Români în derby-uri europene: Roma – Lazio

Pentru unii toate drumurile duc la Roma, dar pentru alții drumurile doar trec prin Roma – pentru că trăim alte timpuri și geografia globală e mult mai diversă decât în Antichitate. În consecință, prin diversitate putem remarca o sumedenie de jucători români de fotbal care au fost protagoniști într-un moment al istoriei într-un derbi roman între Lazio și Roma.

Primul legitimat la o echipă romană a fost bucureșteanul Florian Radu – care s-a făcut remarcat în anii 40 la Rapid București – câștigând 3 Cupe ale României – și care s-a transferat în 1948 la AS Roma. Nu a reușit să joace un derbi împotriva lui Lazio, dar a prins totuși 5 meciuri și a marcat 2 goluri.

Din cauza situației complicate a acelei perioade, a apucat să joace doar în a doua jumătate a sezonului 1948-1949 din campionatul italian și echipa nu a avut un parcurs mulțumitor – terminând pe locul 14. Din păcate pentru el, cariera lui s-a terminat doi ani mai târziu după ce a evoluat la cluburi ca Marsala sau Cosenza.

Următorul român roman este un nume mai puțin cunoscut de fanii obișnuiți ai fenomenului, dar un nume reputat în fotbalul occidental ca antrenor – Norberto Hofling – tânărul bucovinean de 25 de ani, care în momentul legitimării sale la Lazio avea deja notorietatea dată de marcator înnăscut la Ciocanul București și MTK Budapesta.

Ajuns în 1949 la Roma, Hofling a evoluat timp de două sezoane pentru Lazio și a reușit să se impună ca unul dintre cei importanți atacanți ai echipei (72 de meciuri și 25 de goluri). În primul sezon (1949-1950) a reușit să termine pe locul 4 în spatele campioanei Juventus, Milan și Inter, plus că a acceptat invitația de a participa în ediție din 1950 a Cupei Latine.

În al doilea sezon (1950-1951) a repetat aceeași performanță din clasament, cu o altă campioană în față – Milan, urmată de Inter și Juventus. De data asta, bucovineanul a reușit să bifeze o premieră – primul român participant într-un derbi Roma – Lazio.

La 15 octombrie 1950, Hofling a jucat în prima echipă și a evoluat toate minutele pentru Lazio într-o victorie în deplasare cu 1-0; înaintea meciului, Roma se afla pe 18 și Lazio pe locul 5. Patru luni mai târziu s-a repetat scenariu, Norberto a fost integralist pentru Lazio într-o victorie cu 2-1 (aceeași diferență de un gol) – cu Roma tot pe locul 18 și cu Lazio pe locul 4.

Bucovineanul a continuat să fie apreciat în Italia fiind unul dintre cei mai importanți jucători ai clubului Pro Patria de mijlocul anilor 50, dar notorietatea și-a câștigat-o în fotbalul olandez și belgian, unde a reușit să antrenze echipe precum Feyenoord, Gent, Brugge, Anderlecht – fiind primul și singurul român care a atins o astfel de onoare.

Cu două prezențe în derbiul roman, pentru mai mult de cincizeci și ceva de ani acesta părea să rămână istoricul jucătorilor români în derbiul capitalei Italiei. Cel care a spart gheața a fost un tânăr căpitan născut la Reșița și cu o imagine bună la nivel european și național – fundașul Cristian Chivu.

Având deja o reputație și o cotă impresionantă la Ajax Amsterdam și la naționala României, unde devenise căpitan de echipă, AS Roma a venit pentru Chivu ca o nouă etapă în evoluția sa jucător – lucru care s-a văzut mai târziu în carieră. Acesta a petrecut patru sezoane în tricoul romanilor, perioadă în care a câștigat un singur trofeu – Cupa Italiei – dar a fost mereu la luptă pentru podium.

În primul lui sezon (2003-2004), Chivu a terminat pe locul 2 cu AS Roma, la o distanță de 11 puncte față de campioana Milan și a prins o poziție calificantă în grupele Ligii Campionilor. Românul nu a prins partida din tur cu Lazio, dar în retur a reușit să fie titular și integralist într-o remiză reușită în deplasare, 1-1, disputată pe 21 aprilie 2004 în Serie A – fiind primul jucător român care este protagonist în derbiul roman de partea lui AS Roma.

