România – Iugoslavia 3-3 în Cupa Dunării – 31 martie 1940

Iugoslavia a arătat că nu venise la București doar pentru a face act de prezență. Cu un joc bazat pe posesie și atacuri rapide, oaspeții au încercat să destabilizeze defensiva noastră. De cealaltă parte, România a mizat pe experiența lui Ștefan Dobay și inteligența tactică a lui Iuliu Baratky, doi jucători capabili să facă diferența în orice moment.

Meciul a fost unul alert, iar primul gol nu s-a lăsat prea mult așteptat. Iugoslavii au deschis scorul după o acțiune colectivă, profitând de o ezitare în apărarea noastră. Replica tricolorilor a fost pe măsură, iar Baratky a restabilit egalitatea cu un șut bine plasat. Finalul primei reprize a aparținut oaspeților, care au reușit să intre la cabine în avantaj, 2-1, după o nouă reușită venită pe fondul unor slăbiciuni defensive evidente.

România a început partea a doua cu mai multă determinare, conștientă că doar un joc ofensiv putea aduce un rezultat pozitiv. Impulsionați de un public entuziast, tricolorii au forțat egalarea, iar eforturile au fost răsplătite. Silviu Bindea, unul dintre cei mai activi jucători ai noștri, a găsit din nou drumul spre gol, readucând echilibrul pe tabelă.

Jocul a continuat într-un ritm alert, cu ambele echipe căutând să profite de fiecare ocazie ivită. Iugoslavii au reușit din nou să treacă în avantaj, profitând de o nouă neatenție a defensivei noastre. Totuși, România nu s-a lăsat intimidată, iar Baratky, liderul echipei, și-a asumat din nou responsabilitatea, marcând golul de 3-3, spre satisfacția suporterilor prezenți pe stadion.

Iugoslavia nu s-a prezentat cu cea mai bună formulă, lăsând acasă mai mulți titulari importanți, iar tricolorii ar fi putut profita mai mult de această situație.

Unul dintre punctele forte ale României a fost, fără îndoială, Silviu Bindea și Iuliu Baratky, care nu doar că au golurile noastre, dar au și demonstrat o înțelegere tactică superioară, găsind mereu soluțiile potrivite în momentele dificile. În schimb, apărarea a arătat numeroase slăbiciuni, lucru care a permis adversarilor să puncteze de trei ori fără prea mari dificultăți.

Înainte să fie abandonată, naționala României a mai jucat alte două partide în Cupa Dunării, o înfrângere cu Ungaria, scor 2-0 și o victorie cu Iugoslavia la Belgrad, cu 2-1.