Trei miliarde de dolari a alocat guvernul brazilian pentru construirea sau remodelarea stadioanelor pentru Campionatul Mondial din 2014, justificând fabuloasa sumă ca o investiție ce urma să aducă doar beneficii țării, în ciuda tuturor acelor voci care protestau împotriva faraonicelor cheltuieli.
Cel mai șocant caz este cel al stadionului Nacional Mane Garrincha din Brasilia, al doilea din Brazilia ca și capacitate, după Maracana ( 72.800 spectatori ), stadion pentru a cărei modernizare s-au cheltuit nu mai puțin de 550 de milioane de dolari. Pe acest stadion s-au jucat șapte meciuri de la World Cup 2014, iar acum este folosit ca parcare publică și capăt de linie pentru autobuzele municipalității. Cât despre fotbal, mai nimic. Pe el își joacă meciurile o echipă de divizia a 4-a, care nu reușește să strângă mai mult de 5000 de spectatori, în timp ce cheltuielile de întreținere ale stadionului se ridică în jurul sumei de 200 000 de dolari lunar. Pentru a mai acoperi din respectivele cheltuieli, autoritățile locale închiriază stadionul pentru nunți, iar guvernul regiunii își va muta acolo birourile administrative.
Pe Arena Amazonia din Manaos, stadion pentru care s-au cheltuit 200 de milioane de dolari, s-au jucat 12 meciuri în ultimul an de zile ( incluse cele patru de la World Cup ), iar după turneul final, evenimentul cu cei mai mulți spectatori a fost o procesiune religioasă la care au participat 20 000 de persoane. Guvernul local l-a scos la vânzare și a apărut o propunere de a îl transforma în închisoare.
O soartă și mai crudă a avut-o și Arena Pantanal din Cuiaba, stadion care a fost închis în luna ianuarie a acestui an din cauza problemelor cauzate de infrastructură, meciurile de la World Cup 2014 disputându-se acolo cu lucrările neterminate complet. Între timp, abandonată, arena a devenit culcuș pentru oamenii străzii, iar cheltuierile lunare doar pentru întreținerea lui depășesc și aici 200 000 de dolari.
Alte două stadioane, Dunas ( Natal ) și Fonte Nova ( Salvador ), au fost scoase și ele la vânzare după ce compania OAS, proprietara lor, a fost implicată în mai multe scandaluri de corupție și s-a văzut înglodată în datorii derivate din costurile ridicate ce au presupus construcția celor două arene.
Pe Arena Pernambuco, din Recife, ultimul ”mare eveniment fotbalistic” a fost ziua de naștere a unui puști de 15 ani, care a închiriat stadionul pentru a juca acolo o miuță alături de prietenii săi, iar ultimul meci cu o prezență cât de cât mai numeroasă a fost finala unei ligi de fotbal american la care au asistat în jur de 7000 de spectatori. Se încearcă închirierea lui pentru conferințe, întruniri de afaceri sau petreceri.
Un caz aparte este cel al stadionului Itaquerao din Sao Paolo, acolo unde meciurile de la World Cup s-au desfășurat fără ca stadionul să fie 100% terminat. Lucrările au mai continuat timp de zece luni de zile, cheltuindu-se peste 450 de milioane de dolari. Pe Itaquerao își joacă meciurile Corinthians, club care produce profit din exploatarea lui, însă nu poate folosi banii pentru că este nevoit să plătească construcția arenei.
Toate astea când a mai rămas un an de zile până când Brazilia va găzdui un alt eveniment sportiv de mari proporții, Jocurile Olimpice, iar dacă cele 3 miliarde de dolari cheltuite pentru World Cup vi se pare o enormitate, se calculează că pentru competiția găzduită de Rio de Janeiro, guvernul brazilian va scoate din conturile naționale peste 13 miliarde de dolari.
