Face parte din Europa, însă Europa nu o cunoaste sau nu vrea sa o cunoască. Este încadrată în limitele sale geografice, nu foarte departe de țările care se fălesc cu steagul albastru al Uniunii Europene, însă mulți dintre cetățenii Uniunii Europene nu știu să o localizeze pe harta continentului. Este unul dintre ultimele obiective ale aventurierilor porniți în căutarea poveștilor de război despre care au citit în cărțile de istorie, iar când ajung acolo își dau seama că au ajuns într-o altă lume.
Nimeni nu vorbește de Moldova, cu excepția momentelor violente, cu atât mai puțin de regiunea sa rebelă, Transnistria. Un loc al lumii ascuns în cel mai obscur anonimat. Asta, până când acolo, a ajuns fotbalul.
Oficial, Republica Transnistria ( Pridnestrovia în rusă, pentru că rusa are un cuvânt greu de spus acolo ) aparține Moldovei, este parte din republica Moldova, această bucată de pământ smulsă din pâmântul românesc. Știți; după căderea Uniunii Sovietice, și după lupte grele, transnistrenii si-au proclamat independența, iar chestia continuă fără să își găsească rezolvarea. În instituțiile internaționale,Transnistria este Moldova, in realitatea de zi cu zi, Transnistria are un statut propriu; cu imnul său național, cu propria constituție și propria sa forță de poliție. Nu mai insist pe acest aspect pentru ca nu vreau să pretind că sunt un expert în istorie, iar celor interesați de partea politică le recomand să cerceteze mai amănunțit prin surse mai academici, mult mai bine documentate. Cert este că, în timp ce cultura molodvenească are influențe românești, cea din Transnistria este în totalitate acaparată de influența rusă.
Sau sovietică. Cum vreți să îi spuneți. De altfel, pe străzile din Tiraspol, cel mai important oraș din Transnistria, capitală totodată, încă mai pot fi văzute statui ale lui Lenin, tancuri ale Armatei Roșii plasate ca monumente sau secera și ciocanul tipărite pe afișe de mari dimensiuni. Plus o barieră de comunicare care face aproape imposibilă cominicarea cu tot ce nu înseamnă Rusia. Nu găsești turiști în Transnistria.
Miercuri, 5 august 2009, echipa transnistreană ce domină fotbalul moldovenesc( sună ciudat, nu? ) , practic încă de la înființarea sa în 1997 ( a câștigat ultimele nouă titluri în Moldova ), Sheriff Tiraspol, s-a calificat, surprinzător sau nu, în play-off-ul Ligii Campionilor. După ce i-a eliminat pe finlandezii de la Inter Turku în turul 2, ieri au înghețat Praga cu un gol în prelungiri ( VIDEO ) ce i-a lăsat pe cei de la Slavia acasă.
Clubul e proprietatea companiei Sheriff, una dintre cele mai importante din Transnistria, companie controlată de elita politică de acolo, capabilă de a construi în 2002 unul dintre cele mai moderne și luxoase stadioane de pe continent. Totul este obscur și gri pe străzile din Tiraspol, până în momentul în care apare această luminiță. Un stadion de cinci stele, cu o structură modernă, ce te teleportează în altă dimensiune. Nimic de a face cu peisajul ce îl înconjoară.
Sheriff Tiraspol, a atins oarece faimă în momentul în care s-a transformat în primul club moldovean care a transferat jucători brazilieni sau africani. Acolo au ajuns printre alții Omotoyossi, un atacant din Benin, acum ajuns la Metz sau Nadson Jose Ferreira, un brazilian de 24 de ani cumpărat de la Santos. De altfel, acest Nadson a marcat și golul de miercuri seară, gol cu care i-a pus pe cei de la Sheriff la un pas de balta cu glamour.
Imaginați-vă un Milan, un Manchester United, un Real Madrid sau Barcelona vizitând Tiraspolul, cu tot cu armata de ziariști și suporteri în spate. Ar fi o invazie a Occidentului, în această regiune atât de închistată. Fotbalul, pentru a câta oară, ar mai face o minune.
sursa foto wikimedia
Bravo Sheriff
bravo celor de la sheriff care ne rerezinta, bravo timisoarei care a facut 2 meciuri superbe impotriva detinatoarei trofeului .. ps ati uitat sa specificati ca balint a antrenat sheriff-ul si ca de acolo cocis a fost convocat in premiera la nationala romaniei, orcum super articol… sper sa ramina sheriff-ul tot in umbra pentru a furniza suprize.