ROMÂNIA – UNGARIA 2-0
Preliminarii EURO 2000 – 5 iunie 1999
Pe 5 iunie 1999, stadionul Ghencea din București a fost martorul unui moment istoric pentru fotbalul românesc. România învingea pentru prima dată în istorie Ungaria într-un meci oficial, cu scorul de 2-0, în cadrul preliminariilor pentru Campionatul European din 2000.

Această victorie a pus capăt unei așteptări de 63 de ani și a marcat revenirea spectaculoasă a lui Gheorghe Hagi la echipa națională, după ce anunțase retragerea în urma Cupei Mondiale din 1998. Cu golurile marcate de Adrian Ilie în minutul 2 și Dorinel Munteanu în minutul 15, tricolorii au oferit publicului de pe Ghencea o seară de neuitat, consolidându-și în același timp poziția în grupa preliminară alături de Portugalia.
PRELIMINARII EURO 2000 – GRUPA 7 | |||
Sâmbătă, 5 iunie 1999, ora 21:00 (UTC+3:00) / București (România) | |||
Stadionul Steaua (Ghencea) / Spectatori: 23.000 | |||
Arbitru: Rune Pedersen (Norvegia) | |||
SCOR FINAL | |||
ROMÂNIA | 2 | 0 | UNGARIA |
⚽️ Adrian Ilie 2′ | [1]-0 | ||
⚽️ Dorinel Munteanu 15′ | [2]-0 | ||
ECHIPELE |
ECHIPA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – MECIUL NR. 490 | |||
---|---|---|---|
Selecționer: Victor Piţurcă | |||
Jucător | Selecții | Vârstă | Club |
Bogdan Lobonț (GK) | 4 | 21 | Rapid București |
Dan Petrescu | 81 | 31 | Chelsea |
Ştefan Nanu | 2 | 30 | Rapid București |
Iulian Filipescu | 26 | 25 | Real Betis |
Constantin Gâlcă | 48 | 27 | Espanyol Barcelona |
Gheorghe Popescu | 90 | 31 | Galatasaray |
Florentin Petre | 9 | 23 | Dinamo București |
Dorinel Munteanu | 78 | 30 | 1. FC Köln |
Viorel Moldovan 61’▼ | 39 | 26 | Fenerbahçe |
▲61′ Ionel Ganea | 4 | 25 | Rapid București |
Gheorghe Hagi (C) 46’▼ | 115 | 34 | Galatasaray |
▲46′ Ioan Lupescu | 63 | 30 | Dinamo București |
Adrian Ilie 55′ 88’▼ | 30 | 25 | Valencia |
▲88′ Gheorghe Craioveanu | 24 | 31 | Villarreal |
ECHIPA NAȚIONALĂ A UNGARIEI – MECIUL NR. 733 | |||
---|---|---|---|
Selecționer: Bertalan Bicskei | |||
Jucător | Selecții | Vârstă | Club |
Gábor Király (GK) | 11 | 23 | Hertha Berlin |
János Hrutka | 14 | 24 | 1. FC Kaiserslautern |
György Korsós | 9 | 22 | Győri ETO |
János Mátyus | 13 | 24 | Ferencvárosi |
Vilmos Sebők | 25 | 25 | Bristol City |
Gábor Halmai 45′ | 43 | 27 | MTK Budapesta |
József Sebők 76’▼ | 7 | 23 | Zalaegerszeg |
▲76′ Miklós Herczeg | 7 | 25 | Újpest |
Pál Dárdai | 8 | 23 | Hertha Berlin |
Miklós Fehér 46’▼ | 7 | 19 | FC Porto |
▲46′ István Pisont | 28 | 29 | Eintracht Frankfurt |
Béla Illés (C) 82’▼ | 49 | 31 | MTK Budapesta |
▲82′ Sándor Preisinger | 1 | 25 | MTK Budapesta |
Gábor Egressy | 13 | 25 | Diósgyőr FC |
Meciul de pe 5 iunie 1999 avea o însemnătate specială în istoria fotbalului românesc, reprezentând mai mult decât o simplă partidă din preliminariile Euro 2000. Rivalitatea fotbalistică dintre România și Ungaria își avea rădăcinile în tensiunile istorice dintre cele două țări vecine, generate în special de Tratatul de la Trianon din 1920, când Ungaria a pierdut Transilvania în favoarea României. Această rivalitate s-a manifestat constant pe terenurile de fotbal, unde maghiarii dominaseră relațiile directe timp de șapte decenii.
Până în 1999, statisticile erau dezolante pentru România în confruntările cu Ungaria. Cea mai dureroasă înfrângere rămâne înregistrată pe 6 iunie 1948, când România a fost umilită cu scorul de 9-0 la Budapesta. Această înfrângere catastrofală reprezintă și astăzi cea mai mare înfrângere din istoria echipei naționale române. De-a lungul anilor, tricolorii reușiseră doar să smulgă câteva egaluri în fața maghiarilor, fără să poată obține vreo victorie oficială.
