Tottenham – UTA 1-1 în manșa retur din sferturile de finală ale Cupei UEFA – 21 martie 1972

0
5147

Tottenham – UTA 1-1
Cupa UEFA – sferturi, manșa retur – 21 martie 1972

Sub reflectoarele impunătorului stadion White Hart Lane, UTA Arad se pregătea pentru una dintre cele mai dificile confruntări din istoria sa europeană. Pe un teren încărcat de istorie și în fața a peste 30.000 de spectatori englezi entuziaști, arădenii aveau de înfruntat un adversar redutabil: Tottenham Hotspur, echipa ce câștigase Cupa UEFA în sezonul precedent.

Tottehnam - UTA 1972
Tottehnam – UTA 1972

Atmosfera era electrizantă, tribunele erau pline, iar londonezii erau hotărâți să își impună stilul ofensiv. Tottenham a început meciul fără Oliver, suspendat, dar cu Martin Peters pe teren, un mijlocaș versatil, campion mondial în 1966. Pe de altă parte, UTA venea cu dorința de a lăsa o impresie mai bună decât în tur, unde fusese învinsă cu 2-0.

CUPA UEFA 1971/1972, SFERTURI DE FINALĂ
Marți, 21 martie 1972 – retur
Stadion: White Hart Lane (Londra, Anglia)
Spectatori: 30.253
Arbitru: Joaquim dos Campos (Portugalia)
TOTTENHAM HOTSPUR11UT ARAD
Tur: 7 martie 1972: UTA 0-2 Tottenham Hotspur
[0:1] Flavius Domide 62′
Alan Gilzean 80′ [1:1]
PRIMUL XI
Pat Jennings (GK)Miroslav Vidac (GK)
Ray EvansGavril Birău
Mike EnglandIosif Lereter
Cyril KnowlesLadislau Broşovschi
Terry NaylorAttila Kun
Steve PerrymanMircea Petescu
Ralph CoatesPaul Popovici
Martin PetersEugen Pozsony
John PrattViorel Sima
Alan GilzeanGavril Both
Roger MorganFlavius Domide
ANTRENORI
Bill NicholsonNicolae Dumitrescu
Antrenor secund: Cecil Poynton
VIDEO

 

Așa cum era de așteptat, englezii au început tare, încercând să își asigure un avantaj rapid. Atacurile lor s-au concentrat pe flancuri, unde viteza și tehnica lui Morgan și Gilzean au pus în dificultate apărarea arădeană. În minutul 20, prima mare ocazie a venit dintr-o lovitură de cap a lui Gilzean, dar portarul Vidac a avut o intervenție spectaculoasă, smulgând aplauze chiar și din partea publicului englez.

UTA nu s-a lăsat intimidată și, cu o organizare defensivă excelentă, a început să echilibreze jocul. Popovici, fundașul arădenilor, a fost un adevărat stâlp al apărării, blocând numeroase acțiuni periculoase. În minutul 28, Mircea Petescu a avut o ocazie uriașă, dar a fost blocat in extremis de Mike England. Zece minute mai târziu, Tottenham a fost la un pas de deschiderea scorului, însă șutul lui Gilzean a lovit bara transversală.

Finalul primei reprize a aparținut echipei noastre. În minutul 45, Flavius Domide a primit un balon excelent, dar unghiul dificil l-a împiedicat să trimită pe poartă. Cu toate acestea, arădenii au fost aplaudați la scenă deschisă pentru curajul lor.

După pauză, Tottenham a continuat să preseze, însă UTA a fost echipa care a dat lovitura. În minutul 62, Both a avut o incursiune splendidă pe flanc, a centrat perfect, iar Domide, venit lansat din linia a doua, a trimis imparabil în plasă. 1-0 pentru UTA! Era un moment de excepție, iar cei câțiva suporteri români prezenți pe stadion au explodat de bucurie.

Londonezii, răniți în orgoliu, au trecut la atac total. Coates și Perryman au fost printre cei mai activi jucători ai gazdelor, creând numeroase oportunități. Portarul Vidac s-a aflat în zi de grație, reușind câteva intervenții spectaculoase, printre care una de excepție în minutul 79, când a respins un șut-bombă al lui Coates. Din păcate, doar un minut mai târziu, același Coates a reușit să înscrie, trimițând mingea în poartă cu o lovitură de cap perfect executată. 1-1, iar stadionul White Hart Lane răsuna de bucurie.

Ultimele minute au fost dramatice. Tottenham a atacat cu disperare, dar UTA s-a apărat eroic, fiecare jucător sacrificându-se pentru a menține rezultatul. Când arbitrul portughez Fernando Dos Campos a fluierat finalul partidei, arădenii au părăsit terenul cu capul sus. Egalul obținut pe terenul unei echipe atât de puternice era o performanță remarcabilă și o dovadă a spiritului lor de luptă.

Pentru UTA, acest rezultat a însemnat o eliminare demnă din competiție, dar și o confirmare că fotbalul românesc putea ține piept celor mai bune echipe europene. În acea seară de martie, pe gazonul londonez, Aradul a scris o pagină frumoasă în istoria sa fotbalistică.

Lasă un comentariu

Lasă comentariul tău
Introdu numele tău