Pe de altă parte, Lazio a reușit în acel an să câștige Cupa și să termine pe locul 6 prinzând un loc în Cupa UEFA. Ca un posibil scenariu, Roma a fost eliminată în sferturi de Milan, care a jucat cu Lazio în semifinale, iar dacă sorții ar fi ieșit altfel, semifinalele Cupei Italiei ar fi surprins la rându-i un alt derbi roman.

În al doilea sezon (2004-2005), Roma a trecut prin multe schimbări pe banca tehnică având patru antrenori în opt luni și în consecință performanța internă și europeană a fost șubrezită – locul 8 în Serie A și ultimul loc cu un punct într-o grupă de Liga Campionilor cu Real, Leverkusen și Dinamo Kiev.

Totuși, sezonul a fost salvat de o finală în Cupa Italiei, unde Chivu a prins ambele meciuri ca titular împotriva lui Internazionale, dar nu a reușit să câștige trofeul – mulțumindu-se în schimb cu o calificare la limită în sezonul următor de Cupa UEFA, datorită conjuncturii din Cupă – câștigătoarea Inter – ocupând la final poziție de Liga Campionilor.

Singurul meci contra lui Lazio din acel sezon a fost pe 15 mai 2005, pe teren propriu, și s-a terminat din nou la egalitate, o remiză albă – partidă în care românul a început ca titular și a terminat jocul pe teren. La acel meci de Serie A, erau vecine de clasament, Lazio fiind 11 și Roma pe 14. Rivalii Romei au avut un parcurs similar – cu un loc 13 și o stagnare în grupele Cupei UEFA.

Următorul sezon – 2005-2006 – a fost probabil cel mai nebun – deoarece a început într-un mod, s-a terminat în alt mod și a rămas în memoria microbiștilor din nou în mod diferit – scandalul Calciopoli. Chivu a reușit să termine inițial cu echipa sa pe locul 5, dar conform noului clasament – noua poziție i-a adus statutul de vicecampioană și un loc în grupele Ligii pentru sezonul următor.

De asemenea, în Cupă a repetat performanța din urmă cu un sezon, jucând din nou finala cu Inter și pierzând-o pe stadionul propriu din Roma. Chivu a fost titular în ambele meciuri – dar nu a apucat să termine meciul pe teren, fiind schimbat chiar în minutul 13 într-una dintre partide.

Cu Luciano Spalletti la primul an ca antrenor la Roma, Chivu s-a dovedit una dintre soluțiile constante și consecvente din defensivă, fiind folosit în aproape 30 de meciuri de acesta, două fiind împotriva lui Lazio în Serie A. În partida din tur (23 octombrie 2005) a început ca titular și a terminat ca integralist într-o remiză, 1-1, pe teren propriu, iar în retur (26 februarie 2006) a fost din nou titular și integralist într-o victorie cu 2-0 în deplasare.

De partea cealaltă, Lazio a reușit să-și salveze sezonul trecând de pe locul 16 pe locul 6 după noul clasament, iar în Cupă având un culoar întrerupt în sferturi.

În ultimul sezon la AS Roma (2006-2007), înainte de transferul la Internazionale Milano, Cristian Chivu a continut să rămână un jucător important al echipei și a câștigat singurul său trofeu ca și fotbalist al Romei, o Cupă a Italiei, pentru a treia oară într-o finală cu Internazionale; românul a fost integralist în ambele manșe.

Pe plan intern au avut un parcurs apreciabil, terminând pe locul 2 în spatele lui Internazionale – la 17 puncte distanță și în Liga Campionilor a atins sferturile de finală – unde a fost eliminată de Manchester United cu un 1-7 dur pe Old Trafford – unde Chivu a fost din nou pentru bine sau pentru rău – o parte decisivă din jocul și rezultatul echipei.

Contra lui Lazio, Chivu a reușit să joace din nou de două ori în tur și în retur în Serie A. Prima dată a jucat pe 12 octombrie 2006 într-o înfrângere cu 0-3 în deplasare – un meci în care a început titular și a rămas integralist, iar peste șapte luni acesta a fost din nou titular și integralist într-o remiză albă pe teren propriu – 29 aprilie 2007.

Pentru Lazio a fost un sezon mai bun decât media, reușind să termine pe locul 3 în Serie A și să prindă un loc în preliminariile Ligii Campionilor – ocazie care i-o va aduce ca adversar pe Dinamo și ca un jucător de urmărit pe Ștefan Radu – care în următorii 12 ani urma să devină unul dintre cei mai longevivi jucători străini din istoria clubului lazial și a unui club italian.

