Super Cupa Europei: Steaua – Dinamo Kiev 1-0

Super Cupa Europei
Steaua – Dinamo Kiev 1-0 (24 februarie, 1987)

Pe 24 februarie 1987, deținătoarele celor mai importante două troefee continentale, Cupa Campionilor și Cupa Cupelor se întâlneau pe Stade Louis II din Monaco într-un meci care urma să desemneze cea mai bună echipă europeană. Steaua câștigase pe 7 mai 1986, cel mai prestigios trofeu continental, Cupa Campionilor (Liga Campionilor) în timp ce Dinamo Kiev (parte a Uniunii Sovietice la acea vreme) câștigase Cupa Cupelor pe 2 mai 1986, învingând cu 3-0 pe Atletico Madrid.

Printre echipele eliminate de ucrainieni în acel sezon de Cupa Cupelor se numără și Universitatea Craiova care, după un 2-2 pe teren propriu, a pierdut cu 3-0 la Kiev. Dinamo era o adevărată mașină de goluri în acel sezon. Ca să vă faceți o idee, până în finală s-au calificat obținând următoarele rezultate (la general): 5-3 cu Utrecht, 5-2 cu Universitatea Craiova, 9-2 cu Rapid Viena și 4-1 cu Dukla Praga. Un total de 26 de goluri marcate și 8 primite, incluzând aici și finala cu Atletico.

Meciul a început într-o notă de echilibru, ambele echipe fiind conștiente de importanța duelului. Dacă ucrainenii mizau pe forța colectivă și pe disciplina tactică impusă de legendarul Valeri Lobanovski, Steaua își etalase deja calitățile într-o competiție de cel mai înalt nivel. Bucureștenii au păstrat o organizare defensivă exemplară, respingând cu luciditate atacurile sovieticilor și lansând acțiuni rapide pe contraatac.

Prima ocazie importantă a partidei a venit în minutul 6, când Bölöni și Hagi au combinat splendid, iar cel din urmă a șutat pe jos, însă Cianov, portarul advers, a reținut fără probleme. În replică, Dinamo Kiev a încercat să răspundă prin Bellin, dar defensiva Stelei, impecabil coordonată, a anihilat orice pericol. Jocul a continuat într-un ritm intens, cu Steaua controlând tot mai mult mijlocul terenului.

Momentul de aur al serii a venit în ultimul minut al primei reprize. Tudorel Stoica a fost faultat la aproximativ 25 de metri de poarta adversă, într-o poziție ideală pentru un executant de talia lui Hagi. „Regele” a așezat mingea cu grijă, și-a luat elan și a șutat puternic, direct prin zid, trimițând balonul în plasă. Un gol magnific, demn de geniul său, care a aprins entuziasmul suporterilor și a oferit echipei bucureștene un avantaj extrem de important.

Repriza secundă a început cu un forcing al echipei din Kiev, care a încercat să restabilească egalitatea. În minutul 47, legendarul Blohin a fost aproape de gol, dar a amânat prea mult șutul și a trimis pe lângă poartă. De cealaltă parte, Steaua nu s-a mulțumit să apere rezultatul, continuând să joace inteligent, lansând contraatacuri tăioase și organizând faze periculoase, în special prin Lăcătuș și Pițurcă. În minutul 74, Lăcătuș a fost aproape de a face 2-0, însă efortul său remarcabil s-a lovit de intervenția salvatoare a lui Cianov. Ultimele minute au fost tensionate, cu Dinamo Kiev atacând cu disperare și Steaua apărându-se perfect, dând dovadă de maturitate și luciditate.

Fluierul final al arbitrului italian Agnolin a consfințit o victorie memorabilă pentru Steaua București, care devenea astfel prima echipă românească ce cucerea Supercupa Europei. Jurnaliștii prezenți au elogiat jocul impecabil al echipei române, iar oficialii UEFA au recunoscut superioritatea Stelei la toate capitolele. Jacques Georges, președintele forului european, a declarat: „Steaua a demonstrat încă o dată că este o forță a fotbalului european. A fost un meci de înalt nivel, iar românii au meritat victoria.”

Astfel, la Monte Carlo, Steaua București a scris încă o filă glorioasă în istoria sa, demonstrând că Sevilla nu fusese doar un accident, ci începutul unei epoci de aur. Un trofeu binemeritat, obținut prin muncă, talent și o strategie impecabilă, care plasa din nou fotbalul românesc în elita continentului.