Sandu Boc (Alexandru Boc) s-a născut pe 3 iunie 1946 în Vașcău, jud. Bihor. Jucând pe postul de fundaș, Boc a fost renumit pentru procedura sa spectaculoasă denumită „procedura Oxford”, care încânta publicul. Aceasta presupunea ca Boc să lase mingea să treacă peste sau pe lângă el, iar atunci când atacantul advers era pe punctul de a prelua mingea, o recupera cu exteriorul piciorului, spre deliciul spectatorilor.
Debutul și ascensiunea la Petrolul Ploiești
Boc și-a făcut debutul în Divizia A pe 11 octombrie 1964, jucând pentru Petrolul Ploiești într-o victorie cu 3-0 împotriva echipei CSMS Iași. În sezonul următor, el a avut o contribuție esențială la câștigarea titlului Diviziei A din 1965-1966, fiind utilizat de antrenorul Constantin Cernăianu în 26 de meciuri, în care a marcat un gol. Performanțele sale individuale l-au făcut să fie jucătorul cu cea mai mare medie a notelor din întregul campionat, conform ziarului Sportul.
Parcurs european și transferul la Dinamo București
În sezonul 1966-1967, Sandu Boc a jucat trei meciuri pentru “Lupii Galbeni” în prima rundă a Cupei Europene împotriva lui Liverpool, inclusiv o victorie memorabilă cu 3-1 în care a marcat un gol. Din păcate, echipa nu a reușit să se califice în runda următoare. În 1967, Boc s-a transferat la Dinamo București, unde a jucat două sezoane, contribuind la câștigarea Cupei României în sezonul 1967-1968.
Anii de suferință și revenirea triumfătoare
După un sezon în care nu a jucat din cauza unei condamnări la închisoare și un alt sezon petrecut în Divizia B la Sportul Studențesc București, Sandu Boc a revenit în Divizia A la Rapid București. Aici a contribuit la câștigarea Cupei României în sezonul 1971-1972 și a participat în campania de Cupa UEFA din același sezon, jucând cinci meciuri și ajutând echipa să ajungă în optimi. De asemenea, a participat în Cupa Cupelor din 1972-1973, jucând patru meciuri și ajutând echipa să ajungă în sferturi, marcând un gol important împotriva formației Rapid Viena.
Reunirea cu antrenorul Cernăianu și ultimele realizări
Boc s-a reunit cu antrenorul Constantin Cernăianu la Universitatea Craiova, unde a câștigat titlul în sezonul 1973-1974, jucând 32 de meciuri și marcând un gol. La ultimul meci al sezonului împotriva Petrolului, care s-a încheiat cu 0-0, Sandu Boc a primit nota 10 în ziarul Sportul, echipa obținând punctul necesar pentru a deveni campioni.
Debutul la Echipa Națională
Sandu Boc și-a făcut debutul la echipa națională sub conducerea antrenorului Bazil Marian pe 4 ianuarie 1967, într-un meci amical împotriva Uruguayului, care s-a încheiat la egalitate, 1-1. Partida a avut loc pe Estadio Gran Parque Central din Montevideo, și a marcat începutul unei scurte, dar impresionante cariere internaționale pentru Boc.
Calificările pentru Campionatul Mondial din 1970
În cadrul campaniei de calificare pentru Campionatul Mondial din 1970, Sandu Boc a fost o prezență constantă în echipa României. El a jucat un rol crucial în două victorii împotriva Elveției și un remarcabil 2-2 împotriva Greciei. Deși performanțele sale promiteau multe pentru turneul final, Boc a ratat ocazia de a participa la Campionatul Mondial, fiind închis în acea perioadă.
Aprecierea presei și recunoașterea valorii sale
După victoria României cu 1-0 împotriva Elveției, în meciul de calificare pentru Campionatul Mondial din 1970, care a avut loc la Lausanne, jurnalistul Eugen Barbu l-a lăudat pe Sandu Boc în revista Flacăra. Barbu a scris: „Dacă Nicolae Ceaușescu i-ar permite lui Boc să joace în Europa și să-l vândă, ar putea construi un oraș cu banii obținuți!” Această declarație sublinia valoarea imensă pe care Boc o avea ca fotbalist, și cât de apreciat era talentul său chiar și în rândul jurnaliștilor și fanilor.
Moștenirea sa la echipa națională
Deși cariera internațională a lui Alexandru Boc a fost relativ scurtă, ea rămâne un capitol important în istoria fotbalului românesc. Prezența sa pe teren a adus României momente de glorie și a demonstrat calitățile sale de excepție ca fundaș. Cariera sa la echipa națională a fost un exemplu de profesionalism și dedicare, chiar și în fața dificultăților personale.
Finalul cariei și moștenirea lăsată
Sandu Boc și-a făcut ultima apariție în Divizia A pe 10 decembrie 1975, într-o înfrângere cu 3-0 împotriva FCM Reșița, încheind cariera cu un total de 224 de meciuri și 12 goluri marcate în competițiile interne, și 22 de meciuri și două goluri în competițiile europene.
Sandu Boc rămâne un simbol al dedicației și talentului în fotbalul românesc, iar procedura “Oxford” va fi mereu amintită ca o dovadă a măiestriei sale pe terenul de joc.