Chivu a reușit în cei patru ani la AS Roma să fie protagonist în 6 derbiuri cu Lazio – de fiecare dată titular și integralist – toate meciuri jucate în Serie A; de cele mai multe ori aceste derbiuri s-au terminat la egalitate.

După experiența de la Roma, Chivu a devenit un component important al uneia din cele mai puternice și laureate echipe din istoria lui Internazionale Milano, cu care a câștigat nouă trofee interne și internaționale. De altfel, la clubul milanez a petrecut șapte ani ca jucător de unde s-a și retras, dar unde a început munca la copii și juniori ca antrenori.

Un alt caz special și aproape unic este cel al lui Bogdan Lobonț – portarul român cu instincte de pisică legitimat la clubul roman numai puțin de nouă sezoane între 2009 și 2018, dar cu un număr relativ mic de meciuri – 28. Însă el a fost văzut de colegii, antrenorii și conducerea clubului ca un element de stabilitate în vestiarul Romei. În consecință, a rămas pentru majoritatea timpului – varianta a doua sau a treia de portar la un club care mereu a avut portari importanți și bine cotați în lot.

De aceea, a prins doar două derbiuri cu Lazio – unul în campionat și unul în Cupă, ambele pierdute la un gol diferență. În Serie A, singurul meci a fost o înfrângere pe teren propriu cu 1-2 (4 martie 2012) – un meci în care a început ca rezervă și a intrat în minutul 9 după eliminarea portarului titular – olandezul Maarten Stekelenburg. La acel moment, scorul încă era 0-0. Ambele goluri primite au fost din fază fixă – un penalti reușit de Klose și o lovitură liberă executată de Ledesma.

În Cupa Italiei a reușit să prindă o finală, cea a ediției 2012-2013, pe stadionul Olimpico din Roma – pe 26 mai 2013 în fața a 70.000 de spectatori. Roma a pierdut printr-un gol marcat de Lazio în ultimele două zeci de minute, prin Lulic. Meciul a reprezentat o premieră – a fost primul și singurul derbi roman cu cel puțin doi fotbaliști români pe teren – cu fiecare titular și integralist la echipa sa – la nivel echipelor mari și profesioniste (Lobonț – Roma și Ștefan Radu – Lazio).

Ca rezervă (varianta a doua sau a treia de portar), Lobonț a prins la AS Roma opt meciuri împotriva lui Lazio în Serie A (4 pe teren propriu și 4 în deplasare; șase cu gol primit și două remize albe), din care 4 s-au încheiat la egalitate, 3 cu înfrângere și una singură cu victorie. În Cupa Italiei, a fost rezervă în semifinalele din 2017 – din care Roma a ieșit învingătoare în ambele meciuri și s-a calificat în finală.

Ștefan Radu este unic în fotbalul românesc și paradoxul imaginii sale – cel mai longeviv jucător român la o echipă din afara României – Lazio – din iarna lui 2008 – aproape 12 ani și un internațional ezitant, care pare că nu și-a dorit prea mult să facă parte din naționala de fotbal a României, și pe bună dreptate, căci a devenit în tot acest timp unul dintre cei mai apreciați, iubiți și respectați jucători din istoria clubului roman.

Originar din Colentina, de unde a fost descoperit de Constantin Frățilă și a adus/crescut la juniorii lui Dinamo București a debutat la prima echipă a lui Dinamo în 2006, unde s-a făcut remarcat într-o linie defensivă impenetrabilă în sezonul 2006-2007 cu Cosmin Moți. De altfel, alături de acesta și de viitorul rival din derbiul roman, Bogdan Lobonț, au reușit să fie protagoniști la ultimul campionat câștigat de Dinamo București în România, în urmă cu mai bine de 13 ani.

Odată cu această performanță a venit și participarea în preliminariile Ligii, unde a jucat a avut ca adversar tocmai pe Lazio, pe care nu a reușit să îi elimine, dar împotriva căruia a impresiona în ambele meciuri, fiind transferat la șase luni după acele partide. Astfel, în ianuarie 2008 a fost împrumutat șase luni pentru suma de un milion de euro, iar la finalul sezonului a fost cumpărat definitv de la Dinamo cu 3,5 milioane de euro.

Folosit la bază ca fundaș stânga cu potențialul de a fi foarte ușor în stoper în acțiunile rapide, Ștefan Radu a avut un rival pe post de temut – Aleksandar Kolarov, care i-a luat fața în meciurile importante – așa cum s-a întâmplat în derbiul returului din sezonul 2007-2008, nefiind convocat la victoria cu 3-2 de pe teren propriu.

