Pe data de 25 februarie, în timp ce întreaga planetă începea să intre în hibernarea provocată de coronavirus, în Statele Unite o jucătoare de baschet rupea barierele baschetului nord-american reușind să stabilească un record incredibil atât la nivel feminin cât și la cel masculin. Performanța, 2000 de puncte, 1000 de recuperări și 1000 assist-uri, nu a reușit-o nimeni în istoria NCAA, nici măcar nume ca Michael Jordan sau Magic Johnson. Cea care a semnat toate aceste cifre este Sabrina Ionescu, jucătoare a echipei universității din Oregon.
E momentul însă să ne întoarcem în timp, cam 30 de ani. România, 1990, imediat după revoluție. Dan Ionescu și Liliana Ionescu, o tânără familie din București, iau decizia de a emigra în Statele Unite, însă americanii nu aprobă decât o singură viză pe care o folosește capul familiei. Acasă rămân soția și un copil, Andrei. După cinci ani de zile în care a tras din greu pentru a își îndeplini visul american, Dan Ionescu a reușit să și-i aducă pe cei dragi alături, iar în 1997, mai exact pe 6 februarie, familia se mărea o dată cu nașterea gemenilor Eddy și Sabrina. Stabiliți în Walnut Creek, o suburbie din San Francisco, copiii lui Dan Ionescu au aflat și ei ce înseamnă de fapt visul american: nu vei câștiga nimic dacă nu vei munci din greu. Primul contact cu baschetul l-au avut cam pe la trei ani, ”tărâți” de Andrei, fratele cel mare, pe un teren din apropierea reședinței. Tatăl, proprietar al unei firme de limuzine, venea seara să îi ducă acasă și se vedea nevoit să aprindă farurile mașinii către teren pentru a le mai permite copiilor câteva minute de joacă în plus. Sabrina a început să își transforme hobby-ul în pasiune și o dată cu trecerea timpului să facă următorul pas: perfecționarea. Propriul vis american.
”Jucam cu băieți care erau mai mari ca mine, așa că trebuia să găsesc forma de a pune mâna pe balon pentru că nu mi-l pasau. Am înțeles că trebuie să recuperez pentru a putea juca. A trebuit să învăț să pasez pentru că în clasa a șasea jucam cu cele din clasa a 8-a și pentru a ieși în evidență trebuie să faci mai mult decât să marchezi puncte” povestește Sabrina într-un interviu publicat de The Washington Post. ”Nu am tratat-o ca pe o fetiță. O loveam cu coatele, o împingeam, pur și simplu ne luptam pentru balon” completează Eddy, fratele geamăn, cel despre care Sabrina spune mai în glumă, mai în serios, că e ”singurul jucător român pe care l-a întâlnit pe terenul de baschet”.
A reușit să își câștige locul în echipa colegiului din San Francisco, iar după două sezoane acolo și titluri individuale precum McDonald’s All-American Game and the USA Today Girls’ Basketball Player of the Year, a ajuns la Oregon Ducks, devenind cel mai bine cotat transfer din istoria echipei. Kelly Graves, antrenoarea celor de la Ducks, spune despre ea ”Nu e cea mai rapidă, însă nu se odihnește deloc, așa că nici jucătoarea care trebuie să îi facă marcaj”. E cu un pas în fața tuturor”.
Într-un inedit sondaj făcut de Universitatea din Oregon având ca temă alegerea a patru figuri pentru un munte Rushmore propriu, una dintre primele patru propuneri, din 71, este Sabrina.
La jumătatea lunii aprilie a acestui an a fost desemnată alegerea numărul unu a echipei New York Liberty în draftul WNBA (Liga Feminină de baschet din SUA ), confirmând faptul că vorbim de una dintre cele mai bune jucătoare din istoria baschetului universitar nord-american.
Prietenia cu Kobe Bryant
În 2019 îl cunoaște pe Kobe Bryant, după ce acesta și-a făcut prezența alături de fiica sa, Gianna, la un meci al Sabrinei. După meci, Kobe a contactat-o pentru a îi spune că Gianna, 13 ani, dorea să se antreneze cu ea, ceea ce s-a întâmplat pe toată durata acelui an, perioadă în care relația de prietenie dintre Sabrina și marele jucător a devenit tot mai strânsă.
Povestește Sabrina într-un interviu acordat celor de Los Angeles Times ”În urmă cu un an, la finalul unui meci oficial, antrenorii ne-au spus ca avem o surpriză pregătită pe teren. Mă gândeam la ceva echipament oferit de Nike. Atunci l-am văzut prima oară pe Kobe, alături de fiica sa Gigi ( Gianna ). Mi-a căzut fața. Au văzut tot meciul. Au venit la vestiar, ne-au felicitat pentru victorie și mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodată, să nu ne punem piedică singure. Să rămânem concentrate, să evoluăm. M-am antrenat pe durata verii cu Gigi, avea multe dintre calitățile tatăului său. Îmi amintesc că la un antrenament, Gigi și-a scos tricoul, l-a aruncat și l-a călcat în picioare. Eu și Kobe ne-am uitat unul la altul, zâmbind, la care el spune: Nu știu de la cine a învățat asta. Kobe era fericit când vedea ambiția din fata ei. A văzut-o în ea, așa cum a văzut-o și în mine, însă viziunea lui în ceea ce mă privește era mai mare chiar și decat a mea. Cel mai important însă e faptul că el nu a apărut în viața mea, după care să dispară. Apăruse pentru a rămâne. Își dorea să fac parte din generația care să schimbe baschetul pentru Gigi. O schimbare unde a te naște femeie nu înseamnă că te-ai născut cu un pas în spate. Ai multe de oferit, nu trebuie să te pierzi în tăcere, îmi spunea.”
După tragicul accident în care atât Kobe, cât și Gianna, și-au pierdut viața, Sabrina a fost printre persoanele alese să își aducă omagiul memoriei jucătoriei într-o ceremonie organizată pe 24 februarie. După doar câteva ore, Sabrina scria istorie în NCAA, cu 2000 de puncte marcate, 1000 recuperări și 1000 assist-uri. Primele cuvinte spuse după: ”Pentru el. Mulțumesc, Kobe”
surse sportilustrated, as.com, L.A.Times
