Victoraș Iacob, fotbaliști de legendă

VICTORAȘ IACOB
De la Rocar București la gloria europeană!

Născut pe 14 octombrie 1980 în Râmnicu Vâlcea, Victoraș Constantin Iacob pe numele său complet, a fost unul dintre piesele de bază ale celui mai spectaculos parcurs european al fotbalului românesc din ultimele trei decenii. Cu o înălțime impresionantă de 1,91 metri și o prezență fizică de necontestat în careu, Iacob și-a construit o carieră marcată de goluri decisive și momente de glorie, dar și de provocări care l-au testat atât pe teren, cât și în afara lui.​

Drumul către marile performanțe nu a fost deloc ușor pentru tânărul atacant vâlcean. Victoraș Iacob și-a început cariera la Chimia Râmnicu Vâlcea, unde a format ca junior, înainte de a se alătura echipei AS Rocar București. Debutul în prima ligă românească a venit pe 4 decembrie 1999, într-un meci pierdut cu 3-1 împotriva FC Argeș, un moment care marca începutul unei călătorii spectaculoase în fotbalul de performanță.​

În cei doi ani petrecuți la Rocar, între 1999 și 2001, tânărul atacant a bifat 30 de apariții și a înscris 4 goluri, iar prezența sa fizică și stilul de joc l-au făcut să primească rapid o poreclă care avea să-l însoțească întreaga carieră: „Jancker”. Supranumele venea din asemănarea cu celebrul atacant german Carsten Jancker, de la Bayern München, mai ales datorită frizurii similare și prezenței masive în careu. Această comparație nu era deloc întâmplătoare – ambii fotbaliști erau vârfuri de careu puternice, periculoase la jocul de cap și cu o lovitură redutabilă.​

Perioada de la Rocar s-a încheiat cu un moment important: echipa a ajuns în finala Cupei României din sezonul 2000-2001, o performanță remarcabilă pentru o formație modestă. Cu toate acestea, retrogradarea clubului în al doilea eșalon în 2001 l-a determinat pe proprietarul Gigi Nețoiu să transfere o parte din jucători, inclusiv pe Iacob, la Universitatea Craiova.

La Universitatea Craiova, între 2001 și 2002, Victoraș Iacob a avut o perioadă dificilă, reușind să bifeze doar 15 meciuri și 3 goluri. O accidentare severă l-a ținut departe de teren pentru o perioadă îndelungată, întrerupând procesul de adaptare la noua echipă. Această lovitură a fost prima dintre multiplele provocări medicale care aveau să-i marcheze cariera.​

Următoarea oprire a fost la Progresul București, cunoscut la acel moment sub numele de FC Național, unde în 2002-2003 a jucat 27 de meciuri și a înscris 4 goluri. Deși cifrele nu erau spectaculoase, atacantul își continua procesul de maturizare și învăța să-și folosească mai bine calitățile fizice.​

Un moment important în cariera sa a fost transferul la Oțelul Galați. În prima parte a sezonului 2003-2004, Iacob a jucat la Oțelul, după care a fost împrumutat la Rapid București în ianuarie 2004. Experiența de la Rapid nu a fost una reușită – în 5 meciuri nu a reușit să marcheze niciun gol și nu a impresionat conducerea giuleștenilor. Dezamăgit, atacantul s-a întors la Oțelul Galați pentru a doua parte a sezonului 2004-2005, moment care avea să se dovedească crucial pentru întreaga sa carieră.​

Sezonul 2004-2005 petrecut la Oțelul Galați a reprezentat momentul de cotitură în cariera lui Victoraș Iacob. În 28 de meciuri, atacantul a reușit să înscrie 13 goluri, devenind unul dintre cei mai prolifici marcatori ai campionatului. Prestațiile sale nu au trecut neobservate: Mihai Stoica, managerul general al echipei FCSB (Steaua la moment respectiv), l-a remarcat și a decis să-l transfere în vara lui 2005, cu parametri zero, profitând de expirarea contractului.​

Această perioadă i-a permis lui Iacob să-și demonstreze pe deplin potențialul. Golurile sale au fost decisive pentru Oțelul, iar stilul său de joc – masiv, eficient în duelurile aeriene și cu o bună tehnică pentru un jucător de talia sa – l-au transformat într-unul dintre cei mai căutați atacanți din România.​