Sezonul 2008-2009 a adus cu sine primele meciuri în care Ștefan Radu a fost prezent fizic pe teren în derbiurile cu Roma – amândouă în campionat. Primul s-a jucat în noiembrie 2008, în deplasare, și a fost pierdut cu 0-1, iar Radu a fost titular până în ultimul minut, fiind avertizat cu un cartonaș galben. În partida din retur nu a fost convocat.

La finalul acelei ediții de campionat, Lazio a terminat pe locul 10  la 13 puncte de Roma – locul 6 – ambele calificat în Europa League. Totuși, sezonul a fost salvat cu un trofeu câștigat – Cupa Italiei – într-o finală cu Sampdoria, rezolvată după prelungiri și lovituri de departajare, 6-5. Deși Ștefan Radu nu a evoluat în acel meci, a privit finala de pe banca rezervă și a câștigat primul trofeu din aventura sa italiană.

Următorul sezon – 2009-2010 – i-a adus două prezențe în duelul din campionat al echipelor din Roma. Prima a fost în decembrie 2009, în deplasare, unde Lazio a pierdut cu 0-1 în fața Romei; la acel meci, Ștefan Radu a început ca titular în centrul defensivei și a rămas până la finalul meciului pe teren. Iar a doua prezență a fost în retur și s-a repetat același scenariu: Roma a câștigat cu 2-1 pe terenul lui Lazio, cu Ștefan Radu prezent de la început până la sfârșitul meciului, fără cartonaș.

La începutul sezonului, au câștigat Supercupa Italiei – din nou cu Ștefan Radu rezervă – care și-a adjudecat al doilea trofeu într-un an, după o finală câștigată cu Inter Milano, 2-1. La finalul campionatului, Lazio a terminat pe locul 12 la aceeași distanță de ambele zone importante de clasament – la 11 puncte de retrogradare și la 9 de zona europeană, la 34 de lungimi distanță de Roma, care a luptat până în ultimele etape cu Internazional Milano pentru titlul de campioană.

Totuși, nu și-au putut apăra trofeul câștigat în Cupa Italiei, fiind eliminați în sferturi de Fiorentina, la care evolua Mutu, marcator a unei duble în meciul din acea ediție; la acel meci, Ștefan Radu a fost pe teren tot meciul și a primit și un cartonaș galben. Totuși,  a fost primul sezon în care românul a depășit bariera de 30 de meciuri jucate pentru club în stagiune.

Al treilea sezon (2010-2011) l-a surprins pe Ștefan Radu în trei derbiuri romane: două în campionate și unul în campionat, toate câștigate și în fiecare cu două goluri primite de echipa sa. Prima dată a fost în noiembrie 2010, când Lazio a pierdut pe teren propriu cu scorul de 0-2 în fața Romei, cu Ștefan Radu titular și integralist la gazde.

Următorul meci a venit în Cupa Italiei în ianuarie 2011, în deplasare, în optimile competiției, unde Lazio a pierdut din nou, cu scorul de 1-2. Ștefan Radu a fost titular,  jucând toate minutele pe teren și a primit un cartonaș galben în minutul 20; în acel sezon, Roma a ajuns până în semifinale – unde a fost eliminată de Inter care a câștigat trofeu.

Ultimul derbi roman din acel sezon pentru Ștefan Radu a fost în martie 2011, după o nouă înfrângere pe terenul Romei, cu 0-2. Bucureșteanul a fost titular și a jucat până în minutul 87, când a fost eliminat pentru o intrare violentă – devenind primul român eliminat într-un derbi roman. La finalul ediției de campionat, Lazio a terminat pe locul 5 cu 66 de puncte, imediat deasupra Romei la 3 puncte distanță, ambele calificându-se în Europa League.

Sezonul 2011-2012 a adus cu sine doar un meci împotriva Romei – pe 16 octombrie 2001, pe teren propriu, care s-a finalizat cu o victorie cu 2-1. În acel meci, Ștefan Radu a început ca titular și a fost schimbat la pauză, din cauza unei accidentări. În acel sezon, Lazio a reușit să termine pe locul 4 în campionat– obținând un loc de play-off în Europa League, au ajuns până în sferturile Cupei și în Europa League au ajuns până în optimi.

Pentru Ștefan Radu a venit și prima ciocnire cu o echipă românească în cupele europene – FC  Vaslui – cu care a reușit două egaluri (0-0 și 2-2) – dar a terminat deasupra lor în grupa de Europa League și s-au calificat mai departe.

