România – Olanda 0-0 într-un meci amical jucat pe 5 iunie 1968

ROMÂNIA – OLANDA 0-0
Meci amical – 5 iunie 1968

Pe 5 iunie 1968, echipa națională a României juca un meci amical cu Olanda. Partida s-a jucat la București pe Stadionul Republicii cu 20.000 de spectatori în tribune. Era pentru prima dată în istoria naționalei când jucam cu Olanda și tot pentru prima dată Nicolae Dobrin a purtat banderola de căpitan. Tot în acest meci a debutat unul dintre cei mai bun atacanți români din toate timpurile, Florea Dumitrache. Partida s-a terminat cu o remiză albă, 0-0.

Până în prezent, am jucat de 13 ori cu olandezii și am reușit să câștigăm o singură dată. Este vorba despre partida de pe 13 octombrie 2007 din cadrul preliminariilor pentru Campionatul European din 2008.

Pe o vreme potrivită pentru fotbal și în fața a aproape 30.000 de spectatori veniți pe Stadionul Republicii din București, naționala României a oferit una dintre cele mai palide prestații din ultimii ani. Deși scorul final a fost 0-0, partida contra Olandei a fost departe de a aduce motive de satisfacție iubitorilor fotbalului românesc. Din contră, a lăsat un gust amar și multe semne de întrebare.

Tricolorii au părut timorați, dezorganizați și lipsiți de inspirație, într-un meci care ar fi trebuit să marcheze un progres față de evoluțiile mai puțin convingătoare din deplasarea de la Linz sau din alte confruntări internaționale. În schimb, România a regresat vizibil, oferind un joc anost, fragmentat și lipsit de imaginație.

Repriza întâi a fost de un echilibru tern, cu ambele echipe părând mai degrabă preocupate să nu greșească decât să construiască ceva concret. Rar s-a ajuns în apropierea porților, iar singurele momente mai vibrante au venit pe finalul primei părți: în minutul 41, Haidu, pornit dintr-o poziție suspectă de ofsaid, a ratat pasa decisivă, iar în minutul 45 Grozea a avut șansa de a deschide scorul, dar a șutat direct în Van Beveren.

După pauză, jocul a căpătat o altă turnură, dar nu în favoarea gazdelor. Olandezii au început să alerge mai mult, să se demarce constant și să creeze pericol. Van der Kuylen a fost cel mai aproape de gol, lovind bara transversală în două rânduri, în minutele 65 și 84. În alte momente decisive (min. 46, 61, 66 și 80), portarul Coman a fost providențial, reușind intervenții excelente, care au ținut tabela neschimbată.

La polul opus, România a fost inexistentă ofensiv. Introducerea lui Ion Ionescu în locul lui Dumitrache imediat după pauză nu a produs niciun efect, iar singura ocazie notabilă a venit în minutul 84, când o minge ricoșată din Dumitriu a lovit bara. Ar fi putut fi un gol al victoriei, dar ar fi fost complet nemeritat.

Imediat după fluierul final, reacțiile celor implicați au fost pe măsura prestației: amare și îngrijorate.

Antrenorul Angelo Niculescu a fost tranșant: „Echipa a jucat slab. Coman și Hălmăgeanu au fost singurii remarcabili. Alți jucători, deși promiteau în campionat, nu s-au ridicat la nivelul unei confruntări internaționale.”

Coman, portarul naționalei și omul meciului pentru România, a fost și el dezamăgit: „S-a jucat foarte prost. Nu știu de ce. Toți eram odihniți, dar n-am jucat ce ne-am propus.”

Cornel Dinu a recunoscut, sincer: „Am jucat slab. Nu aveam cui să pasez. Nimeni nu se demarca. M-a demobilizat și faptul că mi s-a spus că voi fi schimbat.”

Grozea și Dumitriu III au subliniat mobilitatea și organizarea olandezilor, remarcând lipsa de sincronizare și greutatea cu care s-a mișcat atacul românesc.

De cealaltă parte, Georg Kessler, selecționerul Olandei, a apreciat fair-play-ul și obiectivitatea publicului român, subliniind că echipa sa a pregătit atent jocul, marcând strâns adversarii.

Chiar și arbitrul turc, Nejat Sener, a constatat că doar 15-20 de minute din meci au arătat ceva ce s-ar putea numi „fotbal”.

România a încheiat la egalitate un meci pe care, după cum o recunosc chiar și vocile neutre, l-a dominat clar adversarul. Dacă olandezii au arătat o pregătire fizică solidă, o bună disciplină tactică și o organizare eficientă, România a părut lipsită de idei și de energie, cu linii rupte și cu jucători parcă străini unii de alții. În fața unei echipe de nivel mediu-european, România a fost dominată și doar norocul și intervențiile lui Coman au evitat o înfrângere.