29 mai 2016. Torino. Soarele italian se lăsa peste Stadio Olimpico, iar zeci de mii de români din diaspora veniseră să vadă naționala pe care o iubeau — aceeași națională care calificase cu două goluri primite în tot campania de calificare, același grup care urma să joace peste zece zile contra Franței la Euro. Era o seară de celebrare. Sau ar fi trebuit să fie.

Contextul: ultimul mare test înainte de EURO 2016

Era al doilea meci din cantonamentul italian al lui Anghel Iordănescu, după remiza 1-1 cu RD Congo de la Como, câteva zile mai devreme. Două teste, două schimbări masive de formulă. Iordănescu voia să vadă cât mai mulți jucători în condiții de meci real, cu Euro la mai puțin de două săptămâni distanță.

Miza era clară: pe 31 mai, selecționerul trebuia să anunțe lotul definitiv de 23 de jucători. Cinci fotbaliști urmau să fie tăiați din lotul lărgit de 28. Fiecare minut jucat la Torino conta. Fiecare decizie pe teren putea fi ultima dinaintea unui verdict.

Împotriva noastră era o Ucraină deloc de neglijat. Calificată prin baraj contra Sloveniei, echipa lui Mykhaylo Fomenko venea cu o generație de excepție în linie. Konoplyanka tocmai câștigase Europa League cu Sevilla — cu câteva zile în urmă. Iarmolenko era steaua absolută a lui Dynamo Kiev. Pyatov, portarul veteran al lui Șahtior, era un zid în poartă. Nu era o echipă pe care să o iei în ușor.

Stadionul din Torino fremăta. Surse din presă estimau că aproximativ 10.000 de români veniseră să vadă naționala în Italia. Intonarea imnului înainte de meci fusese un moment special, cald, aproape festiv. România era fericită. România se simțea pregătită.

România – Ucraina — cele două echipe

Printre rezervele României se aflau Denis Alibec, Nicolae Stanciu, Adrian Popa, Alexandru Maxim, Răzvan Raț și Ovidiu Hoban — oameni care urmau să conteze enorm în istoria acestui meci. Printre rezervele Ucrainei, un tânăr de 19 ani de la Ufa, în Rusia, pe care puțini îl cunoșteau în afara granițelor ucraineane: Oleksandr Zinchenko.

Minutul 23 — Torje deschide scorul. România – Ucraina 1-0

Meciul a început bine pentru tricolori. România a intrat agresiv, cu pressing ridicat, și și-a asumat jocul cu minge. Ucraina părea surprinsă de ritmul adversarului.

În minutul 23, Gabriel Torje a primit mingea la marginea careului și a șutat din prima, cu putere. Pyatov, unul dintre cei mai experimentați portari ai Europei de Est, nu a mai putut face nimic. 1-0 pentru România.

Tribunele s-au aprins. Diaspora română era în delir. Câteva minute bune, România a gestionat jocul cu calm — pressing coordonat, tranziții rapide, apărare compactă. Era imaginea echipei care câștigase calificarea cu cea mai bună defensivă din Europa.

Minutul 43 — Zozulia egalizează. Un semnal pe care nu l-am luat în serios

Până aproape de pauză, România părea că va duce scorul în vestiar. Dar în minutul 43, o centrare a lui Shevchuk de pe flancul stâng a ajuns la Roman Zozulia, care a plasat-o cu capul în poartă. 1-1.

La pauză, 1-1. Un scor acceptabil. Repriza fusese bună pentru tricolori. Steliano Filip ieșise accidentat la final de repriză, înlocuit de Răzvan Raț — o veste care îngrijora. Dar atmosfera în vestiar, cel puțin din exterior, părea controlată.

Nimeni nu știa că urmau unsprezece minute care aveau să schimbe tot.

Minute 48–59 — Coșmarul care a îngropat România

Ucraina a ieșit la a doua repriză transformată. A scos imediat Zinchenko, tânărul de 19 ani, în locul lui Rybalka. Nu era o schimbare de titulari — era un mesaj tactic. Fomenko voia viteză, directețe, agresivitate.

Minutul 48. Chiricheș pierde mingea printr-o eroare individuală severă. Zinchenko preia, intră în careu, finalizează. România – Ucraina 2-1.

Minutul 54. Tătărușanu respinge șutul lui Shevchuk. Mingea ajunge la Konoplyanka — câștigătorul Europa League, un om care tocmai doborâse Atletico Madrid în finala de la Basel. Șut. 3-1 pentru Ucraina.

Minutul 59. Maxim greșește o pasă în mijlocul terenului. Mingea ajunge direct la Iarmolenko, cel mai bun jucător al lui Dynamo Kiev. Nu mai e nimeni între el și poartă. Șut. 4-1.

Unsprezece minute. Trei goluri. Trei erori individuale grave. România primise în acest singur meci mai multe goluri decât în tot campania de calificare — în care acumulase doar două goluri primite în zece partide.

