Rusia 2018 – Îți mai aduci aminte?

Au rămas doar amintirile celei de-a 21-a ediții: victoriile la scor ale rușilor din primele 2 etape, golul frumos al lui Di Maria sau fanii japonezi, care ne-au arătat că sunt mai nemți decât nemții. Dar ce va rămâne cu adevărat după acest Rusia 2018, care să vă aducă aminte peste 30 de ani?

Căderea „stelelor”: Messi, Ronaldo, Neymar, Lewandowski, doar câțiva care ne vin în minte.
E clar că nu a fost turneul lor preferat, calități fabuloase, cu potențial uriaș, dar nici unul nu a reușit să tragă după ei echipa. Neymar va fi amintit pentru episoadele lui de actorie, am rămas cu hattrick-ul lui Ronaldo și timpul ne va zice dacă asta a fost ultima șansă a lui Messi de a câștiga trofeul suprem.

Spiritul de echipă – nu ne vom aminti de calitățile individuale ale jucătorilor, ci de cuvântul ECHIPĂ.
Rusia 2018 ne va aduce aminte că fotbalul este un sport de echipă. Semifinalistele de anul acesta ne-au arătat ce înseamnă să faci parte dintr-un colectiv unit, să urmezi tactici clare și să muncești pentru fiecare minge. Câștigătoarea trofeului fiind cireașa de pe tort, arătând cât pot fi de uniți oamenii de culori diferite, purtând același tricou, de aceeași culoare. Să nu uităm de Suedia, care parcă a așteptat retragerea lui Ibrahimovic pentru a putea funcționa în sfârșit ca o echipă adevărată.

Amprenta „VAR-ului”
Discutând despre meciuri, unitatea echipelor, nu putem să nu aducem discuția despre VAR – arbitrul video. Primele 2 săptămâni s-a vorbit mai mult despre VAR decât despre fotbal.
În fazele eliminatorii toată lumea a fost mai atentă la noua tehnologie, la deciziile luate în urma analizei „live”, culmea când nu a mai fost nevoie de atâtea reluări, semne că sistemul a fost „ajustat” puțin pe parcursul competiției. Per total, nu putem spune că odată cu implementarea VAR, au fost mai puține faze controversate, VAR sau nu, discuții contradictorii vor fi întotdeauna.

Lipsa cartonașelor roșii
Dacă tot suntem la capitolul arbitri – trebuie să menționăm că au fost acordate doar 4 cartonașe roșii în 64 de meciuri. Este impunător, mai ales comparând cu turneele precedente: 10 cartonașe acum 4 ani sau 16 cartonașe în 60 de meciuri în 1990. Calitatea superioară a pregătirii arbitrilor a făcut ca jocul să poată fi lăsat mai liber, pentru a nu distruge echilibrul partidelor, ceea ce poate părea puțin nebunesc, dar la cât de tacticizat este fotbalul în ziua de azi, niște cartonașe roșii ar mai „colora” puțin unele meciuri.

Nebunia protestelor
Foarte multe la număr, gesticulări, presiune pe arbitri. Foarte rar ni s-a dat să vedem atâtea proteste. E normal să fie multă presiune într-un joc la un campionat mondial și emoțiile vor exista tot timpul, dar parcă odată cu VAR, jucătorii abia așteptau să ceară Hawk-Eye-ul din fotbal și să înceapă protestele. La acest capitol ne vine în minte o formație foarte vociferă, Columbia, mai ales în meciul cu Anglia. Pe de altă parte, internetul a fost plin de furie, din păcate unele persoane cred că îți pot permite să scrie chiar orice fără a se gândi la adversar, sau consecințe. E rușinos mai ales cu amenințările cu moartea la adresa jucătorilor.

Prestația portarilor
Urmărind evoluția portarilor la acest turneu, am rămas cu sentimente diferite.
Thibaut Courtois a fost numit cel mai bun portar al turneului, dar suporterii își vor aminti cu siguranță de intervențiile lui Kasper Schmeichel sau Danijel Subasic, dar și de gafa lui Neuer, Caballero, sau tentativa de dribling a lui Hugo Lloris din finala cu Croația.

Tradiția moare
Peste 30 ani s-ar putea să ne amintim de Rusia 2018 ca de ultimul turneu final desfășurat în mod tradițional. Cu o țară gazdă și 32 de echipe. FIFA are planuri mari de a extinde campionatul și dorește să mai adauge 16 echipe. Tot timpul campionatul mondial s-a disputat vara, când echipele de club aveau vacanță. Peste 4 ani, în Qatar, campionatul se va disputa în lunile noiembrie și decembrie, o premieră, rămâne de văzut cum vor „digera” jucătorii și antrenorii de club această pauză competițională activă din plin sezon.