În următorul sezon – 2012-2013, echipa a avut un parcurs decent în campionat – locul 7 – la punct sub Roma – locul 6, care a avut 51 de puncte, și totuși a prins cupele europene, asta datorită Cupei Italiei, finală pe care a câștigat-o chiar într-un duel cu AS Roma. Ștefan Radu a fost prezentat atât la acel moment, cât și la cele două meciuri de campionat. De asemenea, începând cu acest sezon a devenit unul dintre cei trei căpitani ai echipei.

Primul meci a fost în tur, în noiembrie 2012, când Lazio a învins pe teren propriu cu 3-2 în derbi pe Roma; la acel meci Ștefan Radu a început ca rezervă și a intrat în minutul 59, evoluând până la finalul celor 90 de minute. În retur, aprilie 2013, Lazio a rămas neînvinsă, reușind un 1-1 pe terenul Romei; Ștefan Radu a început ca titular, a fost avertizat cu un cartonaș galben în minutul 31 și a fost schimbat în minutul 89.

Meciul decisiv al sezonului care i-a adus un trofeu important lui Lazio a fost în finala Cupei Italiei, în mai 2013, când Lazio a învins cu 1-0 pe Roma, în poarta căreia se afla Bogdan Lobonț. La acel meci, Ștefan Radu a început ca titular și a fost prezent toate minutele pe teren – fiind integralist. De asemenea, pentru român a fost al treilea trofeu câștigat cu clubu roman.

În următoarele trei sezoane 2013-2014, 2014-2015 și 2015-2016, Ștefan Radu a prins doar un singur derbi per stagiune din cauza accidentărilor avute – la mușchi și la genunchi. În sezonul 2013-2014, Ștefan Radu a prins meciul din retur, un 0-0 pe teren propriu cu Roma; la acel meci din februarie 2014, Radu a început ca titular și a fost integralist la gazde, iar la oaspeți – Bogdan Lobonț a rămas rezervă de portar. În campionat, lazialii au terminat pe locul 9, în Cupa Italiei s-au oprit în sferturi și în Europa League în șaisprezecimi.

În sezonul 2014-2015, a prins din nou meciul din retur (ianuarie 2015), terminat din nou la egalitate, 2-2 pe terenul Romei; s-a repetat același scenariu – Ștefan Radu a fost titular și integralist la Lazio, iar la Roma – Bogdan Lobonț a rămas rezervă de portar. Fără a fi agrenat în cupele europene, evoluția pe plan intern a fost impresionantă – terminând pe locul 3 – la un punct distanță de Roma – care a prins locul din grupele Ligii Campionilor dat vice-campioanei.

În Cupa Italiei, Ștefan Radu a ajuns până în finală, unde a jucat împotriva lui Juventus – campioana Italiei – și a marcat primul gol al partidei în minutul 4; din nefericire torinezii au revenit și au învins cu 2-1 în prelungiri. Pentru bucureștean a fost treia finala de Cupa Italiei în care a fost protagonist (pe teren sau pe bancă).

La fel ca în ultimele două stagiuni, în sezonul 2015-2016, Ștefan Radu a prins din nou singur derbi roman – tot din cauza problemelor musculare. Se întâmpla în noiembrie 2015, când Roma învingea cu 2-0 pe Lazio; Radu a început ca titular la oaspeți, a primit cartonaș galben în minutul 65 și a fost schimbat la două minute distanță.

Meciul de supercupă l-a pierdut la început sezon, campionatul l-a terminat pe locul 8 cu 54 de puncte la șapte distanță de locurile europene, iar Roma pe locul 3 – la 26 de puncte diferență. În Cupa Italiei s-a oprit în sferturi, unde a fost eliminată de Juventus, care a câștigat din nou trofeul. În Liga Campionilor a fost eliminat rapid din play-off, iar în Europa League s-a oprit în optimi.

Sezonul 2016-2017 a fost o excepție fericită deoarece Ștefan Radu a prins trei derbiui cu Roma, două în campionat și unul în Cupă – dar doar unul pe teren. În campionat, prima dată a fost în retur într-un meci pe teren propriu din decembrie 2016, când lazialii au pierdut cu 0-2; la acel meci, Ștefan Radu a fost titular în centrul defensivei și a rămas până la finalul meciului la gazde și la oaspeți, Bogdan Lobonț a rămas rezerăv de portari.

