Villarreal – FCSB 2-0
Cupa UEFA – optimi, manșa retur – 20 martie 2005

Pe 20 martie 2005, stadionul El Madrigal din Villarreal găzduia manșa retur din optimile de finală ale Cupei UEFA dintre formația locală, Villarreal și FCSB (Steaua la vremea respectivă). Atmosfera era una de sărbătoare, cu mii de suporteri români umplând tribunele alături de fanii echipei gazdă.

| CUPA UEFA 2004/2005, OPTIMI DE FINALĂ | |||
| Duminică, 20 martie 2005 – retur | |||
| Stadion: El Madrigal (Villarreal, Spania) | |||
| Spectatori: 22.000 | |||
| Arbitru: Wolfgang Stark (Germania) | |||
| VILLARREAL CF | 2 | 0 | FCSB |
| Tur: 16 martie 2005: FCSB 0-0 Villarreal CF | |||
| José Mari 6′ [1:0] | |||
| Juan Román Riquelme 62′ (pen.) [2:0] | |||
| PRIMUL XI | |||
| Pepe Reina (GK) | Vasily Khomutovsky (GK) | ||
| Gonzalo Rodríguez | Mirel Rădoi (C) | ||
| Rodolfo Arruabarrena | Petre Marin | ||
| Juan Pablo Sorín ▼53′ | George Ogăraru | ||
| Javi Venta | Sorin Ghionea 🟨 | ||
| Juan Peña | Dorinel Munteanu 🟨 ▼75′ | ||
| Josico | Gabriel Boştină | ||
| Juan Román Riquelme ▼90′ | Nicolae Dică | ||
| Marcos Senna | Florin Lovin | ||
| Luciano Figueroa | Daniel Oprița ▼83′ | ||
| José Mari ▼85′ | Andrei Cristea ▼76′ | ||
| REZERVE | |||
| Arzo ▲90′ | Bănel Nicoliţă ▲75′ | ||
| Santi Cazorla ▲53′ | Laurenţiu Diniţă ▲83′ | ||
| Héctor Font ▲85′ | Cristian Ciocoiu ▲76′ | ||
| ANTRENORI | |||
| Manuel Pellegrini | Walter Zenga | ||
| Rubén Cousillas | Dorinel Munteanu 🟨 | ||
Meciul a început într-un ritm alert, iar Villarreal a lovit rapid. În minutul 6, Jose Mari a șocat defensiva Stelei, înscriind cu capul dintr-o lovitură de colț executată de Juan Román Riquelme. Mingea a trecut printre picioarele portarului Vasili Hamutovski, lăsând tribunele în extaz și pe steliști debusolați.
Walter Zenga, antrenorul italian al roș-albaștrilor, a încercat să-și regrupeze echipa. Cu o formație de start care îi includea pe Ogăraru, Rădoi, Ghionea și Petre Marin în apărare, echipa noastră a încercat să riposteze. Mijlocul terenului era dominat de experimentatul Dorinel Munteanu, flancat de Nicolae Dică și nou-intratul Florin Lovin.
Pe măsură ce minutele treceau, Villarreal își impunea superioritatea tehnică. Riquelme, Senna și Josico lansau pase precise în mijlocul terenului, în timp ce Jose Mari și Figueroa amenințau constant poarta lui Hamutovski. Rădoi și compania rezistau eroic, dar presiunea gazdelor era tot mai greu de suportat.
Lovitura de grație a venit în minutul 62. O incursiune a lui Santi Cazorla în careu a fost oprită neregulamentar de Petre Marin. Arbitrul Wolfgang Stark nu a ezitat să indice punctul cu var. Riquelme, cu precizia sa caracteristică, a transformat penalty-ul, dublând avantajul Villarreal-ului.
Cu moralul zdrobit și visul calificării spulberat, Walter Zenga a încercat să salveze onoarea introducând forțe proaspete – Ciocoiu, Nicoliță și Diniță – dar eforturile au fost zadarnice. Villarreal și-a gestionat inteligent avantajul, menținând posesia și temperând ritmul jocului.
Fluierul final a consfințit victoria cu 2-0 a Villarreal-ului, care avansa astfel în sferturile de finală ale Cupei UEFA. Pentru formația roș-albastră, aventura europeană se încheia aici, dar nu fără mândrie. Echipa reușise să atingă faza optimilor, cea mai bună performanță a unei formații românești în ultimii 15 ani.
Dezamăgirea se împletea cu sentimentul datoriei împlinite. Walter Zenga, cu vocea încărcată de emoție, a declarat după meci: “A fost o aventură fabuloasă cu Steaua. Am plecat de la Belgrad și am ajuns la Villarreal”.
Înfrângerea a declanșat însă și tensiuni în cadrul clubului. Patronul Gigi Becali, cunoscut pentru reacțiile sale impulsive, și-a exprimat nemulțumirea față de prestația echipei și deciziile tehnice ale lui Zenga. Viitorul antrenorului italian la Steaua părea incert.
Experiența acumulată, punctele aduse în clasamentul coeficienților UEFA și exemplul oferit celorlalte echipe din Liga I rămân moștenirea pozitivă a acestei campanii europene.
Astfel s-a încheiat o seară de fotbal care va rămâne în memoria suporterilor români – o seară de speranțe, emoții intense și, în final, de mândrie pentru performanța realizată pe scena europeană.