Transferul la Steaua București (FCSB) în vara lui 2005 a marcat începutul celei mai strălucitoare perioade din cariera lui Victoraș Iacob. Sub comanda inițială a antrenorului ucrainean Oleg Protasov, iar mai apoi a lui Cosmin Olăroiu, atacantul vâlcean avea să devină un erou al tribunelor de pe Ghencea.​

Primul sezon în tricoul roș-albastru, 2005-2006, s-a încheiat cu câștigarea titlului de campion al României și a Supercupei. Victoraș Iacob a jucat 22 de meciuri în campionat și a marcat 5 goluri, dar adevărata sa glorie avea să vină din competițiile europene.​

După ce Steaua a fost eliminată în turul trei preliminar al Ligii Campionilor de Rosenborg, cu scorul general de 4-3 – o înfrângere dureroasă cauzată și de autogolul tragic al lui Mirel Rădoi – echipa s-a calificat în Cupa UEFA. Ceea ce urma să se întâmple în această competiție avea să intre în istoria fotbalului românesc.​

Aventura europeană a început cu o victorie categorică împotriva norvegienilor de la Vålerenga, 6-1 la scor general. Iacob a fost decisiv, marcând goluri importante care au dat încredere echipei. În faza grupelor, Steaua a fost repartizată într-o grupă dificilă, alături de RC Lens, Hertha Berlin, Sampdoria, Athletic Bilbao și Standard Liège.​

Performanța din grupe a fost excepțională. Steaua a câștigat grupa fără să primească niciun gol, iar meciul cu Lens de pe Stadionul Steaua a rămas în memoria colectivă. Pe 20 octombrie 2005, roș-albaștrii au demolat echipa franceză cu 4-0, într-o demonstrație de forță impresionantă. Victoraș Iacob a deschis scorul în minutul 13, cu o lovitură de cap precisă la centrarea lui Mihai Nesu. Dorin Goian a dublat avantajul trei minute mai târziu, iar Nicolae Dică a adăugat alte două goluri (43′ și 63′), închizând tabela într-un meci perfect.

În fazele eliminatorii, Steaua a continuat seria de rezultate remarcabile. Au eliminat pe rând Heerenveen și Real Betis, cu Iacob marcând goluri cruciale. Meciul cu Real Betis din deplasare s-a încheiat cu victoria categorică a Stelei, 3-0, Iacob fiind din nou printre marcatori.​

Sferturile de finală au adus o dublă confruntare cu marea rivală Rapid București, o premieră absolută în competițiile europene. După două egaluri, Steaua s-a calificat grație golului marcat în deplasare de Bănel Nicoliță, într-o atmosferă electrizantă care a paralizat capitala.​

În semifinale, Steaua a dat piept cu Middlesbrough. După victoria cu 1-0 în tur, pe Stadionul Steaua, echipa lui Olăroiu era cu un pas în finală. În meciul retur de pe Riverside Stadium, Iacob a fost scos de pe teren în minutul 65. Acesta nu era complet refăcut după o fractură la claviculă suferită pe 19 martie în meciul cu FC Național. Din păcate, returul s-a transformat într-un coșmar: conducând cu 3-0 la scor general, Steaua s-a cantonat în apărare, jucând la un moment dat cu 7 fundași, strategie care a fost aspru sancționată. Middlesbrough a marcat 4 goluri și s-a calificat dramatic în finală, lăsând fotbalul românesc cu un regret imens.

Cu toate acestea, parcursul european a rămas o performanță istorică. Victoraș Iacob a fost golgheterul echipei în acel sezon european, cu 8 goluri marcate în Cupa UEFA, cifră care l-a transformat într-unul dintre cei mai iubiți fotbaliști ai roș-albaștrilor. Pe întreaga carieră în cupele europene, Iacob a înscris 11 goluri în 16 meciuri pentru Steaua, plasându-se pe locul 5 all-time printre marcatorii roș-albaștri în competițiile continentale.​

Victoraș Iacob a mai rămas la Steaua până în 2008, acumulând în total 45 de meciuri și 13 goluri în campionat. În sezonul 2006-2007, forma sa a scăzut – a marcat un singur gol după 8 luni de pauză, în meciul CFR Cluj – Steaua 1-2, din aprilie 2007. Cu toate acestea, în preliminariile Ligii Campionilor din toamna lui 2006, atacantul a reușit alte 3 goluri în 4 meciuri, demonstrând că în marile confruntări europene avea un fler special.​

