Într-un fotbal românesc în care soluțiile pentru echipa națională sunt extrem de limitate, selecționerul Victor Pițurcă ne demonstrează, nu pentru prima oară, că mai presus de toate sunt războaiele sale personale și ambiția de a-și urma propriile concepții. Iar acest aspect nu este în mod absolut o eroare. Nu trebuie uitat că același Pițurcă, cu aceleași principii, a reușit să califice echipa României la două turnee finale de Campionat European, în 2000 și 2008.
Acum, la ani buni de la acele performanțe, Victor Pițurcă își continuă strategia de ”căpos”, în ciuda faptului că sacrificiul și înțelegerea ar trebui să-l ghideze în selecția pe care o face. Să luăm, așa ”la întâmplare”, postul de fundaș dreapta și să vedem cum a evoluat acesta de-a lungul timpului. Astfel, în 2000 puteai să ai ceva cu Petrescu pentru că îl aveai pe Contra în schimb. Apoi, în 2008, la fel, puteai să-l eviți pe Contra deoarece în locul său puteai foarte bine să joci cu Ogăraru sau Săpunaru. Ei bine, în 2013, nu-ți mai poți permite luxul de a da cu piciorul unuia bun. De ce ? Pentru că nu ai pe nimeni în locul său. Pe ultimul din enumerarea de mai sus, dintr-un conflict mai vechi, Victor Pițurcă evită să-l aducă la lot, deși soluțiile postului sunt aproape nule.
Fundașul celor de la Real Zaragoza nu este cel mai bun din lume pe acel post, însă la o echipă a României la care te chinuiești cu Mățel, Tamaș sau Luchin pe acel post, Săpunaru ar fi fost soluția mai mult decât perfectă. În ciuda faptului că ia cartonaș în 9/ 10 meciuri, acesta joacă într-unul dintre cele mai puternice campionate ale lumii și are o experiență destul de bogată în spate, trofeul Europa League cu Porto fiind o dovadă.
Dacă ne uităm pe lista fundașilor convocați de Victor Pițurcă pentru această dublă cu Ungaria și Olanda vedem așa: Tamaş, Luchin, Chiricheş, D. Goian, D. Grigore, Gardoş, Şt. Radu și Raț. Cu alte cuvinte: fundaș central, fundaș central, fundaș central, fundaș central, fundaș central, fundaș central, fundaș central/fundaș stânga, fundaș stânga. Cu alte cuvinte, ai adus la lot 6,5 fundași centrali de meserie, unul stânga și zero fundași dreapta. Așadar, o Națională a României a cărei istorie a fost marcată într-o oarecare măsură de rolul fundașilor dreapta, vezi un Dan Petrescu sau un Cosmin Contra, a ajuns azi să joace cu acest post descoperit. În toată această mare de critici, selecționerului îi putem găsi și o laudă: Nu l-a adus la lot pe Cornel Râpă. Decât cu actualul stelist, un jucător care nu știe absolut nimic în teren, mai bine joci sistem 3-4-3 sau îl bagi acolo pe împiedicatul Tamaș.
În ceea ce privește celelalte compartimente, Pițurcă nu se abate de la regula sa: ”Am câștigat cu ei, îi aduc, indiferent că ei sunt zero”. Cam așa se întâmplă în cazul stelistului Cristi Tănase. Plumbul din jocul Stelei, așa cum este alintat Dodel, face parte din lotul României deși a avut un debut de 2013 catastrofal. Cine știe, poate l-a adus doar pentru a simți aerul tare de la lot, și atât. În rest, îi mai observăm pe cei doi dinamoviști din compartimentul defensiv, Grigore șiLuchin care nu prea au ce căuta la o echipă națională care vrea calificare. Tot în categoria aceasta, dar aici cu mențiunea că Piți poate avea dreptate, îl putem include parțial și pe Gicu Grozav. Rezervă la Petrolul și aflat într-o formă destul de slabă, Grozav pare că renaște la echipa națională. Așa a făcut-o în Turcia, așa sperăm s-o facă și la Budapesta.
Una peste alta, cu aroganță, ne-aroganță, cu sau fără noroc, cu toții ne dorim o victorie la Budapesta!
sursa foto
