Ștefan Iovan s-a născut pe 23 august 1960 în comuna doljeană Moțăței și este considerat unul dintre cei mai importanți fundași din istoria echipei Steaua București. Cariera sa este strâns legată de clubul din Ghencea, unde și-a petrecut cea mai mare parte a anilor de glorie și unde a devenit o adevărată legendă.
Debutul lui Ștefan Iovan în fotbalul profesionist a avut loc la CSM Reșița, în 1977, pe când avea doar 17 ani. Talentul său nu a trecut neobservat, astfel că în 1978 a fost cooptat în echipa Luceafărul București, un proiect al Federației Române de Fotbal destinat să adune cei mai promițători tineri jucători din țară. Cu toate acestea, Luceafărul nu a participat în nicio competiție oficială.
După un scurt retur la CSM Reșița în 1979, cariera lui Iovan a luat o turnură semnificativă în iarna anului 1981, când s-a alăturat clubului Steaua București — echipa care avea să-i definească parcursul în fotbal.
Perioada petrecută de Iovan la Steaua București, între 1981 și 1991, a fost marcată de succese fără precedent. A devenit un jucător-cheie în apărare, câștigând respectul colegilor și adversarilor deopotrivă. În total, Iovan a jucat 373 de meciuri în Divizia A și a marcat 20 de goluri — o realizare remarcabilă pentru un fundaș. Calitățile sale de lider au fost rapid recunoscute, și a fost numit al doilea căpitan al echipei după celebrul Tudorel Stoica!
Cu Ștefan Iovan în garnitură, Steaua a trăit cea mai glorioasă perioadă din istoria sa, câștigând de șase ori titlul de campioană a României (1984–85, 1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89, 1992–93) și Cupa României de trei ori (1984–85, 1986–87, 1988–89). Apogeul carierei lui Ștefan Iovan la club a fost în 1986, când Steaua București a scris istorie câștigând Cupa Campionilor Europeni, cea mai prestigioasă competiție intercluburi din lume. Această victorie a fost urmată de câștigarea Supercupei Europei mai târziu în acel an, consolidând poziția Stelei printre echipele de elită ale Europei.
Performanțele lui Ștefan Iovan nu s-au limitat la nivelul clubului, ci s-au extins și pe scena internațională. A adunat 34 de selecții pentru echipa națională a României între 1983 și 1990, contribuind cu trei goluri. În plus, a reprezentat România la nivel de tineret, jucând de 12 ori pentru echipa U21. Deși România nu a reușit să obțină mari succese internaționale în acea perioadă, evoluțiile constante ale lui Iovan l-au făcut un element de bază în echipa națională.
În 1991, după un deceniu petrecut la Steaua, Ștefan Iovan a plecat în Anglia, semnând cu Brighton & Hove Albion. Deși perioada sa în Anglia a fost relativ scurtă, a reușit să câștige Cupa Seniorilor Sussex cu echipa în sezonul 1991/92.
Iovan s-a întors la Steaua București în 1992 pentru o scurtă perioadă, înainte de a-și continua cariera la Rapid București și Electroputere Craiova. Ultimul său sezon ca jucător profesionist a fost 1996/97, când s-a reîntors la CSM Reșița, clubul său de început, închizând astfel un cerc impresionant al carierei sale.
După retragerea din activitatea competițională, Iovan a făcut tranziția către antrenorat, devenind antrenor secund la Steaua București. A avut chiar și o scurtă perioadă ca antrenor principal, contribuind astfel în continuare la dezvoltarea clubului care i-a definit cariera. În prezent, își continuă activitatea ca antrenor secund, oferindu-și vasta experiență și cunoștințele generațiilor următoare de jucători.
Contribuțiile lui Ștefan Iovan la fotbalul românesc au fost larg recunoscute. Pe 25 martie 2008, a fost decorat cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa II de către președintele României, Traian Băsescu, în semn de recunoaștere pentru rolul său în câștigarea finalei Cupei Campionilor Europeni din 1986.