Juventus câştigă primul Derby della Mole disputat după o pauză de trei ani şi jumătate graţie torinezilor săi, Claudio Marchisio şi Sebastian Giovinco, autorii golurilor în victoria cu 3-0 obţinută împotriva lui Torino
„Este un semnal important că eu şi Giovinco am marcat, pentru că amândoi am crescut la academia lui Juve. După acest meci, părerea care spune că Italia nu produce jucători importanţi la tineret ar trebui revizuită”, a declarat Marchisio, autorul unei doppietta sâmbătă seară. Pentru mijlocaşul juventin nu a fost prima oară când a reuşit o dublă în faţa rivalei locale: „Am mai făcut-o când eram junior, dar aceasta este mult mai importantă”.
Pentru Giovinco în schimb, golul înscris în poarta lui Torino a pus capăt criticilor venite din partea propiilor suporteri, nemulţumiţi de prestaţiile de până acum ale celui poreclit “Furnica Atomică”: „Toate golurile sunt importante. Acesta are însă o savoare particulară, pentru că un astfel de meci este special pentru suporteri. Astăzi am pimit un standing-ovaton, dar când am jucat slab am fost fluierat. Face parte din joc”.
Derbyul oraşului Torino decis de torinezi. Şi, mai ales, de doi jucători crescuţi la Juventus. Marchisio avea doar 7 ani în 1993, atunci când a intrat pentru prima oară pe poarta academiei bianconera. Giovinco era ceva mai mare, 9 ani, atunci când a făcut-o, în 1996. Un aspect pe care presa italiană nu avea cum să nu-l remarce.
Într-un editorial din Il Giornale, intitulat „Trei goluri dezgropate din minele fotbalului nostru”, Tony Damascelli scrie: „Claudio şi Sebastian nu vin din Olanda, din Spania, din America de Sud. Vin de la academia lui Juventus, produse ale anilor 2000, când totul s-a întunecat pentru Juventus: scandalul, retrogradarea, plecarea campionilor. Claudio Marchisio şi Sebastian Giovinco ştiu foarte bine ceea ce reprezintă derbyul. L-au trăit încă de când erau nişte copii în Torino. Marchisio şi Giovinco reprezintă trecutul, prezentul şi viitorul lui Juventus şi o garanţie pentru naţionala lui Prandelli”.
În afară de prestaţiile foarte bune ale celor doi, meciul a fost decis şi de eliminarea din minutul 36 a polonezului Glik, care a primit roşu pentru o intrare brutală asupra lui Giaccherini. Până în acel moment, Torino, bine aşezată în teren de Giampiero Ventura, a reuşit să-şi ţină rivala la respect, jucând curajos şi limitând forţa ofensivă a lui Juventus.
Antonio Conte a renunţat pentru acest meci la sistemul tradiţional 3-5-2 în favoarea lui 4-3-3, forţat şi de absenţa lui Chiellini, încă incomplet refăcut. Bianconeri au dat însă senzaţia că au uitat să joace într-un modul diferit, iar 4-2-4-ul propus de formaţia granata a părut mai eficient. Oaspeţii nu au putut însă să puncteze şi pe tabelă, pentru că Meggiorini a ratat o mare ocazie, trimiţând puţin pe lângă, după ce a scăpat uşor de Bonucci.
Odată cu trecerea timpului, Juve a preluat iniţiativa, dar oportunităţile la poarta lui Gillet au apărut doar datorită şuturilor de la distanţă trimise de Pogba. Gazdele au primit însă un ajutor nesperat chiar din partea adversarilor, faultul lui Glik făcând lucrurile mult mai uşoare pentru campioana Italiei.
Bianconeri ar fi putut deschide scorul încă înainte de pauză, dar mijlocaşul italian a trimis peste poartă dintr-un penalty uşor acordat de Rocchi. Un moment care în cele din urmă nu a contat, pentru că, în repriza a doua, Juventus a luat jocul pe cont propiu şi a obţinut victoria aşteptată de toată lumea.
