Conform tradiției ultimilor ani, Craiova, fie că e a lui Mititelu, a Olguței sau a lui E.T., pierde lamentabil atunci când evoluează împotriva Stelei. Într-un astfel de mod a pierdut CSU și aseară, atunci când a întâlnit Steaua în sferturile de finală din Cupa României Bănățeana. După ce în campionat a evoluat bine spre foarte bine, practicând un joc frumos, plăcut ochiului, cu faze și combinații pe care rar le vezi pe plaiuri mlăștinoase mioritice, Craiova a reușit în meciul de aseară să-și bată joc de fotbal. Deși părea că-și revenise din îngustimea sa tactică din perioadele Pandurii, FC Argeș & jumătate din Liga 1 pe unde a stricat echipe, Sorin Cîrțu a revenit aseară la autobază și asta a costat-o pe Craiova o uriașă calificare. În întunecimea sa tactică, se pare că Sorinaccio l-a ”corupt” și pe Săndoi să se alinieze unui fund betonat. Nici Emil nu e rupt din fotbalul mega-ofensiv, însă poate că el ar fi jucat altfel.
Nu ai voie, pur și simplu NU AI VOIE, pe această planetă, să joci defensiv împotriva unei echipe precum Steaua, precum acea Steaua pe care ”mintea briliantă” Costel Gâlcă a aruncat-o aseară în luptă. Când în fața ta se află pe teren jucători ca Râpă, Toșca, Breeveld, Latovlevici, Stanciu sau Neagu, ordinul tău, Cîrțule, nu trebuie să conțină decât repetarea succesivă a unui îndemn: ”Atacați! Atacați! Atacați!”. Dar ce-a făcut CSU-ul lui Cîrțu ? Ei bine, s-a cufurit pe ea și a prestat un joc de echipă județeană. Dragă Sorine, nici măcar Avântul Bârsana nu s-a prezentat așa lamentabil cum a făcut-o CSU în prima repriză de aseară. Ăia aveau măcar scuza că nu aveau cu cine juca, dar tu ? Tu aveai în echipă un Bawab, un Brandan, un Ferfelea, jucători cu care puteai oricând destabiliza o linie mediană ultra modesta a Stelei.
Văzând că nu e atacată și că are în față o echipă moartă pe atac, Steaua a început să urce tot mai incisiv și numai norocul, amatorismul lui Stanciu și mila lui Prepeliță au făcut ca trupa din Ghencea, că nu știm dacă se mai numește Steaua, să nu intre încă de la cabine în avantaj. În ceea ce privește repriza a doua, CSU a schimbat puțin, iar ocaziile au apărut. Din păcate pentru ei, la Steaua au apărut și fotbaliștii pe teren. Paradoxal însă, nu un fotbalist, ci o rezervă eternă a înclinat balanța decisiv. Găsit bine de mascatul Rusescu, Cornel Râpă a profitat de prostia lui Bălgrădean și a scos un penalty nesperat, care s-a dovedit punctul calificării.
Dacă e să vorbim de corectitudinea acordării acestui penalty, nu trebuie decât să spunem că Alexandru Tudor a avut acoperire regulamentară 100%. E adevărat că Râpă s-a aruncat precum Florentin Dumitru pe vremuri, însă vina principală îi aparține lui Bălgrădean, un portar care ne-a arătat aseară că Dinamo nu l-a dat afară numai din cauza salariului mare. Nu ai voie să ai o asemenea intrare într-o fază în care jucătorul advers nu mai ajungea la minge nici cu viteza luminii. Pentru cei care consideră injustă acordarea penalty-ului de aseară, vă reamintesc că Tudor a acordat un penalty și la această fază.
