România – Slovenia 2-0 într-un meci amical jucat pe 1 martie, 2006

România – Slovenia 2-0
Meci amical – 1 martie, 2006

Pe 1 martie 2006, pe stadionul „GSZ” din Larnaca, echipa națională a României își trecea în cont o victorie de palmares împotriva Sloveniei, echipa care ne interzicea visul de a juca la Campionatul Mondial din Coreea de Sud și Japonia din 2002. În urma victoriei cu 2-0, „tricolorii” își adjudecau trofeul turneului amical organizat de către federația cipriotă, confirmându-și statutul de favoriți.

Meciul împotriva Sloveniei nu era unul oarecare. În memoria colectivă a suporterilor români, numele acestui adversar trezea amintiri neplăcute, mai ales eliminarea dramatică de la barajul pentru Mondialul din 2002. De această dată, însă, România a arătat mai multă maturitate și stăpânire de sine, reușind să obțină primul succes în confruntările directe cu slovenii.

După o prestație ezitantă în victoria anterioară cu Armenia (2-0), Victor Pițurcă a optat pentru un prim „11” mai solid, mizând pe jucătorii cu experiență. Această strategie a dat roade, iar echipa națională a arătat mult mai bine, având posesia și controlând jocul.

Primul gol a venit dintr-o fază muncită, în care Andrei Cristea a centrat periculos, iar slovenul Pernik, încercând să respingă, și-a trimis mingea în proprie poartă. România conducea astfel la pauză, iar moralul adversarilor părea zdruncinat.

În repriza a doua, ionuț Mazilu a închis tabela cu o execuție precisă, fructificând o pasă inspirată din partea lui Florentin Petre. Cu 2-0 pe tabelă, România a gestionat inteligent finalul partidei, fără să riște inutil.

La finalul meciului, Victor Pițurcă a recunoscut că nu și-a îndeplinit complet obiectivul inițial: identificarea a trei-patru noi jucători de bază pentru preliminariile EURO 2008. „E o victorie importantă, dar nu am descoperit acele soluții de care aveam nevoie”, a mărturisit selecționerul.

De cealaltă parte, slovenii au venit cu o echipă experimentală, lipsită de vedetele lor, precum Milenko Acimovici. Singurul nume de referință din formația adversă a fost Nastja Ceh, însă nici el nu a reușit să schimbe soarta partidei.

În dimineața partidei, jucătorii români s-au bucurat de timpul liber oferit de staff-ul tehnic. O parte dintre ei au ales să admire marea din camerele hotelului, alții s-au plimbat pe faleză, iar câțiva mai curajoși, precum Daniel Niculae și Bogdan Lobonț, au făcut plajă, profitând de soarele blând al Ciprului.

Un moment amuzant a fost oferit de Ianis Zicu, care, prins de jurnaliști, a ieșit pe balcon fără haine, surprinzându-și colegii. Episodul s-a încheiat rapid, dar a stârnit hohote de râs în rândul lotului național.

Partida s-a desfășurat pe un stadion atipic, unde peluzele erau înlocuite de un decor inedit: copaci de dimensiuni considerabile se ridicau în spatele porților. Gazonul a fost impecabil, însă tribunele au fost aproape goale, doar câțiva suporteri români stabiliti în Cipru fiind prezenți pentru a-și susține favoriții.

În tribune au fost văzuți și câțiva oameni de fotbal români, printre care Ioan Neculaie și Gheorghe Bosânceanu, dar și foști jucători precum Mugur Bolohan și Narcis Răducan. Oficialii FRF de la acea vreme, Mircea Sandu și Dumitru Dragomir, au ajuns separat la stadion, fiecare preferând un transport diferit.

România a reușit să își adjudece trofeul și să își ia o mică revanșă în fața Sloveniei, chiar dacă miza nu a fost una oficială. Performanța echipei a fost încurajatoare, dar Pițurcă știa că drumul spre EURO 2008 era abia la început. Mai erau multe de pus la punct, însă acest succes oferea încredere și continuitate. Pentru „tricolori”, fiecare victorie conta, iar această seară de martie din Larnaca nu făcea excepție.