România – Ungaria 1-2 (amical, 4 octombrie 1936)

Pe 4 octombrie 1936, România juca cel de-al 3-lea meci din istorie împotriva Ungariei. Precedentele două întâlniri au avut loc pe 4 octombrie 1931 la Budapesta, în Cupa Europei Centrale și s-a încheiat cu victoria maghiarilor, scor 4-0, respectiv pe 24 septembrie 1933 la București în cadrul aceleiași competiții, tricolorii învingând atunci cu 5-1 (4 goluri marcate de Grațian Sepi, celălalt fiind înscris de Grațian Sepi).

Cu peste 35.000 de spectatori în tribunele stadionului ONEF, tricolorii aveau să sufere o înfrângere în cel de-al 3-lea meci împotriva vecinilor maghiari. Deși deschideam scorul în minutul 24 prin Silviu Bindea, și beneficiam de două lovituri de 11 metri, ungurii aveau să se impună întoarcând rezultatul în repriza secundă prin golurile marcate de Jenő Vincze în minutul 65 și Geza Toldi în minutul 83.

Cronica meciului din revista Ilustrațiunea Română:

MATCHUL DE FOOT-BALL UNGARIA-ROMÂNIA

Matchul care de aproape o lună de zile preocupa întreaga opinie sportivă s’a consumat, dând câştig de cauză vecinilor noştri unguri. Bucurându-se de o asistenţă numeroasă, circa 50.000 de spectatori, partida s’a desfăşurat în bune condiţiuni. Echipele, la fluerul d-lui Langenus (Belgia) aliniază formaţiile:

Ungaria: Pálinkás, Polgar, Fekete, Seres, Szuez, Lazár, Száz, Vincze, Cseh, Toldi şi Titkos.
România: David (Pavlovici), Burger, Albu, Vintilă, Dobra, Denetrovici, Bindea, Schileru, Ciolac, Bodola, Dobay.

Devenind brutali, adversarii noștri dau ocazia arbitrului să dicteze două lovituri de pedeapsă, care rămân fără rezultat. La unguri se observă un joc de cap minunat, cuplat de deschideri lungi, pe extreme, dar nici această metodă nu e eficace deoarece scorul nu poate fi deschis. Jocul devine egal, mutându-se când pe un teren când pe altul. Având balonul, România atacă vertiginos cu o înaintare bine pusă la punct, dar nereuşind nimic în faţa porţii. Apărarea ungurilor fiind în formă, atacurile românilor, pe cât de frumoase ca… intenţii, pe atât de sterile în shoot-uri. Spre sfârşitul reprizei prime, datorită unui schimb de passe între Schileru şi Bindea, ultimul reuşeşte să perforeze poarta lui Pálinkás, asigurând conducerea României. Peste puţin timp, arbitrul fluera sfârşitul reprizei.

La reluare, David, care a apărat impecabil în repriza întâia, fiind lovit, este înlocuit cu ripensistul Pavlovici. Acest fapt, deşi nevinovat în aparenţă, a avut repercusiuni serioase asupra rezultatului. De la început tebuie să spunem că repriza secundă a fost aproape în întegimea ungurilor. Atacurile au fost mai bine închegate, și echipa a jucat cu mai mult elan. Cu această ocazie se remarcă apărarea, în general, și Dobra în special, care a fost cheia echipei. În ultimul sfert de oră toropeala în care căzuse matchul e întreruptă de un shoot a lui Vincze, interul stânga al ungurilor, care trecând peste mâinile lui Pavlovici, intră în goal. Echipa adversă, prinzând curaj, joacă bine, contra unei echipe complet demoralizate, reuşind să-şi adjudece partida prin ultimul punct marcat de Toldi, tot în aceiaşi situaţie de a putea fi apărat. Incontestabil că cel mai frumos punct al partidei a fost marcat de Bindea, care a fost m zi foarte bună. Luând la rând compartimentele, putem spune că din tot ansamblul s’au relevat în ordine: Dobra, Demetrovici, Vintilă, Burger.