România vs. Iugoslavia este meciul pe care îl întâlnim de cele mai multe ori în palmaresul echipei naționale. Există un meci de care ne aducem mereu aminte având o umbră de regret. Poate dacă acel meci s-ar fi terminat cu scorul înregistrat la pauză alta ar fi fost situația naționalei la sfârșitul anilor ’70. Story of our life!

Plecăm cu ajutorul memoriei în anul 1977. România se lupta pentru calificarea la Campionatul Mondial din 1978. Sorții nu au fost blânzi și ne-au aruncat într-o grupă cu Spania și Iugoslavia. Grupa cu numărul 8.

Meciurile în această grupă au început pe 10 octombrie 1976. Spania întâlnea Iugoslavia la Sevilla. Ibericii au câștigat cu 1-0 și porneau deja cu 2 puncte în cursa calificării. Al doilea meci al grupei a fost România – Spania. Pe 16 aprilie 1977 am câștigat cu 1-0 pe stadionul Steaua. Singurul gol al meciului fiind autogolul lui Benito din minutul 6.

O lună mai târziu, România reușea o victorie mare la Zagreb și astfel trecea pe primul loc în grupa 8. În fața a 45.000 de spectatori, Dudu Georgescu (37) și Iordănescu (47) au învins apărarea sarbilor. Să facem o mică recapitulare. Jucasem două meciuri, aveam 3 goluri marcate și nici unul primit. Mai aveam de trecut încă 2 hopuri. Meciul de la Madrid și partida de pe teren propriu cu sârbii.

Pe 26 octombrie la Madrid, Spania câștiga greu meciul cu România. Cele două goluri ale victoriei fiind înscrise în ultimele 15 minute de joc. Leal în minutul 75 și Ruben Cano în minutul 83.

În grupă urmau să se mai joace două partide: România – Iugoslavia și Iugoslavia – Spania. Clasamentul era următorul:
1. Spania 4 puncte, golaveraj 3-1,
2. România 4 puncte golaveraj 3-2
3. Iugoslavia 0 puncte golaveraj 0-3.

Astfel dacă băteam Iugoslavia eram aproape calificați la Mondiale, Spania având nevoie de o victorie cu multe goluri la Zagreb.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A venit si ziua cea mare. 13 noiembrie! În tribune se aflau 30.000 de spectatori care așteptau un meci mare al naționalei. În minutul 2, Vigu deschidea scorul, iar tribuna deja se gândea la Buenos Aires. Peste doar 12 minute Susuici taie respirația tribunei egalând. După doar 4 minute, Iugoslavia era în avantaj după golul lui Muzinici. Finalul reprizei aparține României, Iordănescu egalează în minutul 40 iar Boloni înscrie în minutul 43 golul ce trimitea Romania în avantaj la pauză. După pauză, Susici marchează de două ori (minutele 51 și 62). Scorul era 3-4. Dudu Georgescu reaprinde speranța în tribune prin golul din minutul 67. Totul s-a terminat odată cu golurile lui Trifunovici (79) și Filipovici (84). România rata la mustață calificarea la Mondial.


Peste doar două săptămâni, Iugoslavia pierdea cu 1-0 la Belgrad iar Spania mergea în Argentina.

Au existat multe voci care au susținut că acest meci intră în categoria blaturilor. Se spune că în acea perioadă, Partidul Comunist Român a primit o sumă de bani de la Federația de Fotbal din Spania și FIFA. Sunt lucruri care nu se pot proba, iar pentru suporterul de rând rămâne amărăciunea pierderii unei calificări.

După această partidă mai rămâne și un record negativ. Portarul Moraru este singurul portar al naționalei României care a luat 6 goluri la un meci disputat pe teren propriu.

Să vedem totuși si echipa care a jucat în acest meci:
Dumitru Moraru (GK)
Florin Cheran
Al. Sătmăreanu (46 Dobrau),
Ștefan Sameș
Iosif Vigu
Liță Dumitru (C) (65 Romilă),
Ladislau Boloni
Anghel Iordănescu
Zoli Crișan
Dudu Georgescu
Constantin Zamfir

Antrenor: Ștefan Kovacs

 


 

Răzvan Nicolae


sursa foto colectia El Mundo Deportivo

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here