Victor Pițurcă, născut la 8 mai 1956 în Orodel, județul Dolj, este unul dintre fotbaliștii emblematici ai Stelei, având o carieră bogată atât la nivel național, cât și internațional. Începuturile sale în fotbal se leagă de anul 1964, când s-a înscris la centrul de juniori al Universității Craiova.
Prima sa experiență în fotbalul de seniori a avut loc în 1974, când a fost împrumutat la Dinamo Slatina, echipă din Divizia B. Cu toate că debutul său în prima ligă românească a avut loc în 1975 sub comanda lui Constantin Cernăianu, Pițurcă a avut puține oportunități de joc la Craiova, motiv pentru care a revenit în Divizia B, la Pandurii Târgu Jiu.
La Pandurii, Victor Pițurcă s-a remarcat rapid, devenind golgheterul echipei. În sezonul 1978-79, a înscris nu mai puțin de 46 de goluri, contribuind decisiv la promovarea echipei înapoi în Divizia B. După acest succes, el a revenit în prima ligă, transferându-se la Olt Scornicești, unde a evoluat constant timp de patru ani.
În vara lui 1983, Pițurcă a fost dorit de Steaua București, iar transferul s-a realizat în cele din urmă la insistențele lui Emerich Jenei, antrenorul echipei. Deși primul sezon la Steaua nu i-a adus trofee, Pițurcă a contribuit din plin la succesele viitoare ale echipei. A fost parte esențială în cucerirea a cinci titluri consecutive în campionatul României, începând cu sezonul 1984-85, când a fost al doilea cel mai bun marcator al ligii, cu 19 goluri. În finala Cupei României din acel sezon, a înscris golul decisiv împotriva fostei sale echipe, Universitatea Craiova.
Un moment de referință în cariera lui Victor Pițurcă a fost contribuția sa la campania istorică a Stelei din Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1985-86. A fost golgheterul echipei în această competiție, marcând cinci goluri, inclusiv două în semifinala cu Anderlecht. Pițurcă a jucat în finala câștigată împotriva Barcelonei, fiind înlocuit în minutul 111 al prelungirilor. Steaua a câștigat trofeul după o victorie dramatică la loviturile de departajare.
Performanțele sale internaționale au continuat în 1986, când Steaua a câștigat Supercupa Europei, după o victorie cu 1-0 împotriva lui Dynamo Kiev, Pițurcă evoluând în toate minutele meciului. În sezonul 1986-87, a marcat 22 de goluri, contribuind la un alt titlu național și la câștigarea Cupei României. De asemenea, a evoluat în finala Cupei Intercontinentale împotriva echipei River Plate.
Sezonul 1987-88 a fost poate cel mai prolific din cariera sa, marcând 34 de goluri în campionat și fiind al treilea cel mai bun marcator din Europa, câștigând „Bronzul European” la acest capitol. A ajutat Steaua să ajungă din nou în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, înscriind un gol împotriva lui Rangers.
Ultimul sezon la Steaua l-a încheiat cu un alt titlu de campion și o nouă victorie în Cupa României, dar și cu o participare în finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, pierdută în fața lui AC Milan. Pițurcă a încheiat cariera la Steaua cu un palmares impresionant: 301 meciuri și 65 de goluri în Divizia A și 29 de meciuri europene cu 6 goluri marcate.
După succesul obținut în Cupa Campionilor din 1986, Pițurcă a primit o ofertă de la Anderlecht, dar regimul comunist i-a blocat transferul. Totuși, în 1989, cu ajutorul lui Valentin Ceaușescu, a reușit să se transfere la RC Lens în Franța, unde și-a încheiat cariera de jucător după un sezon.
Victor Pițurcă a avut o carieră internațională scurtă, dar semnificativă pentru echipa națională a României. De-a lungul carierei sale la nivel internațional, Pițurcă a jucat 13 meciuri și a marcat 6 goluri, aducând o contribuție importantă în meciuri amicale și calificări pentru competiții majore.
Debutul său la echipa națională a avut loc pe 27 martie 1985, într-un meci amical împotriva Poloniei, condus de antrenorul Mircea Lucescu. Partida s-a încheiat cu un scor de 0-0, marcând începutul parcursului său în tricoul național. Pițurcă a avut două apariții în campania de calificare pentru Campionatul Mondial din 1986, dar prima sa realizare notabilă a venit într-un meci amical împotriva Norvegiei, în care a reușit să înscrie două goluri, contribuind decisiv la victoria României cu 3-1.
Continuând să impresioneze la nivel internațional, Pițurcă a mai înscris o dublă într-o victorie cu 4-2 împotriva Israelului, arătându-și abilitatea de a marca în partide amicale. Performanțele sale nu s-au oprit aici, fiind o piesă importantă și în campania de calificare pentru Campionatul European din 1988 (EURO 1988). În cadrul acestor preliminarii, Pițurcă a marcat două goluri în două victorii importante: una împotriva Albaniei și alta împotriva Spaniei, contribuind astfel la eforturile echipei de a ajunge la turneul final.
Ultima sa apariție pentru echipa națională a avut loc pe 18 noiembrie 1987, într-un meci contra Austriei, care s-a terminat cu un scor alb de 0-0. Cu toate că nu a avut o carieră internațională extinsă, Victor Pițurcă a lăsat o amprentă importantă, demonstrându-și calitățile de atacant eficient și valoros pentru echipa României.
În 2008, pentru meritele sale sportive, Pițurcă a fost decorat de președintele României, Traian Băsescu, cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa II, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la succesul Stelei în Europa.