În februarie 2008, Victoraș Iacob a semnat cu FC Kaiserslautern, grupare din a doua ligă germană, pentru suma de 500.000 de euro. Contractul era până în 2010, cu un salariu de 500.000 de euro pe sezon. Așteptările erau mari – Iacob urma să fie omul care să aducă golurile necesare pentru promovarea în Bundesliga. Din păcate, aventura germană s-a dovedit un dezastru. ​

Victoraș Iacob a apucat să joace doar două meciuri oficiale pentru Kaiserslautern, fiind apoi indisponibil tot restul sezonului din cauza unei accidentări grave la menisc. Situația s-a agravat în vara lui 2008, când atacantul a lipsit nemotivat de la vizita medicală și de la alte întâlniri din programul echipei. Președintele clubului, Stefan Kuntz, a declarat că fotbalistul român „va suporta consecințele” pentru absențele nemotivate. În iulie 2008, Kaiserslautern l-a dat afară pe Iacob, reziliind contractul pentru acte de indisciplină.

După eșecul din Germania, Victoraș Iacob a avut o scurtă trecere prin România, jucând pentru CS Otopeni în 2009, unde a marcat 5 goluri în 7 meciuri. Această formă bună i-a deschis porțile către fotbalul grec.​

În vara lui 2009, Iacob a semnat cu Iraklis Salonic, echipă antrenată de Oleg Protasov, fostul său tehnician de la Steaua. Reunirea cu Protasov și cu colegul său Nicolae Dică, care juca și el la Iraklis, părea o oportunitate perfectă pentru relansare. „Sunt bucuros că voi juca pentru Iraklis. E o echipă care promite, din ce am văzut la nivelul organizării și condițiilor. Sunt optimist și cred că vom face un sezon bun. Personal, vreau să arăt de ce sunt în stare. Sunt foarte bucuros că voi avea ocazia să fiu din nou coleg cu Nicolae Dică și că voi fi antrenat de Oleg Protasov”, a declarat Iacob la semnarea contractului.​

Perioada petrecută la Iraklis a fost cea mai bună din cariera sa în străinătate. Între 2009 și 2011, Iacob a jucat 42 de meciuri și a marcat 13 goluri, cifre aproape identice cu cele din timpul petrecut la Steaua. A fost al doilea golgheter al Superligii grecești într-un sezon, demonstrând că forma fizică și eficiența în fața porții nu dispăruseră.

Cele mai memorabile momente au fost golurile decisive din derby-urile Salonicului. În martie 2011, intrat pe teren în minutul 83, Iacob a marcat după doar patru minute unicul gol al meciului Iraklis – Aris 1-0, pe stadionul „Kleanthis Vikelidis” plin ochi. Golul său, un șut din apropiere după ce a driblat portarul, a adus o victorie crucială echipei sale. Un alt moment memorabil a fost în februarie 2010, când a marcat două goluri în victoria categorică 4-0 împotriva lui Asteras Tripolis în deplasare.​

În 2011, după retrogradarea lui Iraklis din cauza datoriilor, Iacob s-a transferat la rivala Aris Salonic. Cu toate acestea, aici a jucat doar 8 meciuri fără să marcheze, iar după câteva luni și-a reziliat contractul.​

Perioada finală a carierei lui Victoraș Iacob a fost marcată de transferuri frecvente și prestații în scădere. În martie 2012 a semnat cu Concordia Chiajna din Liga 1, unde a jucat doar 3 meciuri fără să înscrie. În august 2012 s-a transferat în Grecia, la Niki Volos, echipă din liga secundă. Clubul elen l-a prezentat ca pe „un atacant experimentat”, amintind parcursul său uluitor din Cupa UEFA cu Steaua.

Ultima oprire din carieră a fost la Universitatea Cluj, în februarie 2013. Antrenorul Ionel Ganea l-a convins să revină în Liga 1, oferindu-i un contract pe 5 luni. „Îmi plac provocările, nu se pune problema câștigurilor financiare acum. Importantă e latura sportivă și apoi vom mai vedea ce se va întâmplă la vară”, a explicat Iacob motivația pentru acest transfer la o echipă aflată în insolvenţă și aproape de retrogradare. Cu toate acestea, atacantul nu a apucat să bifeze niciun minut oficial în tricoul „șepcilor roșii“.

