Era în toamna anului 1969 când Dinamo Bacău (denumirea sub care a activat mai multi ani echipa moldoveană) participa, pentru întâia oara, într-o întrecere continentală: Cupa Orașelor Târguri (ceea ce va deveni mai târziu Cupa Uefa).
Turul I a adus pe Bistrița o echipă dintr-o țară în care fotbalul reprezenta și atunci doar o distracție pe plajă, Malta. Floriana La Valletta a pierdut în prima manșă fără drept de apel, 6-0, Dembrovschi perforând de 3 ori plasa amărâtului Nigel Zerafa. În retur, în fieful maltezilor, victoria a fost adusă de reușită lui Daniel Ene. Astfel, cu scorul general de 7-0, formația antrenată de Valeriu Neagu a trecut în faza următoare unde adversari aveau să fie Skeid din capitala Norvegiei, Oslo. Valoarea formației scandinave se reflecta și în ultimul lor rezultat, eliminarea vest-germanilor de la Munchen 1860.
Primul meci s-a disputat în deplasare, la Oslo. Ca fapt divers, orașul gazdelor mai este renumit și prin faptul că pe teritoriul lui există 40 de insule. 0-0, rezultatul înregistrat în manșa întâi a adus încrederea necesară pentru retur. La Bacau, Dinamo, s-a impus cu 2-0, Dembrovschi fiind iarăși eroul partidei, fotbalistul ce a impresionat în ianuarie ’69 pe Wembley și care în Mexic ’70, avea să fie declarat de gazetarii străini “cel mai bun jucator roman”, a marcat prima oară din penalty (min 47), după care, în minutul ’68 a stabilit scorul final.
Turul III, decembrie 17, 1969, pe “Rugby Park” din Kilmarnock, moldovenii au făcut un alt meci mare, de data asta în fata unei reprezentante a “insularilor” scoțieni. 25.000 de oameni s-au bucurat la golul reușit de Eddie Morrison în min. 50, dar, în minutul ’81 Baluță, angajat de Ene, a adus tăcerea pe arena gazdelor printr-o lovitură plasată perfect.
13 ianuarie, 1970, plină iarnă în orasul lui Bacovia
A fost ziua când Dinamo Bacău a scris istorie: prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale unei competiții continentale intercluburi. Daniel Ene a realizat un meci senzațional, poate cel mai bun din carieră. Băcăuanul a punctat de două ori, în minutele ’27 și ’69. 2-0, scor final și a trecut și ultimul hop spre sferturi.
Ei sunt eroii: Ghiță, Comănescu, Nedelcu, Velicu, Kiss, Vătafu, Duțan, Pană, Dembrovschi, Ene, Baluță (Neumayer).
În antepenultima fază a întrecerii, sorții au fost nemiloși, Arsenal Londra. Înfrânți acasă cu 0-2, și “executați” de tunari, la Londra, cu neverosibilul 7-1 (Baluță fiind autorul golului pe pământ englezesc) visul frumos trăit de jucătorii români a luat sfarșit.
Acest articol este scris cu o mare durere în suflet și cu o mare doză de respect pentru ce a însemnat Bacăul pe harta fotbalului românesc.
Este adevarat ca Bacau a avut mari fotbalisti, in anii '70 Emerich Dembrovszki si Daniel Ene au format un cuplu de exceptie care au facut istorie la Bacau si nu numai. E pacat ca cariera lui Daniel Ene, care, conform comentatorilor vremii, trebuia sa fie una stralucitoare a sfarsit brusc in '71.
Dah sunt deacord cu Adrian ,in ani 70 Bacau a fost echipa adevarata este adevarat si faptu ca eu m-am nascut in 65 dar, din vorbele parintilor am inteles cum mergea treaba:) Cu respect Chirica Stefan
Citesc aceste randuri cu tristete!Sunt din Bacau, fac antrenamente zilnic pe Municipal si pot sa va spun ca e groaznic!Vetsiarele au ajuns cum au ajuns, sa nu mai vorbim de aspectul terenului!Am ajuns sa traim din amintiri si e pacat!:(Felicitari Liviu pentru material!
O echipa frumoasa. Unchiul meu, Petre Baluta , a marcat uniul gol in poarta englezilor.
bring back Ion Naumcef, he was a part of that team and he deserved to be listed and adknowledged.