Presiunea psihologică asupra echipei române era enormă. Generații întregi de fotbaliști și suporteri români visaseră la această primă victorie împotriva rivalilor istorici. Meciul din iunie 1999 reprezenta astfel mult mai mult decât trei puncte în preliminariile Euro 2000 – era despre onoarea națională și despre închiderea unui capitol dureros din istoria fotbalului românesc.
România fusese repartizată în grupa a 7-a a preliminariilor pentru Campionatul European din 2000, alături de Portugalia, Slovacia, Ungaria, Azerbaidjan și Liechtenstein. Sub conducerea lui Victor Pițurcă, care îl înlocuise pe Anghel Iordănescu după Cupa Mondială din 1998, echipa națională pornise într-o campanie promițătoare, dar fără unul dintre cei mai mari jucători ai săi.
Gheorghe Hagi anunțase retragerea de la echipa națională în vara lui 1998, după eliminarea României de la Cupa Mondială din Franța. “Regele” fotbalului românesc părea hotărât să încheie cariera la echipa națională la doar 33 de ani, lăsând un gol imens în compartimentul ofensiv al tricolorilor. Cu toate acestea, apropierea meciului cu Ungaria și importanța acestui duel l-au făcut pe Hagi să reconsidere decizia sa.
Revenirea lui Hagi pentru meciul cu Ungaria a fost percepută ca un semn al destinului. Jucătorul de la Galatasaray își pregătise întoarcerea cu o meticulozitate specifică marilor campioni. Într-un interviu acordat ulterior, Hagi mărturisea: “În toată săptămâna dinaintea meciului cu Ungaria am mâncat numai miere și iaurt. Voiam să am capul limpede, să mă concentrez la ce aveam de făcut. Vedeam deja fazele, driblingurile pe care urma să le fac”. Această preparare specială, pe care o folosise și înaintea meciurilor de la Cupa Mondială din 1994, demonstra determinarea sa de a fi la cel mai înalt nivel pentru acest meci crucial.
Stadionul Ghencea se pregătea să găzduiască una dintre cele mai importante partide din istoria fotbalului românesc. Cu o capacitate de aproximativ 28.000 de locuri, arena a fost aproape complet ocupată, cu peste 25.000 de spectatori prezenți pentru a asista la această confruntare istorică. Atmosfera din tribune era electrizantă, suporterii români fiind conștienți de importanța momentului și de șansa unică de a fi martorii unei victorii istorice.
Media sportivă românească trata meciul cu o atenție specială, subliniind în mod constant statisticile nefavorabile din confruntările anterioare cu Ungaria. Presiunea asupra jucătorilor era imensă, dar în același timp se simțea și o energie pozitivă generată de revenirea lui Hagi și de forma bună a echipei în preliminarii. Victor Pițurcă avea la dispoziție o echipă experimentată, cu jucători care evoluau la cluburi importante din Europa, precum Dan Petrescu la Chelsea, Gheorghe Popescu la Galatasaray sau Adrian Ilie la Valencia.
Strategia tactică a lui Pițurcă viza exploatarea creativității lui Hagi în compartimentul central, sprijinit de energia și viteza lui Adrian Ilie și de experiența lui Viorel Moldovan în atac. Mijlocul terenului urma să fie controlat de Dorinel Munteanu și Costel Gâlcă, în timp ce apărarea beneficia de prezența unor jucători de talia lui Gheorghe Popescu și Dan Petrescu.
Meciul a început într-un ritm alert, cu România atacând din primele minute intențiile ofensive. Atmosfera din tribune era incandescent, iar jucătorii români păreau motivați la maximum pentru acest duel. Arbitrul norvegian Rune Pedersen a dat startul unei partide care urma să intre în istoria fotbalului românesc.
Surpriza a venit extrem de devreme. În doar al doilea minut al partidei, România obținea o lovitură liberă la aproximativ 22 de metri de poarta maghiar. Adrian Ilie, aflat într-o formă excelentă la Valencia, s-a înscris să execute această lovitură liberă. Șutul său puternic spre colțul lung al porții lui Gábor Király a fost deviat nefericit de un apărător maghiar, mingea schimbându-și traiectoria și pătruns în poartă pentru 1-0. Stadionul Ghencea a explodat de bucurie, iar jucătorii români au simțit că seara aceasta avea într-adevăr ceva magic.
Golul rapid nu i-a relaxat pe tricolori, ci dimpotrivă, i-a motivat să continue presiunea asupra oaspeților. În minutul 15, România a dublat avantajul printr-o acțiune exemplară. Adrian Ilie, omul meciului până în acel moment, a centrat precis în careul maghiar, unde Dorinel Munteanu a finalizat imparabila de la aproximativ șase metri. Scorul de 2-0 părea să confirme supremația României în această primă repriză, iar visul unei victorii istorice începea să prindă contur.