Pe 1 ianuarie 2013, la vârsta de 32 de ani, Victoraș Iacob s-a retras oficial din fotbalul activ. Încheia astfel o carieră de 14 ani în care acumulase 233 de meciuri și 63 de goluri în competițiile interne, la care se adăugau cele 11 goluri în cupele europene.​

După încheierea carierei de jucător, Victoraș Iacob nu s-a îndreptat către antrenorat, ci a ales calea impresariatului. În 2021, la vârsta de 40 de ani, a obținut licența de impresar de la Federația Română de Fotbal. „Am obținut licența de impresar de la Federație. Sunt mulți jucători buni, îmi place să lucrez cu caractere frumoase în primul rând. Mă gândesc și la performanța noastră, a mea și a jucătorului. Să aibă rezultate, să joace, pentru că e important, pe lângă aspectul business-ului, ca jucătorul să aibă performanțe unde joacă”, a declarat el.​

În 2014, după câștigarea alegerilor pentru președinția FRF de către Răzvan Burleanu, pe care îl susținuse în campanie, Iacob a fost numit în Comisia Tehnică a Federației. Cu toate acestea, la sfârșitul lui 2015, colaborarea s-a încheiat brusc. Surse din cadrul FRF au declarat că fostul fotbalist „n-a mai venit la sediul FRF de aproape un an. Pare nebun“.​

Din păcate, anii de după retragere au fost marcați de declarații și apariții publice controversate care l-au readus în atenția mass-media din motive mai degrabă nefericite. În 2017, într-o emisiune televizată de sport, Iacob a făcut o declarație neașteptată: „Nu știu dacă a auzit și ea, dar țin eu să fac o remarcă. La urechile mele au ajuns niște zvonuri legate de o eventuală relație dintre mine și Simona Halep. Dar nu este nimic adevărat! Probabil că ea nu știe nimic, așa că din acest punct de vedere trebuie să clarificăm situația”. Nimeni nu menționase vreodată o astfel de relație, iar intervenția sa a stârnit perplexitate și îngrijorare.​

Momentul cel mai bizar a venit în 2019, când Iacob a anunțat într-o emisiune radio: „Confirm știrea: sunt posibil manager-antrenor la FC Barcelona. Noul antrenor la Fotbal Club Barcelona. La categoria principală! E o responsabilitate și confirm această știre, în caz că va apărea. Cred că a ajuns și la Barcelona”. Desigur, transferul nu s-a materializat niciodată, iar una dintre surorile sale a intervenit public, cerând clemență și dând de înțeles că fratele său se confruntă cu anumite probleme personale.​

În 2022, Iacob a mai făcut o declarație similară, susținând că este în discuții cu CSA Steaua București pentru a deveni conducător al clubului.​

Fotografiile recente postate pe rețelele sociale arată o transformare fizică semnificativă față de atletul impunător care domina careurile adverse. Victoraș Iacob a devenit supraponderal, cu multe kilograme în plus, o schimbare care i-a surprins pe fanii care îl urmăresc pe Facebook. Fostul atacant postează des fotografii din călătoriile sale în Spania, Maroc și alte destinații, acumulând câteva sute de like-uri și comentarii din partea admiratorilor care își amintesc de gloria sa din sezonul UEFAntastic.

„Problemele l-au transformat enorm pe cel care devenise un erou al tribunelor de pe Ghencea”, scria ProSport în 2024, referindu-se la schimbările vizibile și la comportamentul excentric al fostului fotbalist.​

Dincolo de problemele din ultimii ani, contribuția lui Victoraș Iacob la istoria fotbalului românesc rămâne incontestabilă. El face parte din generația de aur care a readus fotbalul românesc pe scena europeană în sezonul 2005-2006, alături de Cosmin Olăroiu, Nicolae Dică, Bănel Nicoliță, Sorin Ghionea, Dorin Goian, Sorin Paraschiv și ceilalți eroi ai acelui parcurs magic.​

Cu cele 8 goluri marcate în Cupa UEFA în acel sezon, Iacob a fost omul-cheie al atacului Stelei în marile confruntări europene. Golurile sale împotriva lui Lens, Valencia, Betis și în celelalte meciuri au rămas în memoria colectivă a suporterilor roș-albaștri. Pentru o generație întreagă de fani, Victoraș „Jancker” Iacob reprezintă simbolul atacantului clasic: masiv, eficient, bătăios și decisiv în momentele importante.