Steaua Roșie – Colo Colo 3-0 în finala intercontinentală – 8 decembrie 1991

STEAUA ROȘIE – COLO COLO 3-0

Finala Intercontinentală – 8 decembrie, 1991

Pe 8 decembrie 1991, în fața a aproximativ 60.000 de spectatori pe Stadionul Național din Tokyo, campioana Europei, Steaua Roșie, înfrunta deținătoarea Copei Libertadores, echipa chiliană Colo Colo. Miza era titlul de cea mai bună echipă de pe planetă. 

Sârbii, cu Miodrag Belodedici printre titulari se impuneau cu un scor de neprezentare împotriva chilienilor, un 3-0 mai mult decât convingător! Steaua Roșie devenea campioană absolută a lumii! Victoria de la Tokyo a completat o serie de performanțe de neimaginat la acea vreme pentru un club din Est, venind la doar șase luni după triumful din Cupa Campionilor Europeni (CCE) de la Bari. Deși echipa trecuse printr-o tranziție importantă, cu plecări răsunătoare (Prosinečki, Stojanović, Marović, Šabanadžović, Binić) și o schimbare pe banca tehnică – Vladica Popović îl înlocuise pe Ljupko Petrović – forța colectivă și talentul individual au rămas definitorii.

Protagonistul absolut al finalei a fost tânărul mijlocaș Vladimir Jugović. Cu o dublă fantastică, marcată în minutele 19 și 58, Jugović nu doar că a deschis drumul spre victorie, dar a și obținut titlul de cel mai bun fotbalist al finalei, recompensat cu celebrul automobil Toyota!

Meciul nu a fost însă lipsit de dramatism. Steaua Roșie a rămas în zece oameni chiar înainte de pauză, din minutul 42. Însă, departe de a se panica, „roș-albii” au continuat să joace autoritar, ca o adevărată campioană europeană. Victoria a fost sigilată de “Gheata de Aur” Darko Pancev, care a înscris golul de 3-0 în minutul 72, demonstrând că echipa avea resurse și în inferioritate numerică.

La 34 de ani distanță, data de 8 decembrie este înscrisă cu litere de aur în calendarul fiecărui suporter al Stelei Roșii. Triumfurile de la Bari (CCE) și Tokyo (Cupa Intercontinentală) rămân cele mai mari borne din istoria bogată a clubului.

Aceste trofee nu reprezintă doar succese sportive; ele simbolizează o epocă de glorie, când fotbalul est-european domina vârful piramidei mondiale. Deși contextul fotbalistic s-a schimbat radical, amintirea acelei zile din 1991 rămâne sursa supremă de mândrie pentru cea mai devotată armată de fani din lume.