România – Grecia 1969
„Alo, Mexicul? Venim!”
România Grecia 1969
Pe 16 noiembrie 1969, România juca un meci crucial împotriva Greciei, pe stadionul 23 August din București, în cadrul preliminariilor pentru Campionatul Mondial din Mexic, 1970. Atmosfera de pe stadion era una tensionată, iar întreaga țară aștepta cu sufletul la gură deznodământul acestei confruntări. Deși partida se încheia la egalitate, 1-1, rezultatul consfințea calificarea României la turneul final, o performanță care lipsea din palmaresul național de 32 de ani.
| PRELIMINARII CAMPIONATUL MONDIAL 1970 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Duminică, 16 Noiembrie 1969 / ora 14:00 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Stadionul 23 August, București | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Arbitru: Jack Adair, Belfast / Irlanda de Nord | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Spectatori: 62.577 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ROMÂNIA 1-1 GRECIA | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| 1-0 (36′) Emerich Dembrovschi | 1-1 (50′) Mimis Domazos | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| VIDEO |
Parcursul sinuos al tricolorilor
Drumul României către Mexic începea anevoios, cu o înfrângere dureroasă în fața Portugaliei, scor 0-3, care arunca echipa pe ultimul loc în grupă. Mulți își pierdeau speranța, însă momentul de cotitură venea în ianuarie 1969, pe celebrul stadion Wembley, unde România reușea un rezultat de egalitate, 1-1, împotriva campioanei mondiale Anglia. Acel meci revitaliza încrederea echipei, iar tricolorii, conduși de selecționerul Angelo Niculescu, începeau să creadă în șansa lor.
Urma o serie de rezultate pozitive: victorie cu Elveția (2-0) și egal la Atena cu Grecia (2-2), punctul obținut în deplasare fiind esențial în economia calificării. La Lausanne, România învingea din nou Elveția, învingând și complexul psihologic al înfrângerii istorice cu 1-7 din trecut. Meciurile decisive de acasă, cu Portugalia (1-0) și Grecia (1-1), aveau să confirme ascensiunea tricolorilor spre primul loc în grupă.
Un meci sub semnul tradiției și presiunii
Partida cu Grecia era învăluită de o tensiune aparte. Tradiția arăta că România avusese dificultăți în meciurile decisive pentru calificare: înfrângeri dureroase cu Cehoslovacia, Iugoslavia sau RDG, toate disputate acasă, bântuiau memoria colectivă. De data aceasta, însă, echipa reușea să depășească presiunea mizei, chiar dacă evoluția din teren nu era una apoteotică. Grecia, motivată de promisiuni financiare generoase și de cantonamentul bine organizat, se dovedea un adversar incomod.
România deschidea scorul printr-un gol semnat de Florea Dumitrache, însă oaspeții egalau, tensionând și mai mult atmosfera. Finalul era dramatic, dar echipa lui Angelo Niculescu reușea să mențină rezultatul, asigurându-și astfel calificarea.
O victorie asupra mizelor
Rezultatul de egalitate cu Grecia nu era sărbătorit cu entuziasmul așteptat, însă avea o semnificație profundă. Echipa depășea tradiția nefastă a partidelor decisive pierdute și se alătura elitelor fotbalistice mondiale. Calificarea obliga la o pregătire serioasă pentru turneul final, unde România urma să întâlnească cele mai bune echipe din lume.
Acea zi de 16 noiembrie 1969 rămâne un moment de referință în istoria fotbalului românesc, nu doar pentru calificare, ci și pentru lecția de încredere și perseverență oferită de tricolori. Pe măsură ce agențiile de presă transmiteau vestea în lume, un lucru devenea clar: România era din nou pregătită să se afirme pe scena mondială.