În meciul din Cupă, pierdut în deplasare cu 2-3, în fața Romei, Ștefan Radu a rămas rezervă la fel ca și Bogdan Lobonț, dar s-a calificat în finală după ce în tur echipa sa – Lazio câștigase cu 2-0. În meciul retur din campionat, s-a repetat situația, cu Lazio învingătoare cu 3-1 pe terenul Romei – cu Ștefan Radu și Lobonț rezerve.

La finalul sezonului, Lazio a terminat pe 5 – loc de Europa League – la 17 puncte diferență de Roma – care a terminat pe 2 și s-a calificat în grupele Ligii Campionilor. În Cupa Italiei, s-a repetat finala din urmă cu doi ani – între Juventus și Lazio, cu torinezii din nou învingători cu 2-0; Ștefan Radu a început ca rezervă și a intrat în prima jumătate de oră.

Ediția 2017-2018 a adus două derbiuri pentru român: ambele în campionat. Primul a fost în tur cu Roma gazdă și învingătoare cu 2-1, în noiembrie 2017, cu Ștefan Radu titular în echipa oaspete și schimbat în minutul 77 din cauza unei accidentări, iar Lobonț încă o dată rezervă nefolosită de portar la Roma.

Meciul retur – din aprilie 2018 – a adus o remiză albă pentru gazdele de la Lazio – cu Ștefan Radu din nou titular – avertizat cu două galbene în minutul 39 și 80, eliminat în consecință, din nou, Lobonț observator de pe bancă. La finalul campionatului, Lazio a terminat din nou pe locul 5 – la egalitate de puncte cu Inter – care a prins locul de Liga Campionilor și la 5 de Roma – locul 3.

Ștefan Radu a câștigat în debutul sezonului Supercupa Italiei pentru a doua oară și a ajutat Lazio să-și ia revanșa pentru cele două finale de Cupă a Italiei, pierdute în fața lui Juventus. În meciul jucat în august, a fost titular și integralist. De asemenea, în celelalte competiții, Cupa Italiei, a ajuns până în semifinale – unde a fost scos de Milan și în Europa League până în sferturi – unde a trecut de o altă echipă românească, FCSB și a fost oprit de austriecii de la Salzburg.

Sezonul 2018-2019 a venit cu un loc 8 în campionat și un nou trofeu de Cupa Italiei – al treilea pentru Ștefan Radu la clubul roman. Din păcate pentru Ștefan Radu, acesta a prins un singur derbi roman – în campionat – în retur – cu Lazio gazdă și învingătoare cu 3-0. Românul a început ca titular și a rămas până la finalul celor 90 de minute pe teren, primind și un galben în minutul 3 de prelungire pentru comportament nesportiv.

În sezonul curent, Ștefan Radu a jucat în meciul tur din septembrie 2019, terminat 1-1, și a rămas până la final pe teren, primind și un cartonaș galben în minutul 63. Până azi, Ștefan Radu se poate mândri că este de departe jucătorul român cu cele mai multe derbiuri romane în palmares – 18 – 16 ca titular – 11 ca integralist – fiind eliminat în două situații în ultimele zece minute, plus șapte cartonaș galbene primite. De asemenea, el a fost prezent în 9 victorii, 5 egaluri și 4 înfrângeri, fără să marcheze vreun gol.

Până și după experiența lui Ștefan Radu – care este similară unei epopei, putem enumera aici câțiva jucători care au fost legitimați la cluburile romane – Roma sau Lazio, dar care nu au avut impact semnificativ, unii evoluând doar câteva partide, alții nereușind să prindă un derbi roman, mulți rămânând la statutul de jucători buni pentru echipa de tineret.

Printre jucătorii meteorici îl remarcăm pe Adrian Piț – legitimat la prima echipă a lui AS Roma în sezoanele 2007-2008 și 2009-2010, perioadă în care a jucat doar 4 meciuri și niciunul împotriva lui Lazio sau Ștefan Popescu – legitimat la juniorii AS Romei între 2009 și 2011 – dar care din cauza unei accidentări grave nu a putut evolua mult și implicit a ratat ocazia a înfrunta pe Lazio.

În ultimii 20 de ani, mulți jucători români au trecut prin etapa Primavera a cluburilor la care au fost legitimați – fiind la bază copii de emigranți care au plecat în Italia și alte țări europene pentru condiții de muncă și de viață mai prospere. Sau uneori, pur și simplu recomandarea a venit mai devreme decât în mod obișnuit din partea unui scouter sau agent/impresar.

