România – Grecia 1-0 în Cupa Balcanică – 8 iunie 1933

ROMÂNIA – GRECIA 1-0
Cupa Balcanică – 8 iunie 1933

O victorie chinuită, obținută cu mari emoții în fața unui zid elenic

După victoria fulminantă cu Bulgaria, scor 7-0, pe 8 iunie 1933, stadionul din București a găzduit meciul din Cupa Balcanică dintre România și Grecia, încheiată cu o victorie la limită a tricolorilor, scor 1-0. Deși rezultatul pare favorabil, evoluția echipei noastre a fost departe de a convinge. În fața unei formații grecești venite cu un singur gând – să nu primească gol – tricolorii au fost nevoiți să muncească din greu pentru o reușită care, dacă e privită prin prisma dominării totale, pare prea puțin.

Tricolorii au început partida în atac, instalându-se încă din primele minute în jumătatea adversă. Petea, Bodola și Bindea au încercat să destabilizeze defensiva elenă, dar șuturile lor au fost respinse fără emoții de Ribas, portarul Greciei, aflat într-o zi excepțională. Pe fondul unei dominări teritoriale clare, echipa României a ratat ocazii rarisime, în special prin Bodola, care a trimis mingea în bară, și apoi peste poartă, din poziții ideale.

Grecii s-au limitat aproape exclusiv la o defensivă extrem de compactă, cu toate liniile coborâte adânc în propriul careu. Într-un astfel de context, fiecare fază de atac a tricolorilor a fost întâmpinată cu o densitate sufocantă de jucători eleni, ceea ce a făcut imposibilă finalizarea clară.

După un lung șir de ocazii irosite și momente de confuzie în construcția jocului, golul izbăvitor a venit în urma unui corner executat cu precizie de Bindea. Mingea a fost reluată de Dobay, iar șutul său, deviat de piciorul unui fundaș elen, a păcălit apărarea greacă și s-a oprit în plasă. Era minutul 35, iar stadionul a răsuflat ușurat.

Acesta avea să fie, însă, și singurul moment de concretizare pe tabelă, în ciuda unei dominări continue până la finalul partidei. Grecia s-a retras complet în propria jumătate, iar orice tentativă românească de a dubla avantajul s-a izbit de un zid impenetrabil, construit cu dârzenie și susținut de intervențiile sigure ale lui Ribas.

Partea secundă a fost o copie fidelă a finalului primei reprize: o singură echipă pe teren, România, în atac constant, și o singură idee în tabăra grecilor – apărarea cu orice preț. Ocaziile au continuat să apară: Petea a colaborat bine cu Bindea, Bodola a trimis din nou în bară, iar Steinbach a reluat peste poartă din poziție favorabilă.

Cu toate acestea, tricolorii au părut lipsiți de inspirație și coerență. Ciolac și Dobay au avut o evoluție ștearsă, iar Bindea, deși activ, a fost prea precipitat și deseori lipsit de luciditate în deciziile de joc. De remarcat, totuși, că ritmul și intensitatea s-au menținut până la fluierul final, chiar dacă scorul a rămas neschimbat.

Dacă linia ofensivă a dezamăgit prin lipsa de eficiență, compartimentul defensiv a fost cel mai solid element al echipei. Șepci, deși puțin solicitat, a dat dovadă de siguranță în puținele intervenții. Albu și Vogi, cei doi fundași, au fost cei mai constanți jucători ai României, blocând fără greșeală rarele incursiuni grecești. Lakatos, din linia de mijloc, a fost cel mai activ și inspirat, alimentând des partea stângă cu pase utile.

În schimb, Steinbach a avut o zi modestă, cu șuturi fără țintă și lipsă de sincronizare cu linia de atac. În avanposturi, Bodola și Petea s-au remarcat prin implicare și tehnică, în timp ce Ciolac și Dobay au părut deconectați de la ritmul meciului.

România a câștigat, dar a făcut-o cu dificultate și fără acel aplomb pe care îl arătase în alte partide recente. Jocul fragmentat, lipsa de claritate în construcție și numeroasele ratări au transformat această întâlnire într-un test de răbdare și perseverență. Grecia, deși inferioară valoric, a opus o rezistență dârză și s-a apărat cu disperare, obținând un scor strâns în ciuda dominării absolute a adversarului.

Cupa Balcanică din 1933

Balcaniada lui 13-0 povestită de Silviu Bindea