Marchisio a deschis scorul în minutul 57, Il Principino marcând cu capul din plonjon, după o centrare venită de pe partea dreaptă. Zece minute mai târziu, Giovinco a dublat avantajul gazdelor, cu un şut în diagonală din interiorul careului, pentru ca Marchisio să stabilească rezultatul final în minutul 82, atunci când a transformat în gol pasa elegantă trimisă de Vucinic cu pieptul.
„Cartonaşul roşu a schimbat jocul, dar era o decizie inevitabilă din partea arbitrului”, a recunoscut Angelo Alessio, secundul lui Juventus, la finalul întâlnirii. El a fost completat de tehnicianul lui Torino, Giampiero Ventura: „Meciul nostru s-a terminat după eliminarea lui Glik. Pur şi simplu, nu am putut juca în zece oameni. În prima repriză, le-am pus probleme, dar acel incident a schimbat totul”.
Astfel, Juventus îşi continuă supremaţia în Derby, pe care nu l-a mai pierdut din 1995, şi a ajuns la şapte meciuri consecutive fără gol primit în faţa celor de la Torino, şase dintre acestea fiind victorii. Pentru o astfel de serie, ajută cu siguranţă să ai câţiva jucători care înţeleg nivelul rivalităţii dintre cele două echipe. Din fericire pentru ei, bianconeri i-au avut.
Unde se va opri El Shaarawy?
Primul meci al etapei a 15-a din Serie A s-a disputat vineri seară, în Sicilia, acolo unde AC Milan a confirmat revenirea de formă din ultima vreme şi s-a impus cu 3-1 în faţa Cataniei. Două dintre reuşitele rossonerilor i-au aparţinut lui Stephan El Shaarawy, liderul marcatorilor din Italia, cu 12 goluri, nici unul din penalty.
„A depăşit toate aşteptările noastre. A împlinit 20 de ani săptămâna trecută şi nu ştiu câţi atacanţi de vârsta lui înscriu cu o asemenea continuitate. În lume, doar Neymar e ca el”, s-a grăbit să-l laude Adriano Galliani, administratorul delegat al Milanului.
Pe undeva era normal ca puştiul cu origini egiptene născut la Savona să explodeze în acest sezon, mai ales că plecările masive din această vară de la Milan i-au oferit multe şanse de a juca. Însă uimeşte tocmai continuitatea despre care vorbea Galliani şi maturitatea sa. Câţi jucători de doar 20 de ani cunoaşteţi să ducă singuri în spate un colos al fotbalului mondial?
Aproape firesc se naşte întrebarea din subtitlu. În acest moment, El Shaarawy pare lansat spre titlul de golgheter în Serie A, deşi, la începutul sezonului, figura la “alţii”, iar principalii favoriţi erau consideraţi suspecţii de serviciu Di Natale, Cavani sau Milito.
La ritmul în care Il Faraone marchează, şi dacă va fi ferit de accidentări, nu este exclus să treacă de 30 de goluri în campionat. Într-o ţară ca Italia, unde atacanţii au multă muncă de făcut până să bage mingea în poartă, este o adevărată performanţă. Ultimul care a făcut-o a fost Luca Toni, în sezonul 2005/06, când a înscris de 31 de ori.
Recordul pentru Serie A îi aparţine unui fost jucător al Milanului, Gunnar Nordahl, care a marcat 35 de goluri în stagiunea 1949/50, pentru ca un an mai târziu să reuşească 34 de goluri. În ceea ce priveşte recordul absolut pentru campionatul italian (Serie A a debutat în 1929/30), acesta s-a înregistrat în sezonul 1928/29, când Gino Rossetti de la Torino puncta de 36 de ori
În total, nouă jucători au ieşit golgheteri în Italia cu cel puţin 30 de goluri marcate. Cei mai tineri dintre aceştia au fost Giuseppe Meazza (Inter, 1929/30) şi Felice Borel II (Juventus, 1933/34). Ambii aveau 20 de ani la momentul respectiv.
Sursa foto: tuttosport.com
