”Nu aveam internet, nici console de jocuri, doar fotbalul. Nu realizam ce se întâmplă în jurul meu. Eram mic, îmi aduc aminte doar că îmi era frică. Erau multe zile când nu mâncam, nu dormeam, încercam doar să rezistăm. Nu îi doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu”.
Anul 1993. În Burundi au loc primele alegeri democratice din istoria țării, câștigate de către partidul etniei hutu, însă după doar câteva luni, președintele ales de către aceștia este asasinat de un grup format din ofițeri tutsi. Două triburi rivale și o scânteie aprinsă, suficientă pentru a declanșa unul dintre cele mai sângereoase războaie civile interetnice de pe continentul african. Acolo, la doar o săptămână după alegerea președintelui hutu Melchior Ndadaye, se năștea Saido Berahino, eroul acestei povești cu miros de sânge și gloanțe. Berahino are acum 21 de ani, însă evită atât cât poate să nu își povestească trecutul. Îl doare ori de câte ori privește în urmă. Războiul l-a lăsat fără tată și l-a obligat să facă imposibilul, iar frica să caute o ieșire din acel coșmar.
Prima a plecat mama sa și o soră, iar el a fost lăsat în Bujumbura, în grija unei prietene de familie. A trebuit să aștepte doi ani pentru a urma același drum, pe jos prin Tanzania, apoi spre Kenia. Avea doar 10 ani când a fost urcat într-un avion ce a decolat din Nairobi spre Londra, însă coșmarul continua și pe aeroportul Heathrow , regăsindu-și familia abia după două luni de zile, timp în care a trebuit să stea în centrele destinate refugiaților. O probă ADN a confirmat în cele din urmă gradul de rudenie dintre el și mama sa Liliane. ”Îmi aduc aminte de momentul când am revăzut-o A fost în incinta unei secții de poliție, timp de o oră, înainte de a ne face testul ADN. Nu imi place să vorbesc prea mult despre asta și nici să întreb prea multe despre ce s-a întâmplat acolo”. În urma sa, războiul a făcut peste 300 000 de victime. A vorbit însă pe această temă într-un spot video difuzat de Națiunile Unite.
Îi place în schimb să vorbească, mereu recunoscător, de noua sa viață ”Când am ajuns aici o aveam doar pe mama. Nu aveam cu cine vorbi, pentru că nu aveam prieteni, iar primele săptămâni de școală au fost dure pentru că nu înțelegeam nimic”. Lucrurile aveau să se schimbe pentru Saido. A început să învețe limba engleză și în același timp să arate că are talent pentru fotbal. Acolo, în cartierul Newton din Birmingham a dat și primele probe pentru micul club Phoenix United. A fost respins în primă instanță, însă a insistat și a fost acceptat, iar după doar jumătate de sezon, ochit de către cei de la West Bromvich Albion. În 2011 a semnat primul său contract de jucător profesionist. A fost cedat rând pe rând la Northampton, Brentford și Petersborough United, recuperat în cele din urmă de WBA sezonul trecut, sezon în care a jucat 30 de meciuri și a marcat cinci goluri. În meciul său de debut cu ”The Baggies” a marcat un hat-trick în poarta celor de la Newport, în Cupa Ligii, pentru ca săptămâni mai târziu să îi dea victoria echipei sale cu un gol înscris în poarta celor de la Manchester United, echipă în poarta căreia a marcat și în acest sezon.
Ieri, 6 noiembrie 2013, Saido a fost convocat de către Roy Hodgson pentru a face parte din lotul naționalei Angliei pentru meciul cu Slovenia de pe 15 noiembrie și, trei zile mai târziu, amicalul cu Scoția. ”Motivele sunt destul de evidente” s-a justificat selecționerul englez, făcând referire la faptul că Saido ocupă locul trei în clasamentul golgeterilor din Premier League, alături de Alexis Sanchez, depășit doar de Kun Aguero și Diego Costa. Hodgson a ținut totuși să mai adauge ”Nu e vorba numi de forma bună pe care o arată în acest moment, ci și de toată întreaga traiectorie pe care a avut-o a naționala under-21 și care a fost pozitivă”. Rapid, util ca atacant central sau ca extremă, Saido a marcat zece goluri în zece meciuri jucate cu naționala de tineret a Albionului.
Aceasta este incredibila poveste cu happy-end a lui Saido Berahino, puștiul care a plecat pe jos din Bujumbura, Burundi, înfricoșat de purificarea etnică făcută cu ajutorul gloanțelor, pentru ca 11 ani mai târziu să cânte God Save the Queen alături de coechipierii din naționala Angliei.
Cant believe how far i have come, God is truly amazing, wana thank everyone for the messages. #GodIsGood #thisoneforyouMUM
— Saido Berahino (@SBerahino) noviembre 6, 2014
surse wikipedia, unhcr.org, northamptonchron.co.uk
