ROMÂNIA – IUGOSLAVIA 4-1
Finala Cupei Balcanice (retur) – 27 august 1980

Pe 27 august 1980, România juca returul ultimei finale de Cupă Balcanică din istorie! În ultimul act, tricolorii au întâlnit la București, pe stadionul 23 August sub privirile a aproximativ 25.000 de spectatori, reprezentativa Iugoslaviei. După ce pierdeam cu 2-0 în tur, tricolorii câștigau pe teren propriu cu 4-1 prin golurile marcate de Anghel Iordănescu (triplă, două din penalty) și Rodion Cămătaru. Pentru iugoslavi a înscris Safet Sušić.

Rezultatul în sine era unul aparte. România nu mai învinsese de mult Iugoslavia la o asemenea diferență. Memoria colectivă amintea doar de 5-0 în 1933, tot într-o competiție balcanică, și de un 3-0 obținut în Japonia, la Jocurile Olimpice din 1964. În acest context, succesul de la București căpăta valoarea unei reparații simbolice și a unei demonstrații de forță.

Selecționerul Valentin Stănescu miza, în mare parte, pe jucători proveniți de la două cluburi aflate pe val la acea vreme: Universitatea Craiova și Steaua București. Zece dintre cei unsprezece titulari proveneau din aceste echipe, iar rezultatul s-a văzut imediat în teren. Coeziunea grupului, viteza de execuție și automatismele născute în campionat au fost elementele care au făcut diferența.

Primul gol a purtat semnătura cuplului M. Răducanu – Iordănescu, într-o fază construită parcă la antrenamente. Al doilea a venit dintr-o combinație între Beldeanu și Cămătaru, finalizată cu oportunism de atacantul Craiovei. Pe partea dreaptă, lanțul Negriță–Țicleanu–Beldeanu–Crișan oferea consistență și ritm, obligând defensiva adversă să cedeze pas cu pas.

România începea ofensiv și, încă din primele minute, își arăta intențiile. În minutul 21, Iordănescu deschidea scorul cu un șut plasat la colțul lung, după o combinație rapidă. Cinci minute mai târziu, Cămătaru dubla avantajul, speculând o minge respinsă greșit de Pantelić.

La 2-0, tricolorii păreau stăpâni pe joc, dar Iugoslavia nu renunța. Sušić și Šestić încercau să redreseze echilibrul, însă portarul Iordache avea intervenții sigure, păstrând tabela neatinsă până la pauză.

Repriza secundă începea în aceeași notă. În minutul 55, M. Răducanu era faultat în careu de Buljan, iar Iordănescu transforma fără emoții penalty-ul: 3-0. Publicul vibra, iar trofeul părea deja aproape. Totuși, în minutul 73, oaspeții reduceau din diferență prin Sušić, care transforma un penalty obținut după un fault asupra lui Joviń. Emoțiile nu au durat mult: cinci minute mai târziu, România primea din nou un penalty, iar același Iordănescu îl executa impecabil, completându-și hat-trick-ul și stabilind scorul final: 4-1.

Anghel Iordănescu a fost omul meciului, cu trei goluri și o prezență dominantă în ofensivă. În linia mediană, Țicleanu și Beldeanu au muncit enorm, imprimând ritm și agresivitate pozitivă. Crișan, aflat într-o zi de grație, a pus probleme constante apărării adverse, iar în defensivă, Ștefănescu și Someș au ținut piept atacurilor iugoslave.

La final, Valentin Stănescu nu și-a ascuns satisfacția: „Echipa s-a dăruit exemplar, iar victoria aceasta le oferă jucătorilor încredere înaintea campaniei pentru Mondialul din 1982.” De partea cealaltă, Miljan Miljanić, selecționerul iugoslav, a recunoscut superioritatea României: „Toți jucătorii mei au fost sub nivelul obișnuit, România a meritat victoria.”

Atmosfera a fost completată de aplauzele publicului, care a simțit că a asistat la un moment de cotitură. Pentru România, acest succes nu a fost doar o simplă victorie de palmares, ci și un semn că echipa putea spera la mai mult în competițiile internaționale ce urmau.

Ultima ediție a acestei competiții s-a derulat în perioada 1977 – 1980. România a făcut parte din Grupa 1 din care mai făceau parte Bulgaria și Turcia. Parcursul tricolorilor a fost următorul:

Câștigătoarele Cupei Balcanice