Dragi jurnalişti sportivi din anul 2014,
Aș vrea să vă adresez câteva rânduri din postura de consumatoare de știri sportive, în speranța că degetele voastre frenetice nu îmi vor mai scoate ochii cu “bombe” și ” incredibilități ” izvorâte din pamflete, print-screenuri, aroganțe pe ritmuri de manele, crize de isterie, reparații de chiuvete sau săgeți otrăvite trimise de la dreapta la stânga, sau de la cimitir spre peronul gării.
Vreau sa va puneți în următoarea situație: luna asta primiți salariul în plic. Când vi se înmânează plicul, îl simțit destul de “dolofan”, dar când îl deschideţi constataţi că erau doar nişte foi rupte din cărţi acolo. Exact, şi eu mă simt păcălită când titlurile articolelor voastre nu au nicio legătură cu ceea ce găsesc în conținut. Prin asta nu vă acuz de neprofesionalism sau de lipsă de inspirație, vă acuz doar că îmi jigniți iq-ul, crezând că pot să reacționez doar la un titlu care conține cuvântul “bombă” scris cu roșu și bold-uit. Nu, reacţionez şi la un titlu clar şi concis, şi nu numai că reacţionez, dar e posibil să îmi placă articolul respectiv şi fără să îi dau like, share, retweet sau să fac cinci tumbe în faţa calculatorului.
În presa din România am observat că sunt foarte în vogă personajele care vorbesc mult prost şi fără rost. Ei bine, ăștia vă plac vouă. Mie nu îmi plac și nu o să îmi placă niciodată, pentru că nu au nimic de spus, nu au nimic de arătat, atâta timp cât există mulți sportivi “frumoşi“ în ţara asta atât de urâtă care au lucruri mai interesante de spus sau arătat. Refuz să cred că presă sportivă se poate reduce doar la ceea ce a mai rămas în varianta tipărită, sunt sigură că şi online se pot face lucruri decente fără să ne fie zgâriate retinele, sau să ne explodeze vreo bombă în momentul în care citim o ştire. Refuz de asemenea să cred că declarațiile acordate după un meci de fotbal merită să fie ridicate la rangul de “ştirea zilei“ în locul altor lucruri care ţin mai mult de sport decât de maimuțăreală.
Nu am scris aceste rânduri pentru a ataca pe cineva, le-am scris doar să îmi exprim nemulțumirea faţă de de presa sportivă din anul 2014, care nu vrea să îmi ofere informaţii referitoare la un sportiv fără să aflu în prealabil ce a mâncat în dimineaţa respectivă, informaţii referitoare la o echipă fără să aflu câte dosare penale au conducătorii ei, şi mai ales nu îmi oferă informaţii despre un eveniment sportiv fără să realizeze un live-blog în care îmi sunt băgate pe gât toate cancan-urile şi mondenităţile care nu au legătură cu evenimentul în sine.
Consider că merit mai mult decât un titlu exploziv şi trei rânduri scrise în grabă înainte de pauza de masă, de multe ori preluate de prin alte părţi fără să fie specificată sursa, mai mult decât un print screen şi mai mult decât declarația unor personaje care nu sunt pe subiect şi nici măcar nu au vreo calitate care să îi recomande pentru a oferi declarații, merit mai mult decât bălăcăreala obișnuită de la televiziunile de profil, cu şi despre persoanele mai sus amintite.
Eu sper să luaţi o decizie şocantă şi să va faceţi meseria aşa cum trebuie, nu aşa cum aveţi voi impresia că “vinde”, pentru că e doar impresia voastră, e o iluzie care enervează cititorul care vă consumă articolele zi de zi.
text penibil. Mai corecteaza si tu pe acolo, ca de la adriano plm nu am pretentii de gramatica si ortografie
Băi Ionuț, lasă-ne în PLN oastră cu PNL-ul tău și du-te!
E o vorbă pe la chinezi: Dacă îmbraci o maimuță în haine de mătase, tot maimuță rămâne.
Păi noi, ăștia consumatorii de știri sportive, suntem destul de puţini. Știrile cu “Bombă” “Știrea zile” “Incredibil” “Nu o să-ţi vină să crezi” le fac deliciul ciobanilor care intră și ei o dată la 2 luni pe un site sportiv. Pentru ăia, care sunt mult mai mulţi, care, de fapt, nu au nici o treabă cu fotbalul, fac site-urile asemenea articole de rahat și cu așa titluri. Pe ăștia care “mâncăm fotbal pe pâine” nu ne ia nimeni în seamă. “Să-i placă ciobanului că ăsta ne da ratting” dacă pot spune așa.
Îmi amintesc și eu, că la început, intram pe sport.ro și vedeam “știre bombă”, “transferul secolului” și titluri de genu’ și chiar mă emoţionam, dădeam click și așteptam cu nerăbdare să citesc articulul. Rezultatul era același de fiecare dată: dezamăgire.
Din păcate așa e ţara noastră, o ţară de neserioși…
I thought the wizard promised you a brain!?!
Bravo, Bianca!