„Repriza a doua a fost una care efectiv ne-a scăpat de sub control, cel puțin în prima sa parte. Una cu foarte multe greșeli individuale și cu trei goluri primite cadou adversarului, lucru care, din punct de vedere psihologic, ne-a pus la pământ.”
— Anghel Iordănescu, selecționer România, după meci

România revine — Alibec și Stanciu salvează onoarea

4-1. Meciul părea mort. Dar tricolorii nu au renunțat. În minutul 74, Denis Alibec, intrat de pe bancă, a redus din diferență printr-o execuție bună. O rază de lumină într-o seară întunecată.

Iar în minutul 84, Nicolae Stanciu — și el intrat ca rezervă — a tras de la distanță, mingea s-a deviat și a păcălit portarul. 3-4. Finalul a venit cu o notă de speranță, dar prea târziu.

Cronologia meciului

Zinchenko, Konoplyanka, Iarmolenko — generația de aur a Ucrainei

Dacă ar fi să reținem ceva din această seară, dincolo de dezamăgire, ar fi revelația unui tânăr de 19 ani pe care astăzi îl cunoaște toată lumea. Oleksandr Zinchenko, mijlocașul venit de la obscurul Ufa din Rusia, a intrat în minutul 45 și a marcat imediat. Prin acel gol, a doborât recordul de cel mai tânăr marcator din istoria Ucrainei — un record care aparținuse marelui Andriy Shevchenko. Ziua de 29 mai 2016 a fost, practic, nașterea lui Zinchenko pe scena mare. Câteva luni mai târziu, era transferat la Manchester City.

Evhen Konoplyanka venea de la Basel, unde cu câteva zile înainte câștigase Europa League cu Sevilla contra lui Liverpool. Un om în formă maximă, cu un simț al finalizării rareori egalat în fotbalul ucrainean. Golul lui din minutul 54 nu a fost întâmplare — a fost expresia unui fotbalist aflat în cel mai bun moment al carierei.

Andriy Iarmolenko era, în 2016, poate cel mai bun jucător din Europa de Est. Dynamo Kiev îl construise ca un atacant complet, puternic fizic, tehnic rafinat, implacabil în unu-contra-unu. Golul din minutul 59, după greșeala lui Maxim, a fost un gol de jucător de clasă mondială — nu o întâmplare, nu un cadou. O execuție rece, sigură, fatală.

Torje, Alibec, Stanciu — și lecția amară

Gabriel Torje fusese cel mai bun român al serii în prima repriză. Golul său fusese frumos, direct, tehnic — o execuție care deschisese perspectiva unui meci bun. Dar fotbalul nu se joacă în reprize izolate.

Denis Alibec și Nicolae Stanciu au intrat de pe bancă și au marcat amândoi. Asta conta. Selecționerul a văzut ce vedea deja — că acești doi oameni aveau personalitate și calitate la cel mai înalt nivel. Ambii urmau să fie în lotul de 23. Ambii aveau să fie la Euro. Nu era o consolare, dar era un semn.

Alexandru Maxim, al cărui fault de pasă deschisese drumul spre 4-1, a plătit prețul greșelii sale. A doua zi după meci, presa a notat că eroarea lui fusese decisivă. Pe 31 mai, Iordănescu l-a lăsat în afara lotului definitiv — Chipciu a câștigat ultima luptă, parțial și datorită comportamentului lui Maxim la Torino. Un detaliu mic, o pasă greșită, care a schimbat o carieră.

„Poate dacă nu era acea greșeală din finalul primei reprize în care am fost egalați… Dar toate celelalte goluri primite provin din greșeli individuale nepermise.”
— Anghel Iordănescu, selecționer național

Statistici și date tehnice

Ce a urmat: EURO 2016 și consecințele unei seri

Pe 31 mai 2016, Anghel Iordănescu a anunțat lotul definitiv. Cinci jucători au fost eliminați: Toșca, Ropotan, Alexandru Maxim, Andrei Ivan și Ioan Hora. Meciul de la Torino contase. Prestațiile de la Torino contaseră. Greșeala lui Maxim la golul 4-1 al Ucrainei fusese un factor decisiv în decizia selecționerului.

Zinchenko, tânărul care ne înscrisese în minutul 48, a prins lotul Ucrainei pentru Euro. Fusese o decizie greu de justificat pentru Fomenko cu câteva zile înainte — dar golul marcat contra României l-a impus definitiv. Câteva luni mai târziu, era la Manchester City. Șapte ani mai târziu, era căpitanul Ucrainei și unul dintre cei mai buni fundași ai lumii.

La Euro 2016, România a terminat pe ultimul loc în grupă — două înfrângeri și o remiză. Ucraina a terminat și ea pe ultimul loc în Grupa C, fără punct. Niciuna dintre echipele de la Torino nu a trecut de faza grupelor.

Dar asta e o altă poveste.

tikitaka.ro · Meciurile naționalei României

Surse

tikitaka.ro · Arhiva fotbalului românesc · Meciurile naționalei României