Viorel Mateianu s-a născut pe 1 iunie 1938 în comuna Lipănești din județul Prahova. A început fotbalul de la vârsta de 14 ani, legitimându-se la echipa Flacăra din Boldești. La 17 ani ajunge la Progresul CPCS București, o selecționată a celor mai buni juniori de la echipa națională care juca în Divizia B. Pentru această echipă evoluează în 20 de meciuri înscriind de 13 ori în perioada 1957-1958.
Au urmat apoi Știința Cluj (1958-1961, 72 meciuri – 21 goluri), Steaua București (1961-1962, 15 meciuri – 3 goluri), Progresul București (1963-1970, 140 meciuri – 27 goluri). În 1970 a semnat cu formația germană TUS Wannsee Berlin pentru care a jucat până în 1973 când a ajuns la Alemannia Aachen. În echipa națională a bifat 6 meciuri în perioada 1960-1966 marcând două goluri.
“Micul Di Stefano”
Atacant la origine, Mateianu a fost și un excelent coordonator de joc, printre cei mai buni pe care i-a avut România anilor 1960. A fost supranumit “Micul Di Stefano”, poreclă însușită după marele Alfredo Di Stefano, cel mai bun fotbalist din lume la acea vreme. Porecla nu era una întâmplătoare. În anul 1957 în timp ce se afla la Madrid cu naționala mică a României, acesta a impresionat într-un meci iar cei de la Real Madrid au pus imediat ochii pe el.
Oficialii madrileni îl vedeau ca succesorul lui Di Stefano, argentinianul atunci în vârstă de 31 de ani în timp ce Mateianu avea doar 19. Cei de la Real Madrid au făcut eforturi în a obține semnătura tânărului fotbalist și chiar au contactat un jurnalist român stabilit în Spania, Pamfil Șeicaru care a fost însărcinat să convingă atât jucătorul cât și oficialii Progresului să fie de acord cu transferul. Transferul nu s-a realizat niciodată din motive pe care regimul de atunci a preferat să le țină ascunse. Viorel Mateianu a fost primul fotbalist român ofertat de Real Madrid!
Antrenorul Mateianu
După ce și-a agățat ghetele-n cui, Viorel Mateianu s-a dedicat meseriei de antrenor. La doar câteva luni de când s-a retras, lui Mateianu i s-a oferit funcția de antrenor tocmai la fosta sa echipă, Progresul București. În 1967 reușește promovarea în Divizia A cu echipa bancară. Rămâne la Progresul până în 1977 când retrogradează în Divizia B și este demis. Revine în antrenorat în 1979 când o preia pe Baia Mare în liga secundă. După doar un sezon, băimărenii cu Mateianu la timonă, reușesc promovarea pe prima scenă a fotbalului românesc. În primul sezon se clasează pe locul 5, iar în sezonul următor, 1979/80, reușesc și cea mai bună clasare din istorie, locul 4!
După Baia Mare, Mateianu revine la Progresul București dar pentru puțină vreme. A mai antrenat apoi Petrolul, Jiul, Danubiana, Drobeta Turnu-Severin, FC Bihor și UTA.
Viorel Mateianu va rămâne în istorie și datorită tehnicilor revoluționare pe care le-a implementat pe la echipele pe care le-a antrenat: momeala mică, momeala mare, șarpele, sacul fără fund sau morișca. Cea mai interesantă dintre cele a fost morișca, un fel de total fotbal românesc. Mijlocașii și atacanții schimbau locurile între ei pentru a deruta adversarii. Viorel Mateianu este primul antrenor care a implementat sincronizarea jucătorilor și organizarea jocului în fotbalul românesc.
Viorel Mateianu s-a stins din viață pe 25 noiembrie 1997, la 59 de ani.
LIKE !!!