Adrian Stoian a fost printre primii juniori ajunși la Roma la sfârșitul anilor 2000 prin intermediul scouterilor care l-au urmărit la Școala de Fotbal Gică Popescu. A apucat să debuteze în timpul sezonului 2008-2009 pentru echipa mare a Romei, dar acela a fost singurul meci (cu Juventus). Cele mai multe meciuri le-a jucat la echipa de tineret – Primavera – prilej cu care a fost protagonist în derbiul roman de trei ori.

Prima dată s-a întâmplat în primăvara lui 2009, pe 7 martie 2009, când Roma a jucat pe terenul lui Lazio și a terminat 1-1. Craioveanul a fost integralist și a fost folosit pe postul de aripă stângă în atacul echipei de tineret a Romei. Meciul făcea parte din jumătatea de retur a campionatului, a cărui primă fază de grupă a fost câștigată de Lazio și pe locul 2 urmat de Roma.

Următoarele dăți au avut loc în sezonul 2009-2010, pe 28 noiembrie 2009, când Roma a învins cu 2-0 pe teren propriu pe Lazio și Stoian a fost folosit din nou ca aripă stângă. Din păcate, de această dată a început ca rezervă și a intrat pe parcurs în minutul 67 în locul marcatorului Bertolacci – azi jucător de bază la Sampdoria; în acel meci Mladen a fost titular și integralist.

Ultimul meci la Primavera dintre Roma și Lazio la care a fost protagonist s-a consumat pe 10 aprilie 2010, când Lazio a învins cu 2-1 pe teren propriu pe Roma într-un meci în care aceștia au deschis scorul și au termina prima repriză în avantaj. Din nefericire pentru ei, lazialii au revenit și au câștigat punctele.

Stoian a fost folosit ca mijlocaș central de la începutul meciului și a fost schimbat în minutul 77, fiind în acea perioadă pe teren cu colegii lui cu care a venit de la Școala de Fotbal Gică Popescu – Alexandru Pena – portarul și Sebastian Mladen – fundașul – ambii titulari.

Văzut de mulți ca un jucător talent și cu un potențial imens, Adrian Stoian nu a reușit să iasă din tiparul în care a intrat în ultimii ani – fiind un jucător relativ bun la echipe mediocre și neimportante – de la mijlocul clasamentului din prima sau a doua ligă italiană – singura excepție fiind episodul Steaua – care a fost atât de scurt încât nu are nicio memorie notabilă și este din nou în anonimitatea ligii secunde italiene – Livorno.

Pe lângă Stoian și Popescu, Sebastian Mladen a făcut și el partea din galeria juniorilor români aduși de la Școala de Fotbal Gică Popescu la clubul AS Roma – el evoluând cel mai mult la echipa de tineret (2008-2011) dintre fotbaliștii români tineri. În consecință, a avut mai multe intersecții cu concitadina Lazio în campionatul Primavera.

Prima dată se întâmpla în sezonul 2008-2009, când a jucat de două ori pentru echipa antrenată atunci de Alberto De Rossi. Primul meci l-a avut pe 15 noiembrie 2008 și a reușit să învingă pe teren propriu cu 1-0, evoluând ca titular pe postul de mijlocaș defensiv și rămânând până la finalul meciului – integralist, primind și un cartonaș galben.

Al doilea meci l-a reușit în retur pe 7 martie 2009, când a reușit 1-1 în deplasare, fiind din nou mijlocaș defensiv – titular și integralist (la fel ca și colegul său din atac – tot titular și integralist – Stoian). În acel sezon, Roma s-a clasat pe locul 2 în seria a treia, în spatele lui Lazio.

În al doilea sezon, 2009-2010, a jucat din nou în ambele meciuri de campionat: în tur, pe 28 noiembrie 2009, pe teren propriu, a fost titular și integralist pe postul de fundaș central în victoria cu 2-0 (în acel meci, Stoian a intrat în minutul 67).

Iar în retur, pe 10 aprilie 2010, în deplasare, a bifat o în primă înfrângere în fața lui Lazio, un 1-2 – în care a început ca titular și a fost schimbat în minutul 40. Până la acea vreme, a fost derbiul roman cu cei mai mulți români (chiar dacă e la juniori), deoarece pe lângă el – portarul Pena a fost titular și integralist în poartă, iar Stoian a început și el ca titular ca apoi să fie schimbat în minutul 77.

