Există jucători care marchează goluri, alții care câștigă trofee, dar puțini sunt cei care reușesc să schimbe percepția asupra fotbalului. Ronaldinho face parte din această rară categorie. Pe 21 martie 1980, în Porto Alegre, Brazilia, se năștea Ronaldo de Assis Moreira, cel care avea să devină unul dintre cei mai spectaculoși jucători din istoria fotbalului.
Poreclit “O Bruxo” (Vrăjitorul), Ronaldinho și-a început cariera profesionistă la Grêmio în 1998, unde talentul său ieșit din comun nu putea rămâne mult timp neobservat. Anul 1999 a reprezentat adevărata sa explozie, cu 22 de goluri în 47 de meciuri, inclusiv evoluții memorabile în derby-urile împotriva marii rivale Internacional.
Într-unul dintre cele mai faimoase meciuri, finala Campionatului Statului Rio Grande do Sul din 20 iunie 1999, tânărul Ronaldinho l-a umilit pe legendarul Dunga, căpitanul Braziliei campioană mondială în 1994, driblându-l amețitor și executând fente care aveau să devină marca sa înregistrată. Cu Grêmio a câștigat Copa Sul, iar evoluțiile sale au atras curând atenția cluburilor europene.
“Am lucrat cu mari jucători de-a lungul timpului, toți într-o perioadă interesantă a carierei lor, între 19 și 20 de ani. Dar, cu tot respectul pentru ceilalți, Ronaldinho a fost deasupra tuturor”, declara antrenorul său de la Grêmio, Celso Roth.
În 2001, la doar 21 de ani, Ronaldinho traversa oceanul pentru a se alătura clubului Paris Saint-Germain. Deși Arsenal își exprimase interesul pentru el, problemele legate de permisul de muncă au făcut ca transferul să cadă. În Franța, brazilianul a început să-și construiască reputația internațională, câștigând Cupa UEFA Intertoto și delectând publicul parizian cu un stil de joc inconfundabil.
În două sezoane la PSG, Ronaldinho a adunat 77 de apariții și 25 de goluri, cifre impresionante pentru un mijlocaș ofensiv tânăr aflat la prima experiență europeană.
Anul 2003 a marcat începutul celei mai strălucitoare perioade din cariera lui Ronaldinho. Nou-alesul președinte al Barcelonei, Joan Laporta, declarase că va aduce clubul catalan în fruntea lumii fotbalistice și promisese transferul unuia dintre trei jucători: David Beckham, Thierry Henry sau Ronaldinho. Cu Beckham alegând Real Madrid și Henry rămânând la Arsenal, Barcelona l-a adus pe brazilian pentru 30 de milioane de euro, devansând Manchester United în cursa pentru semnătura sa.
“Ronaldinho a fost responsabil pentru schimbarea Barcelonei. Era o perioadă dificilă și transformarea care a venit odată cu sosirea lui a fost uimitoare”, avea să mărturisească mai târziu Lionel Messi, al cărui prim gol pentru Barcelona a venit dintr-o pasă genială a lui Ronaldinho.
În cinci sezoane pe Camp Nou, brazilianul a jucat 207 meciuri și a marcat 94 de goluri1, cifre remarcabile pentru un mijlocaș. Mai important, Ronaldinho a adus Barcelona înapoi pe harta marilor puteri europene, conducând echipa la două titluri consecutive în La Liga (2004-2005 și 2005-2006) și triumful în Liga Campionilor din 2006, primul trofeu continental al catalanilor după 14 ani.
Sezonul 2004-2005 a fost momentul consacrării definitive pentru Ronaldinho. A câștigat primul său titlu în La Liga și a fost numit FIFA World Player of the Year. “Cel mai mare compliment pe care i-l pot aduce este că a redat Barcelonei spiritul. Ne-a făcut să zâmbim din nou”, spunea căpitanul Carles Puyol.
Însă sezonul următor avea să fie apogeul carierei sale. În 2005-2006, Ronaldinho a condus Barcelona spre dubla La Liga – Champions League, câștigând al doilea trofeu FIFA World Player of the Year consecutiv și prestigiosul Balon de Aur.
Un moment definitoriu pentru statutul său de legendă s-a petrecut după ce a marcat două goluri solo în El Clasico, devenind al doilea jucător al Barcelonei, după Diego Maradona în 1983, care a primit ovații în picioare de la fanii lui Real Madrid pe Santiago Bernabeu.
După sezonul 2006-2007, în care Barcelona a terminat pe locul doi în La Liga, cariera lui Ronaldinho a început să decline. Un sezon 2007-2008 marcat de accidentări și o dedicare tot mai redusă față de fotbal au dus la despărțirea de catalani în 2008, când s-a transferat la AC Milan.
În Italia, Ronaldinho a mai avut momente de strălucire, contribuind la câștigarea titlului în Serie A în sezonul 2010-2011, dar nu a mai atins nivelul spectaculos din perioada Barcelonei. În 2011, s-a întors în Brazilia la Flamengo, unde a câștigat Taça Guanabara și Campeonato Carioca, iar mai târziu a trecut pe la Atlético Mineiro, unde a adăugat în palmares Copa Libertadores (2013) și Recopa Sudamericana (2014).
La Atlético Mineiro, deși era deja cu șase ani după perioada sa de vârf, evoluțiile sale l-au propulsat spre titlul de Fotbalistul Sud-American al Anului 2013. Cariera sa s-a încheiat după scurte perioade la Querétaro în Mexic și Fluminense în Brazilia, unde s-a retras în 2015.
Ronaldinho rămâne singurul jucător din istorie care a câștigat Cupa Mondială, Copa América, Cupa Confederațiilor, Liga Campionilor, Copa Libertadores și Balonul de Aur. Dincolo de trofee, brazilianul a redefinit limitele creativității în fotbal.
Stilul său de joc, caracterizat prin dribling amețitor, precizie la loviturile libere și un repertoriu nesfârșit de fente, pase fără privire și execuții spectaculoase, a transformat meciurile în spectacole artistice. Ronaldinho nu a jucat niciodată doar pentru rezultat, ci pentru bucuria jocului, readucând zâmbetul pe fețele suporterilor și, deseori, chiar și ale adversarilor.
La Cupa Mondială a Cluburilor din 2013, jucătorii lui Raja Casablanca au răspuns clar la această dilemă – după ce au învins Atlético Mineiro în semifinale, au alergat la idolul lor din copilărie și l-au dezbrăcat până la chiloți în căutarea unor suveniruri. Această imagine rezumă perfect impactul lui Ronaldinho asupra fotbalului. Mai mult decât un sportiv de performanță, el a fost un artist care a transformat terenul de fotbal într-o scenă pentru arta sa. Într-o lume a fotbalului modern dominată de tactici, statistici și rezultate, Ronaldinho ne-a reamintit că fotbalul este, în esența sa, un joc – unul care ar trebui jucat cu bucurie, creativitate și zâmbet pe buze.
Ronaldinho rămâne unul dintre cei mai iubiți fotbaliști din toate timpurile, nu doar pentru trofeele câștigate, ci pentru felul în care a făcut milioane de oameni să se îndrăgostească din nou de frumusețea jocului. Pentru asta, fotbalul îi va fi mereu recunoscător magicianului din Porto Alegre.
