”Sir” Cosmin Contra! Selecționerul intră în istorie după remiza cu Norvegia: a alcătuit cea mai slabă națională din istorie

0
3771

cosmin-contraPe 22 septembrie 2017, naționala de fotbal a României ”semna” cu ratarea calificării la Euro 2020, fie din zona Ligii Națiunilor, fie din zona preliminariilor clasice. Era un septembrie extrem de negru pentru fotbalul românesc, o lună în care Christoph Daum, un antrenor căzut ca de pe Lună la națională, era înlocuit de Cosmin Contra, omul care tocmai băgase Dinamo într-o groapă de neieșit.

Ieri, 7 iunie 2019, naționala de fotbal a României, încă sub bagheta lui Cosmin Contra, un antrenor fără nicio legătură cu meseria, a încheiat la egalitate, scor 2-2, un meci contra unei mai vechi cunoștințe, Norvegia. A fost un 2-2 întâmplător, norocos, nemeritat, de nicăieri, pițurcian, dacă vreți, un 2-2 la care, prin minutul 75, nu mai spera nicio spiță din arborele genealogic al lui Cosmin Contra.

Despre actuala generație de fotbaliști care mișună prin jurul naționalei se spune că e una catastrofală, fără niciun viitor. Nimic mai adevărat. Ceea ce face însă Cosmin Contra cu acești alergători după bășică e strigător la cer. Ca în orice pădure, există și uscături. Așa e și în sfera naționalei. Există jucători cu ceva talent, adică 1-2, există prietenii cu fotbaliștii, un număr mediu, și există ”Băneii”, adică acei jucători fără de care sacii cu mingi nu ar mai avea de cine să fie cărați. Dintre aceste uscături, Contra are talentul unic de a le alege pe cele mai putrede. Astfel, fără să exagerăm cu niciun gram, putem spune că selecționerul actual al ”tricolorilor” a intrat în istorie după remiza cu Norvegia ca fiind omul care a alcătuit cea mai slabă națională din istorie.

Doamnelor, domnișoarelor și mai ales microbiștilor de toate sexele, în naționale României aliniată contra Norvegiei, ieri la Oslo, au existat alergători precum:

Alin Toșca: despre această struțo-cămilă fotbalistică se spune că nici nu aleargă și nici nu dă lapte, vorba unei celebru contemporan de la Chindia. Niciodată Toșca nu a fost un fotbalist care să atragă atenția cu ceva. Ok, e pensat, aranjat, probabil parfumat, om bun la inimă, cine știe. Ideea e alta: aici căutăm oameni care să aibă legătură cu fotbalul. Care să ajute. Nu contra unei echipe de top, ci contra unor naționale de nivelul nostru. Mulți îl acuză pe Contra că l-a luat pe Toșca, ”un jucător fără meciuri în picioare”. Păi, bă, analiștilor, ăstuia îi poți aduce o planetă specială și să-l pui să joace non-stop acolo, omul tot paralel e. Atâta poate săracul.

Dragoș Grigore: Doamne Dumnezeule mare și Sfânt, spune-ne ce ai cu noi? Suntem păcătoși din cale afară, dar de ce ne-ai blestemat cu ăsta? Omul e un stâlp mișcător, un jalon, un jucător care, indiferent de selecționer, își păstrează postul. O fi rudă cu cineva de la FRF, îl are cu ceva la mână pe Contra, o avea pile la UEFA/FIFA. Naiba știe cum, dar Grigore e mereu la națională, deși el și meseria de fotbalist sunt precum Dăncilă și meseria de lingvist. L-ați văzut cu Norvegia? Numai din cauza lui puteam primi 3-4 goluri.

Alex Chipciu: aici vorbim practic de un șomer. Rezervă la Sparta Praga, Chipciu nu mai are, practic, echipă. El e, pe hârtie, jucător al celor de la Anderlecht, însă belgienii nu știu cum să scape de român. De ce se întâmplă asta? Pentru că Chipciu e Chipciu! Aleargă, aleargă, aleargă, aleargă și tot aleargă, dar fără niciun rost. Utilitatea lui unică e că acoperă multe poziții. Din mijlocaș a ajuns fundaș dreapta.