Restul primei reprize s-a desfășurat sub controlul echipei române, care a continuat să creeze ocazii și să dicteze ritmul jocului. Ungaria, șocată de startul fulgerător al adversarilor, nu reușea să își găsească echilibrul și să pună în pericol poarta apărată de Bogdan Lobonț. La pauză, scorul de 2-0 în favoarea României părea să promită o seară istorică pe Ghencea.
Pauza a reprezentat un moment crucial pentru ambele echipe. Victor Pițurcă știa că avea nevoie să își mențină echipa concentrată pentru a nu permite o revenire spectaculoasă a Ungariei, în timp ce antrenorul maghiar Bertalan Bicskei căuta soluții pentru a reduce din handicap. Strategia de joc a României în repriza secundă a vizat consolidarea avantajului și menținerea controlului asupra partidei.

Una dintre deciziile controversate ale lui Pițurcă a fost înlocuirea lui Gheorghe Hagi la pauză cu Ioan Lupescu. Această schimbare a generat surprindere în tribune, având în vedere că “Regele” avea o partidă excelentă și părea să fie în controlul total al jocului. Cu toate acestea, decizia antrenorului s-a dovedit înțeleaptă, Lupescu aducând o energie diferită în compartimentul central și contribuind la menținerea echilibrului echipei.
Ungaria a încercat să reacționeze în a doua repriză, efectuând și ea schimbări tactice importante. István Pisont l-a înlocuit pe Miklós Fehér în minutul 46, iar ulterior au mai intrat Miklós Herczeg și Sándor Preisinger. Cu toate acestea, echipa maghiară nu a reușit să penetreze apărarea organizată a României, care beneficia de experiența unor jucători ca Gheorghe Popescu și de energia lui Dan Petrescu pe banda dreaptă.
Pe măsură ce minutele treceau, devenea din ce în ce mai clar că România se îndrepta spre o victorie istorică. Suporterii de pe Ghencea au început să scandeze din ce în ce mai tare, simțind că asistă la un moment de referință pentru fotbalul românesc. Gábor Halmai a fost avertizat în minutul 45 pentru o intrare dură, iar Adrian Ilie a primit și el un cartonaș galben în minutul 55, dar aceste incidente minore nu au afectat cursul general al partidei.
Ultimele minute ale meciului au trecut într-o atmosferă de sărbătoare pe Ghencea. România controla autoritar partida, iar Ungaria nu mai reprezenta o amenințare reală pentru poarta lui Lobonț. Victor Pițurcă a mai efectuat două schimbări în final, Ioan Ganea intrând în locul lui Viorel Moldovan în minutul 61, iar Gheorghe Craioveanu l-a înlocuit pe Adrian Ilie în minutul 87.
Fluierul final al arbitrului norvegian Rune Pedersen a declanșat o explozie de bucurie pe Ghencea. Pentru prima dată în istorie, România învingea Ungaria într-un meci oficial, punând capăt unei așteptări de 63 de ani. Jucătorii tricolori au fost purtați în triumf de suporteri, în timp ce pe chipurile lor se citea emoția acestui moment istoric.
Victoria cu 2-0 avea și o importanță crucială pentru calificarea la Euro 2000. România se afla în cursa pentru primul loc în grupă alături de Portugalia, iar aceste trei puncte obținute în fața Ungariei reprezentau un pas important spre turneul final din Belgia și Olanda. Echipa lui Pițurcă urma să termine preliminariile pe primul loc în grupă, califică-și direct la primul Campionat European găzduit de două țări.
Victoria de pe 5 iunie 1999 a avut ramificații care au depășit simpla performanță sportivă. Pentru fotbalul românesc, această partidă a reprezentat o eliberare psihologică fundamentală în raportul cu Ungaria, demonstrând că “blestemul” putea fi rupt. Media sportivă a tratat evenimentul cu o atenție specială, iar meciul a rămas în memoria colectivă ca unul dintre momentele de referință ale fotbalului național.
Pentru Gheorghe Hagi, această partidă a reprezentat una dintre cele mai frumoase realizări ale carierei sale la echipa națională. Jucătorul a declarat ulterior: “A fost ceva incredibil. În repriza pe care am jucat-o pot să spun că mi-a ieșit totul, fără greșeală. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din carieră”. Revenirea sa spectaculoasă pentru acest meci a demonstrat încă o dată clasa și dedicarea unuia dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile.
România a continuat campania de calificare într-o manieră excelentă, reușind să câștige grupa în fața Portugaliei și să se califice direct la EURO 2000. La turneul final din Belgia și Olanda, tricolorii aveau să realizeze cea mai bună performanță din istoria la un Campionat European, ajungând până în sferturile de finală. Deși Victor Pițurcă urma să fie demis înainte de turneul final, fundația succesului de la Euro 2000 fusese pusă în aceste preliminarii memorabile.
La peste două decenii de la acea seară memorabilă de pe Ghencea, meciul România – Ungaria 2-0 din 5 iunie 1999 rămâne unul dintre momentele de referință ale fotbalului românesc. Victoria a deschis un nou capitol în relațiile dintre cele două echipe naționale și a demonstrat că în fotbal, istoria poate fi rescrisă într-o singură seară.