Rizziconi. O comuna nici prea mare, nici prea mică din Reggio Calabria, ascunsă undeva printre degetele din cizma italiană, suficient de atrăgătoare însă pentru ca ‘Ndrangheta ( importantă organizație mafiotă din Italia ) să își facă acolo unul dintre culcușurile sale.
Atât de mult le-a plăcut mafioților în Rizziconi încât s-au infiltrat in consiliul local de acolo, transformându-l practic în propriul loc de joacă. Teodoro Crea era șeful ‘Ndrina Crea, așa cum își denumise filiala din Rizziconi, asta până în 2006, an în care a fost săltat de către poliția italiană și condamnat la o pedeapsă de zece ani de închisoare. Crea, născut și crescut printre măslinii din Rizziconi, apucase însă să pună pe picioare o afacere care să îi țină drept paravan în fața tuturor nivelelor de delicvență atinse ( contrabandă cu tutun, droguri, arme, extorsiunea și proxenetismul ). Undeva la marginea localității, Crea deținea o groapă de gunoi, proprietatea respectivă findu-i confiscată în 2006, după ce a fost arestat, alături de alte proprietăți ale sale.
Ulterior, pe locul în care se afla groapa de gunoi, a fost construit un mic complex sportiv, cu un teren de fotbal ”calcetto”, locații foarte populare în Italia, unde se joacă cinci contra cinci pe un teren de dimensiunile terenului de fotbal in sală. Nu s-a încumetat nimeni să intre să joace pe respectivul stadion. Geamuri sparte la vestiare, uși distruse și o liniște înspăimântătoare, nu erau tocmai ingredientele care să te facă să te duci să închiriezi alături de prieteni terenul pentru a juca o miuță. Cine ar fi avut sânge în testicule pentru a călca pe terenul ce aparținuse unei dintre cele mai temute familii mafiote din Calabria? Cine ar fi avut curajul de a se pune cu Nașul?
A făcut-o selecționata italiană condusă de Cesare Prandelli și cu Genaro Gatusso drept simbol ( e născut în Calabria, fiind considerat cel mai valoros fotbalist din istoria acestei regiuni ), care s-a antrenat pe stadionul din Rizziconi, în încercarea de a lasă trecutului gunoiul. Lumea s-a înghesuit, gloanțele au strălucit prin absență iar respectivul stadion și-a putut face în sfârșit datoria. Rămâne de văzut dacă, o dată plecată naționala Italiei din Rizziconi, va mai intra cineva pe stadion, sau povestea asta rămâne la stadiul de poveste.
