenacitatea, ambiția, inteligența, numită Ion Țiriac, iată că era tenisului românesc este departe de a se încheia, acum venind rândul și fetelor să obțină performanțe strălucite, să intre în elita mondială a „sportului alb”.
După ce, cu câteva săptămâni în urmă, a ajuns în finalele altor două mari turnee europene – cele de la Hamburg și Roma – tânăra Virginia Ruzici se califică, la Campionatele Internaționale ale Franței, desfășurate în celebra arenă Roland Garros, în trei finale: la simplu, la dublu feminin și dublu mixt. Obținând apoi, sâmbătă, victoria în proba de dublu, alături de partenera și prietena ei, Mima Jaušovec, campioana Iugoslaviei (5-7, 6-4, 8-6), în confruntarea cu perechea franco-australiană Gail Lovera – Leslie Bowrey, a doua zi Virginia reușește marea performanță, în fața aceleiași Mima Jaušovec, în întâlnirea decisivă din proba de simplu feminin, pe care o domină în mod categoric, câștigând la distanță partida, cu 6-2, 6-2.
Cele două titluri, care constituie cea mai valoroasă performanță de până acum a tenisului nostru feminin, se completează fericit cu valorosul loc doi în proba de dublu mixt (în care reprezentanta noastră a avut neșansa ca partenerul de joc, francezul Patrice Dominguez, să se accidenteze și, astfel, să cedeze perechii Tomanova – Slozil, Cehoslovacia, cu 6-7, abandonând în setul doi).
La încheierea finalei, câștigătoarea Roland Garros-ului (considerat de mulți specialiști drept un campionat mondial pe teren de zgură) a declarat ziariștilor, în cadrul conferinței de presă:
„Sunt fericită cum n-am fost poate niciodată. Am reușit să cuceresc acest prețios trofeu, dominând-o și învingând-o pe marea mea rivală și prietenă, Mima Jaušovec.”
Într-o convorbire telefonică cu redactorul de specialitate al ziarului „Sportul”, Virginia Ruzici își explică succesul:
„Pentru această finală m-am pregătit special. Am pregătit o nouă lovitură, liftul, care a surprins-o pe partenera mea, care-mi știa drive-urile lungi pe care ea le para din fundul terenului, dând mingii diferite efecte, care mă derutau. Prietena mea este o tehniciană de mare clasă. Cu această lovitură scurtă, liftată, rapidă, mi-am scos adversara din jocul obișnuit. Și încă ceva: am mizat pe ofensivă. Era partida mea cu care puteam să intru în ierarhia elitei. N-am fost sigură de victorie, am avut emoții până am reușit acel 3-0 în setul doi, când realizasem un nou break. Am continuat, pe urmă, cu aceeași vigoare și cu încredere, până la ultima minge. Și, apoi, să nu uit – spectatorii francezi, care m-au susținut tot timpul, de parcă jucam acasă, la Progresul.”
Cine este Virginia Ruzici? Are 23 de ani, s-a născut și a început să joace tenis la Câmpia Turzii, primul ei antrenor fiind un tenace și fervent animator al tenisului, Gavrilă Vaida. Dragostea pentru sport s-a născut în familie, tatăl Virginiei, Iosif Ruzici, fiind un valoros fotbalist, care a făcut parte din echipa de aur a Rapidului.
Pregătirea și perfecționarea ei au continuat la clubul Dinamo București, unde activează și în prezent, sub îndrumarea competentă a antrenorului Aurel Segărceanu. Un succes de răsunet internațional a obținut anul trecut, la Sofia, când, împreună cu compatrioata sa, Florența Mihai, a câștigat titlul de campioană mondială universitară la proba de dublu feminin. A cucerit de patru ori consecutiv titlul de campioană a țării. Anul trecut a ocupat poziția 18 în ierarhia mondială. Anul acesta va avea, însă, o ascensiune spectaculoasă.
După accidentul (menisc) de acum doi ani, s-a refăcut complet, progresele înregistrate în ultima vreme și forma ei anunțând un sezon foarte bun. Să nu uităm – urmează imediat Wimbledonul. Apoi, Forest Hills!
Cum se știe, Virginia Ruzici posedă o lovitură de dreapta fără replică, are primul serviciu foarte puternic și, în plus, jocul ei e caracterizat de spirit ofensiv, ilustrat prin desele veniri la fileu. Ea este ajutată în marile tentative de o aprinsă și neînduplecată ambiție: când vrea să câștige, învinge orice dificultăți.
Desigur, cu această excelentă performanță, Virginia Ruzici începe o carieră nouă. Suntem siguri, cunoscându-i talentul, calitățile fizice și morale, râvna cu care muncește pentru a-și perfecționa procedeele tehnice, că va dobândi, în continuare, succese și mai mari, reprezentând cu cinste, cu demnitate și glorie sportul românesc în arena internațională.
Un viitor de aur pentru o nouă stea a tenisului nostru, precum și a celui mondial.