Din apărare, facem acum tranziția către ”Axul Central”, cum ar zice marele filozof contemporan de primă mână, Ilie Poezie Dumitrescu. Ei bine, acum o să vă rog să faceți semn în calendar, să salvați în Word, să notați undeva cu litere de o șchioapă acest ”careu”: DEAC-STANCIU-GROZAV-ANTON! Niciodată România nu a avut atâtea nume îndoielnice, ca să nu fim mai duri, în linia mediană.

Ciprian Deac merită tot respectul. E băiat de băiat din Liga 1, bine făcut fizic. Ne mai arată mușchii prin Liga 1 când rupe norii cu vasalii de la Sepsi. Pentru națională însă trebuie ceva mai mult.

Apoi, îl avem pe Nicușor Stanciu. Despre el s-a spus la un moment dat că i s-ar spune Nicolae, așa, ca maturizare. Nu, fraților, el a fost, este și va rămâne un Nicușor. Aseară, știți vorba aia clasică, am auzit de el doar la schimbare. Omul pur și simplu e lipsit de orice. Transferul în Arabia Saudită i-a pus cruce unei cariere din care a avut de câștigat doar Gigi Becali și afacerea sa stelară. Cum, bă, să păcălești pe cineva să ți-l ia pe Stanciu și să mai și primește 9-10 milioane pe el?!

Iar acum, teroare și tragedii la foc automat: Gicu Grozav și Paul Anton. Din nu știm ce motive, Grozav a revenit la națională. El joacă la Kiș..ceva prin Ungaria. Cică ar fi rupt norii acolo și i-ar fi salvat pe ăia de la retrogradare. Pe bune?! Vedem erou într-unul care o salvează pe Kiș…ceva de la căderea în naiba știe unde? Cu Norvegia, Grozav a fost ”decarul” alor noștri. Și atât. A fost schimbat în minutul 60, deși trebuia scos în minutul 6. În mod normal, de acum înainte un ins ca el nu ar mai trebui să apare nici în dosarele FRF de convocări.

Tragem linie peste mediană cu Paul Anton. Legenda spune că nici Cosmin Contra nu știe unde și dacă mai joacă fotbal Paul Anton. Cum Cristi Borcea are 49 de ani, iar Anton 28, ne-am întrebat aseară, la faza în care Antonel și-a rupt mufa cu o minge plecată din propriul picior, dacă nu cumva…știți voi. Probabil că nu, însă e cert că Paulică a băut apă după cineva de la Dinamo. Lăsând glumele paternale la o parte, trebuie să spunem că nu avem nimic cu Anton. Și el, ca oricine de mai sus, vrea, dar ceva nu îl lasă. Din păcate, e lăsat la națională de Cosmin Contra, acest ins care e lăsat în continuare, în mod ”ilegal”, să antreneze

În primul 11 contra Norvegiei am mai avut aseară jucători care au trecut clasa. Tătărușanu, un portar peste media naționalei; Săpunaru, un bătrân onest; Pușcaș, un tânăr cu perspective și Keșeru, un jucător care știe să stea la pomană. Abia acum am realizat de ce un anti-talent ca el are 787654 de goluri în Pârva Liga aia din Bulgaria.

Dacă titularii de ieri au fost în majoritate catastrofali, rezervele intrate au schimbat fața jocului. Ianis Hagi pare în curs de coacere pentru prima reprezentativă, Alex Maxim, o rezervă eternă în Bundesliga, e oricând peste oricine din linia mediană, iar Țucudean poate fi util dacă are meciuri în picioare.

Prestația catastrofală a României din meciul cu Norvegia, venită pe fondul unui prim 11 pe măsură, ne face să ne întrebăm de ce jucători ca Țîru, Vătăjelu, Constantin Budescu, Alexandru Mitrita, Florin Andone sau Băluță ăl bătrân nu apar măcar în lot. Ok, Guriță o fi certat cu câțiva, dar unii încă sunt amiabili. Care sunt interesele acolo? Nici cei enumerați nu sunt scule, unii chiar sunt lipsiți de sare și piper, dar ne punem și noi câteva întrebări: De ce Grigore și nu Țîru? De ce Grozav și nu Budescu sau Mitriță? De ce Stanciu și nu Băluță? … De ce acasă și nu la Euro 2020, Cosmine?

Articolul precedentCasino.com.ro – Tips & Tricks pentru Amatori și Profesioniști!
Articolul următorLupta pentru nimic, cu ultrașii naționalei României, Peluza SUD Steaua, fanii lui Dinamo și ultrașii U Cluj în prim-plan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here