Rudy Wetzer, un nume care, cel mai probabil astăzi nu înseamnă prea mult pentru majoritatea microbiștilor români însă în perioada interbelică, acesta a fost unul dintre cei mai importanți fotbaliști pe care i-a dat țara noastră. Născut pe 17 martie 1901 la Timișoara (parte a Austro-Ungariei la vremea respectivă), Rudy Wetzer a început fotbalul înaintea primului Război Mondial “în diferite echipe de cartier și de stradă din Timișoara”.
Adevărata aventură începe la vârsta de 15 ani când ajunge la Chinezul Timișoara. Până în 1937 când se retrage din cauza unei accidentări, are parte de 12 transferuri în țară dar și în străinătate, în special în Ungaria. A mai jucat în Franța și alături de Dezideriu Laki, au fost primii fotbaliști români care au jucat în Serbia. În 1924, Wetzer și Laki au fost transferați de BSK Beograd (astăzi OFK Beograd – formație care a inaugura vechiul și noul stadion Ghencea în 1974 și 2021 în companiei Stelei).
În naționala României, Rudy Wetzer a jucat timp de 10 ani (1923-1932), perioadă în care a bifat 17 partide și a marcat 13 goluri. Din 1935 timp de doi ani este jucător antrenor. Printre echipele antrenate de Wetzer se numără Ripensia Timișoara, ILSA Timișoara, Progresul Timișoara, Tricolor Ploiești, Oțelul Reșița, Dinamo București și Dinamo Brașov. În 1958, regimul comunist îi interzice să mai antreneze. Își găsește sfârșitul în Israel, la Haifa la vârsta de 92 de ani, pe 13 aprilie 1993.
Rudy Wetzer – fotbalistul român cu 1.047 de goluri marcate
[Text preluat din Revista “Flacăra” – Nr. 11 (147), Anul VII, 15 martie 1958 – pagina 26]
Ați aflat că există în țara noastră un jucător de fotbal care a înscris 1.047 goluri? Deținătorul acestui record, care a uimit aproape întregul continent prin jocul său de înaltă clasă, prin eficacitatea intervențiilor și desăvârșita sa tehnică sa este Rudi Wetzer. Sunt însă puțini cei care își mai amintesc de perioada de glorie a lui „Ruda“, întrucât el și-a început cariera sportivă înaintea Primului Război Mondial. „Junioratul“ l-a făcut în diferite echipe de cartier și de stradă din Timișoara, iar de la 15 ani în vestita formație Chinezul: Ritter – Szilágyi I, Bauer – Fenyvesi, Tóth-Bedö, Koch-Steiner Bruno, Frech, Wetzer, Schambre, Szilágyi II.
Rudi Wetzer s-a născut… pentru postul de centru înaintaș. A debutat într-o „echipă de stradă“ la vârsta de 10 ani și pe acest post îl întâlnim ani în șir în formațiile: Chinezul, Újpest-Budapesta, S.K. Beogradski, Juventus, Ripensia și în echipa națională a României. Tot ca centru înaintaș suferă — din păcate — o fractură la piciorul drept.
Perioada de glorie a lui Rudi Wetzer se întinde din 1915 și până în 1933, când în echipa națională apare Baratki (denumit și „Minunea blondă”) iar Rudi Wetzer, amărât din cauza accidentului suferit în urma unei ciocniri cu Costică Stanciu (meciul Venus – Juventus), devine antrenor la I.L..S.A. Timișoara.
Nici într-o sută de pagini nu ar încăpea toate amintirile despre acest excelent jucător, care a reprezentat culorile țării la primul campionat mondial de fotbal (Montevideo, 1930), care a jucat la Olimpiada din 1924 de la Paris și în Balcaniada din 1932 de la Belgrad. Rudi Wetzer a fost centru atacant al echipei Újpest-Budapesta, atunci când aceasta a câștigat campionatul și Cupa Ungariei. „Cupa Europei Centrale“ (1929) și „Cupa Campionilor“ (Geneva, 1929). El a fost vândut acestei formații pentru 10.000 pengő de către clubul Chinezul Timișoara, aflat atunci (1928) în pragul falimentului. Dar memorabilele sale meciuri, care au pus în valoare un uimitor talent, le-a susținut în echipa Chinezul din 1925-1928 (Zombori – Steiner II, Hocksari – Tesler, Vogl, Steiner Tenzer, Teleki, Wetzer, Semler, Matek), în formația Juventus (Laki – Popovici, Sile Georgescu – Wetzer II, Vogl, Rakinsky -Dobo, Melchior, Wetzer, Remeni, Maior II) și în echipa națională a României, alături de Emeric Vogl și în linia de înaintare cu Glantzman, Schwartz, (Wetzer), Bodola, Kocsis (meciul România – Franța, 1932).
A îmbrăcat tricoul echipei naționale în meciurile cu echipele: Iugoslaviei, Greciei, Bulgariei, Poloniei, Franței, Austriei, Ungariei, Cehoslovaciei, Perului, Uruguayului, Olandei și Turciei. În cariera sa de fotbalist a jucat în aproape toate țările Europei precum și in Argentina, Uruguay și Egipt. Pentru echipa națională a României, Rudi Wetzer a fost „sufletul” liniei de atac, um factor determinant în obținerea victoriilor și un motor al întregii echipe. Despre toate acestea ne vorbesc neuitatele sale meciuri.
… 1932, stadionul A.N.E.F., meciul România – Franța… Echipa noastră se mișca greoi pe teren, juca timorat, deși tehnic era superioară echipei franceze. Minutele treceau și scorul continua să rămână alb. Trebuia un reviriment. Și acesta a venit de la centrul atacant, Wetzer, care, primind mingea de pe extremă — de la Glantzman— driblează doi apărători francezi și șutează imparabil. După trei minute tot el înscrie din nou. Echipa a prins aripi și victoria a fost asigurată: 6-3.
… Anii au trecut și iată-l acum pe Rudi Wetzer antrenor al echipei Minerul Baia Mare. El împărtășește astăzi jucătorilor și iubitorilor de sport din experiența și amintirile sale. Părul i-a încărunțit, se mișcă… mai domol și, în timpul liber, completează cu fiul său un frumos album… filatelic.
— Rudi baci, ce calități trebuie să aibă un centru atacant?
— Să fie „creierul“ liniei de atac. Superior tehnic celorlalți, să pornească atacurile și să le conducă până la poarta adversă. Din păcate —după Baratki, Ciolac, Sepi și Humis — puțini jucători au știut și știu astăzi să facă acest lucru. Dar nici unul ca Ghiusi (Baratki—N.N.). Avem însă mulți tineri. Dintre ei trebuie să formăm și câțiva centri înaintași de mare valoare. Posibilități există.
