Steaua – Juventus 0-0 în Liga Campionilor, 6 decembrie 1995

STEAUA – JUVENTUS 0-0
Liga Campionilor, Grupa C – 6 decembrie, 1995

Pe 6 decembrie 1995, Steaua juca ultimul meci din Grupa B în Liga Campionilor, sezonul 1995/96. Steliștii întâlneau liderul grupei, Juventus în Ghencea sub privirile a aproximativ 2.700 de spectatori. S-a jucat pe un teren înghețat, acoperit de zăpadă. Italienii și germanii de la Borussia Dortmund erau deja calificați astfel că niciuna din cele două partide, Steaua – Juventus și Borussia Dortmund – Rangers, din ultima rundă nu contau în economia calificării și nici în stabilirea clasamentului final.

Înaintea acestei runde, Juventus avea 12 puncte, urmată de Borussia Dortmund cu 8 puncte. Steaua era pe 3 cu 5 puncte iar Rangers ocupa ultimul loc în grupă cu două puncte. Ambele partide aveau să se termine la egalitate, 0-0 în Ghencea, respectiv 2-2 Dortmund.

Meciul Steaua – Juventus s-a jucat într-o atmosferă aproape apatică pe stadionul Ghencea. Vremea neprielnică pentru fotbal, prețurile ridicate la bilete și lipsa mizelor în această partidă au transformat fostul templu al fotbalului românesc într-un loc aproape pustiu. Cu doar 2.700 de spectatori prezenți, o temperatură de -5°C și un teren acoperit de zăpadă, jocul a fost dominat de încercările jucătorilor mai degrabă de a-și menține echilibrul, decât de a crea ocazii clare de gol.

Italienii au ajuns la București chiar în ziua partidei, după ce au făcut cale întoarsă cu o zi în urmă din cauza condițiilor meteo nefavorabile care nu le-au permis să aterizeze la București. Acest lucru a afectat clar ritmul lor de joc, mai ales că starea gazonului le-a pus mari probleme. Prima repriză a fost săracă în ocazii: singurele momente notabile fiind șutul lui Pessotto, respins salvator de Stelea în minutul 8, și lovitura liberă a lui Gâlcă de la 22 de metri, reținută spectaculos de portarul italian Rampulla în minutul 16.

Partea a doua a meciului a adus un plus de intensitate. Campionii României au simțit șansa unei victorii, iar momentul-cheie a venit în minutul 54 când Doboș a fost oprit neregulamentar în careu de Rampulla. Deși steliștii ceruseră penalty, arbitrul austriac Gerhard Grahber a decis să continue jocul, acordându-i cartonaș galben lui Doboș pentru simulare. Mai grav a fost că Vlădoiu a primit direct „roșu” după un presupus fault asupra aceluiași Rampulla, iar de atunci Steaua a rămas în inferioritate numerică și s-a rezumat să păstreze tabela intactă. Juventus a încercat să profite, dar golul nu a venit, iar astfel Steaua și-a încheiat aventura în Liga Campionilor.

Totuși, cele șase puncte obținute și faptul că Steaua a rămas neînvinsă pe teren propriu în cea mai puternică grupă a competiției oferea un motiv de optimism pentru o viitoare primăvară europeană.

La conferința de presă, reprezentanții UEFA au impus o regulă strictă: doar zece minute pentru fiecare antrenor, iar fără prezența niciunui jucător, ceea ce a făcut răspunsurile să fie scurte și puțin satisfăcătoare pentru presă.

Antrenorul Stelei, Dumitriu, a fost clar: „Fără niciun dubiu, a fost penalty. Echipa mea a făcut față foarte bine condițiilor și a jucat bine până la eliminarea lui Vlădoiu. Sunt mulțumit că defensiva noastră a funcționat perfect și că Juventus nu și-a creat ocazii clare.” Pe de altă parte, Lippi, antrenorul Italiei, a admis dificultățile: „Jucătorii noștri au încercat doar să rămână în picioare. Condițiile au fost foarte grele, în special temperatura de -12 °C și terenul acoperit de zăpadă. Steaua este mai obișnuită cu astfel de situații.”

În vreme ce spectatorii tremurau în tribune, la etajul al treilea al noii tribune oficiale a Stadionului Steaua, atmosfera era… mai caldă. Mult mai caldă. Acolo, la adăpostul încăperilor elegante, invitații sorbeau „medicamente” lichide anti-ger, comentau fazele rare și încercau să aducă un pic de viață unei seri complet înghețate.

Printre cei prezenți s-au remarcat Anghel Iordănescu, sponsorii George Păunescu și George Copos, conducerea Sportului Studențesc, Marius Lăcătuș (marele absent de pe teren), Cornel Oțelea, și ministrul Finanțelor de la vremea respectivă, Florin Georgescu, care – spre amuzamentul celor de față – nu fusese recunoscut la intrare.

Clasament final Grupa C