Țiți Dumitriu (Dumitru Dumitriu) s-a născut pe 19 noiembrie 1945 în inima Bucureștiului și a crescut respirând fotbal. Fratele mai mic al lui Emil Dumitriu, un fost internațional român în perioada 1965-1968 și campion cu Rapid București în 1967, Țiți a moștenit pasiunea și talentul pentru sportul rege.
Cariera de jucător al lui Țiți Dumitriu a început la Metalul Târgoviște în 1964, dar adevărata consacrare a venit odată cu transferul la Steaua București în 1968. Aici, Dumitriu a strălucit timp de patru sezoane, câștigând trei Cupe ale României consecutive. Versatilitatea sa în teren și viziunea tactică l-au propulsat rapid printre cei mai apreciați fotbaliști ai momentului.
După aventura de la Steaua, Țiți Dumitriu a îmbrăcat tricoul rivalei Rapid București, continuând să impresioneze prin jocul său inteligent și eficient. A mai evoluat pentru Olimpia Satu Mare, FCM Galați și ICSIM București, lăsând în urmă amintirea unui jucător complet, capabil să facă diferența în orice moment al meciului.
Adevărata menire a lui Dumitru Dumitriu în fotbal avea să se dezvăluie după retragerea din activitatea de jucător. Trecerea la cariera de antrenor a fost naturală pentru cineva cu o asemenea înțelegere profundă a jocului. Începuturile modeste la echipe din ligile inferioare nu l-au descurajat, ci dimpotrivă, i-au călit caracterul și l-au pregătit pentru marile provocări ce aveau să urmeze.
Apogeul carierei sale de antrenor a venit la cârma Stelei București. Sub conducerea sa, “militarii” au dominat fotbalul românesc în a doua jumătate a anilor ’90, cucerind trei titluri consecutive și calificându-se de fiecare dată în grupele Champions League cu Țiți pe bancă.
Dumitriu a adus un suflu nou echipei, implementând un stil de joc modern și spectaculos care a încântat suporterii și a adus rezultate remarcabile pe plan intern și internațional. Succesul său nu s-a limitat însă la Steaua. În 1999, a condus mai bine de jumătate de sezon, Rapidul care câștiga titlul de campioană.
În 2005, a revenit la Steaua (redenumită între timp FCSB) pentru a cuceri al cincilea titlu din cariera sa de antrenor. Poate cea mai impresionantă realizare a lui Dumitriu ca antrenor a venit însă în sezonul 1997-1998, când a ghidat echipa greacă AEK Atena până în sferturile de finală ale Cupei Cupelor. Eliminarea dramatică în fața lui Lokomotiv Moscova, în ultimele minute ale returului, a rămas una dintre cele mai dureroase amintiri ale carierei sale.
Dincolo de trofeele cucerite și performanțele notabile, Dumitru Dumitriu rămâne în istoria fotbalului românesc ca un adevărat vizionar. Capacitatea sa de a descoperi și dezvolta tinere talente, precum și abordarea tactică inovatoare, au influențat generații întregi de jucători și antrenori.
