România – Portugalia 0-1 la EURO 2000 – 17 iunie 2000

În vara anului 2000, Belgia și Olanda găzduiau primul Campionat European organizat în comun de două națiuni. Pe 17 iunie, la stadionul ultramodern GelreDome din Arnhem, România și Portugalia își disputau nu doar trei puncte cruciale în Grupa A, ci și speranțele de calificare într-o competiție care avea să rămână în istoria fotbalului ca una dintre cele mai spectaculoase.

Meciul se anunța a fi o adevărată probă de foc pentru ambele echipe. România, antrenată de legendarul Emerich Ienei, venea după o remiză cu Germania (scor 1-1), în timp ce Portugalia lui Humberto Coelho se prezenta cu încrederea câștigată în urma spectaculoasei victorii cu Anglia, 3-2. Pentru lusitani, această întâlnire reprezenta șansa de a-și asigura calificarea în sferturi cu o etapă înainte, în timp ce pentru tricolori era o ultimă oportunitate de a rămâne în cursa pentru fazele eliminatorii.

Stadionul GelreDome, o arenă inaugurată cu doar doi ani mai devreme, își deschidea porțile pentru aproximativ 22.000 de spectatori. Această arenă futuristă, cu acoperișul retractabil și terenul mobil, reprezenta simbolul unei competiții care îmbina tradițiile fotbalului cu inovația modernă. Capacitatea extinsă la 30.082 de locuri special pentru EURO 2000 crea o atmosferă infernală.

Suporterii portughezi, ajunși în număr mare în Olanda, sperau la o revanșă după meciul din preliminarii când România câștigase cu 1-0 la Porto. Pe de altă parte, erau încrezători că echipa lor, după demonstrația de forță contra Angliei, putea confirma calculele hârtiei în fața echipei noastre considerată imprevizibilă.

Selecționerul Emerich Ienei a mizat pe o formulă 4-4-2 cu Bogdan Stelea în poartă, apărat de o linie defensivă formată din Dan Petrescu, Gheorghe Popescu, Liviu Ciobotariu și Cristian Chivu. În mijlocul terenului, experiența lui Gheorghe Hagi la 35 de ani, avea să fie completată de energia lui Adrian Ilie, Dorinel Munteanu și Costel Gâlcă. În atac, duo-ul Viorel Moldovan – Adrian Mutu promitea să creeze probleme apărării portugheze.

Portugalia lui Humberto Coelho a optat pentru un 4-3-3 defensiv, cu Vítor Baía în poartă și o linie de apărare formată din Fernando Couto și Jorge Costa. Mijlocul terenului era dominat de calitatea tehnică a lui Rui Costa și Paulo Sousa, în timp ce în compartimentul ofensiv, Luis Figo, João Pinto și Nuno Gomes aveau misiunea de a sparge rezistența românească.

Meciul a început sub semnul precauției tactice, ambele echipe conștiente de importanța fiecărei faze de joc. Portugalia a dominat la capitolul posesie în primele minute, cu Rui Costa și Luis Figo orchestrând jocul din mijlocul terenului. Totuși, prima mare ocazie a aparținut portughezilor: în minutul 5, Nuno Gomes a trimis un șut periculos pe lângă poarta lui Bogdan Stelea.

România a răspuns prin experiența lui Gheorghe Hagi, care își impunea autoritatea în ciuda vârstei. Căpitanul tricolorilor, la a 123-a selecție în cariera sa internațională, încerca să coordoneze jocul echipei prin pase filtrante. Cu toate acestea, apărarea portugheză, bine organizată în jurul lui Fernando Couto, nu permitea spații prea mari jucătorilor nosștri.

Meciul căpăta tensiune odată cu acumularea cartonașelor galbene. Hagi a fost avertizat în minutul 17, urmat de Dan Petrescu (min. 23) și Cosmin Contra (min. 27). Portughezii au contrabalansat balanța cartonașelor prin avertismentul primit de Luis Figo în minutul 30. La pauză: România – Portugalia 0-1!

După pauză, ambele echipe au intrat pe teren cu intenții mai ofensive. România păruse să-și găsească ritmul, creând câteva ocazii periculoase prin Viorel Moldovan, care a avut o șansă importantă în minutul 60, dar șutul său a fost deviat de apărarea lusitană. Emerich Ienei a încercat să revitalizeze atacul prin schimbările efectuate: Florentin Petre a intrat în locul lui Dan Petrescu (min. 64), urmat de Ionel Ganea în locul lui Viorel Moldovan (min. 69) și Laurențiu Roșu în locul lui Adrian Ilie (min. 78).

Portugalia, pe de altă parte, a ripostat prin modificările tactice ale lui Humberto Coelho. Ricardo Sá Pinto și Sérgio Conceição au intrat în teren în minutul 56, aducând energie și viteză în fazele de atac. Meciul se îndrepta spre un 0-0 care ar fi satisfăcut mai mult România decât Portugalia, lusitanii având nevoie de victorie pentru a-și asigura calificarea după doar două meciuri.

Când totul părea să se îndrepte spre o remize albă, drama avea să izbucnească în ultimele secunde ale meciului. În minutul 87, Humberto Coelho a efectuat ultima schimbare, introducându-l pe Costinha în locul lui Rui Costa. Această mișcare tactică avea să se dovedească providențială pentru lusitani.

În minutul 90+4, când arbitrul francez Gilles Veissière adăugase patru minute de prelungiri, Portugalia a obținut o lovitură liberă la aproximativ 30 de metri de poarta lui Bogdan Stelea. Luis Figo, starul de la Barcelona la acea vreme, s-a înscris să execute această ultimă șansă a echipei sale. Execuția sa a fost perfectă: o lovitură liberă înaltă, bombată spre primul stâlp, unde Costinha, intrat cu doar opt minute înainte, s-a înălțat mai înalt decât toți apărătorii noștri și a trimis mingea cu capul în poartă.

Bogdan Stelea, surprins de traiectoria mingii și de poziționarea sa defectuoasă, nu a putut interveni. Golul lui Costinha, marcat în secunda 94:05, a reprezentat nu doar calificarea Portugaliei în sferturi, ci și o lovitură de grație pentru speranțele noastre.

Antrenorul portughez Humberto Coelho și-a exprimat satisfacția: “A fost un meci bun. Un meci de răbdare, foarte tactic. România a fost o echipă foarte grea de învins, cu jucători foarte experimentați”. Emerich Ienei nu și-a putut ascunde amărăciunea: “Din păcate, am pierdut în ultimele secunde, poate chiar după ultimele secunde, pentru că arbitrul a arătat patru minute de prelungiri, iar golul a venit după patru minute.

Gheorghe Hagi, veteranul echipei naționale, a comentat cu tristețe: “Am făcut o greșeală mare. Le-am oferit un cadou. În repriza a doua am fost mai buni decât Portugalia, dar acesta este fotbalul”.