Rudolf Gutendorf – Antrenorul cu o carieră incredibilă
Genocidul din Rwanda. Revolta jucătorilor. Execuții într-o ședință de antrenament. Mituirea arbitrilor. Toate acestea sunt momente prin care a trecut antrenorul de fotbal Rudolf Gutendorf într-o carieră de-a dreptul incredibilă.
Rudolf Gutendorf sau Rudi Gutendorf cum mai este cunoscut, a trecut la cele veșnice pe 13 septembrie 2019, la venerabila vârstă de 93 de ani. Cu doar câțiva ani înainte, într-un interviu acordat BBC, se plângea că nimeni din Germania natală nu mai dorea să-i ofere un loc de muncă: „Președinții de cluburi nu au încredere, consideră că la 86 de ani sunt prea bătrân. Probabil le e rușine să-mi ofere un contract”, declara omul care nu a căutat niciodată odihna.
Din contră, Rudolf Gutendorf a iubit fotbalul într-atât încât a călătorit pe toate continentele pentru a antrena. A fost antrenorul a 55 de echipe în 32 de țări de pe 5 continente și a intrat, astfel, în Cartea Recordurilor. De asemenea, a condus 18 echipe naționale diferite, printre care și selecționatele Chinei și Iranului, pe care a încercat, fără succes, să le califice la Jocurile Olimpice.
Deși rareori a avut ocazia să antreneze echipe de top, Rudolf Gutendorf a răspândit pasiunea pentru fotbal în cele mai exotice colțuri ale lumii: Nepal, Noua Caledonie, Fiji, Antigua, Mauritius, Samoa și multe altele. Adesea, misiunile sale depășeau granițele sportului, având o importanță socială majoră.
Un exemplu notabil este perioada petrecută în Rwanda, în anii ’90. Țara africană tocmai trecuse prin ororile genocidului în care triburile Tutsi și Hutu s-au confruntat într-un război civil devastator. Rudolf Gutendorf a reușit să unească aceste triburi ostile prin fotbal: „Am reușit să aduc laolaltă cele două tabere datorită fotbalului. Și am jucat un fotbal de calitate”, povestea el.
După fiecare antrenament, jucătorii se strângeau într-un cerc în jurul unui foc de tabără, jumătate Hutu, jumătate Tutsi. Rudolf Gutendorf le explica de ce răzbunarea nu era o soluție. Momentele emoționante de pe stadionul din Kigali, când membrii triburilor se îmbrățișau în tribune, au rămas întipărite în memoria colectivă a națiunii. Performanța istorică a echipei sale, care a reușit un egal 2-2 cu Coasta de Fildeș, a fost doar un bonus.
Cariera lui Rudolf Gutendorf nu a fost lipsită de controverse. În perioada petrecută în Chile, a calificat echipa națională la Cupa Mondială din 1974. Cu toate acestea, nu a putut participa la turneu din cauza unei lovituri de stat. Generalul Pinochet a preluat puterea, iar Gutendorf, cunoscut pentru legăturile sale cu fostul președinte Salvador Allende, a fost forțat să fugă din țară.
Un alt episod dramatic a avut loc în Nepal, unde Rudolf Gutendorf a refuzat o mită de 500.000 de dolari oferiți de un șeic pentru ca echipa sa să piardă cu 0-10. Cu toate acestea, a recurs la propriile strategii. Într-un meci împotriva Indiei, în timpul unei ploi torențiale care inundase terenul, Gutendorf a reușit să convingă arbitrul să nu abandoneze meciul. I-a oferit arbitrului o sticlă de whisky pentru a continua partida, știind că echipa sa era mai bine echipată pentru condițiile grele. Nepal a câștigat meciul.
Una dintre cele mai mari dezamăgiri din cariera sa a avut loc în Bundesliga. În 1977, a devenit antrenorul lui Hamburg, o echipă care câștigase recent Cupa Cupelor. Conducerea clubului adusese o vedetă din Anglia, Kevin Keegan, dar atmosfera din vestiar era toxică. Căpitanul echipei i-a spus că jucătorii nu-l acceptau pe Keegan și amenințau că vor boicota meciurile.
Primul meci din sezon s-a soldat cu o îngrângere zdrobitoare, 2-5, iar Rudolf Gutendorf era convins că a fost victima unei sabotări din partea jucătorilor. După doar câteva săptămâni, a fost concediat: „Să fii dat afară de propriul vestiar este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui antrenor”, spunea el cu amărăciune.
Primul său loc de muncă în calitate de antrenor a fost într-un mic club din Zürich, în anii ‘50. Ultima echipă antrenată a fost Samoa, în 2003. Deși dorea să continue, ofertele de muncă au încetat să apară: „Mă doare, dar nu am ce face”, declara omul care a lăsat o amprentă de neegalat în istoria fotbalului.
Rudolf Gutendorf nu a fost doar un antrenor, ci un adevărat ambasador al fotbalului și un simbol al puterii sportului de a uni oameni și culturi diferite.