În ultimul sezon, 2010-2011, a prins un singur meci: o victorie categorică reușită pe 19 februarie 2011, cu un scor zdrobitor de 7-1 în care a fost titular și integralist. De menționat că a jucat în acel meci de două cunoștiințe ale fanilor români din Liga 1: Mirko Pigliacelli (de la CSU Craiova) și Mattia Montini (de la Dinamo) – la fel ca și Mladen, titular și integraliști.

La finalul acelui sezon, a reușit să câștige Campionatul Primavera într-o finală cu Varese, o finală decisă de o triplă a sus-amintitului Montini și după acel moment – a fost nevoit sau a avut de ales în a semna sau nu un contract de jucător profesionist/senior cu clubul AS Roma, unul care să expire în cinci ani. Pentru siguranța sa financiară a ales acest lucru, dar și-a asumat posibilitatea de a fi la dispoziția clubului privind posibilitatea de a se intra în prima echipă.

În acest caz, pentru a-și continua cariera și implicit ritmul de joc, a fost împrumutat în trei rânduri la Chindia Târgoviște, Viitorul Constanța (liga a doua) și Olhanense. Prima echipă la care a evoluat ca jucător liber a fost Sudtirol din Austria și în primăvara lui 2017 a revenit la Viitorul, cu care a câștigat campionatul, cupa și Supercupa – fiind unul dintre căpitanii și cei mai longevivi jucători echipei.

Alexandru Pena face parte din lotul larg adus de la Craiova amintit în câteva rânduri mai sus – alături de Stoian, Mladen și Popescu și cum am amintit mai sus – el a prins un singur derbi roman ca portar al echipei de tineret al Romei – în cei trei ani în care a fost legitimat ca junior.

În sezonul 2009-2010, el a fost titular și integralist la înfrângerea din deplasare a Romei, cu Lazio, 1-2 – în care echipa sa a condus la pauză și a pierdut la finalul celor 90 de minute. Alături de el, au mai început ca titulari Mladen și Stoian (ambii fiind schimbați – primul în minutul 40 și al doilea în minutul 77).

Portarul craiovean nu a avut o carieră ieșită din comun, alegând să se retragă la doar 25 de ani, având niște experiențe pasagere la Dinamo II, Bari și Matera după perioada la tienretul Romei. Totuși, a fost în lotul din 2011 – care i-a adus o medalie de campion la juniorii Romei (Primavera).

Claudiu Bumba este un exemplu unic de jucător tânăr profesionist, care a debutat la prima echipă și în prima divizie – FCM Târgu-Mureș – dar care a ales o cale – relativ scurtă la nivel de timp – în zona de tineret și juniori – fiind împrumutat în 2012 la aproape 18 ani la echipa a doua a Romei, pentru o sumă de 600.000 de euro. Cea mai importantă contribuție a sa a fost un gol în meciul de Supercupă, câștigat cu 2-1 în fața lui Internazionale.

În sezonul 2012-2013 de Primavera, Lazio a terminat pe primul loc cu 59 de puncte, la distanță de 13 deasupra Romei, care a terminat pe 5. Maramureșeanul Bumba a fost prezent în ambele derbiuri romane din acel campionat: în tur – în remiza 2-2 din deplasare (noiembrie 2012), acesta a început ca titular și a fost schimbat în minutul 70 (întâlnindu-l la echipa adversă – Lazio – pe Țâră junior) și în retur – în înfrângerea cu 0-1 de acasă (aprilie 2013), a fost din nou titular și a fost schimbat în minutul 63.

După acest episod scurt roman, Bumba s-a întors la Târgu-Mureș, unde a fost protagonist la cea mai importantă performanță din istoria clubului – locul 2 din sezonul 2014-2015, când au pierdut campionatul în ultima etapă în fața celor de la Steaua (azi FCSB). După alte aventuri la Hapoel, Dinamo sau Adanaspor, din 2019 joacă în Ungaria la Kisvarda alături de Mincă, Ene și Gică Grozav.

Un alt jucător talentat ajuns la Roma este bănățeanul Deian Boldor – care face parte din generația celor de la LPS Banatul, legitimați la Avicola Buziaș care s-au remarcat la naționala U-17 în 2011, calificându-se în premieră la turneul final european din acel an și campioni naționali la juniori republicani B; printre aceștia se aflau Steliano Filip, Andrei Vaștag, Alin Roman, Daniel Birău, Darius Buia sau Alin Dobrosavlievici.

Ajuns în vara lui 2011 la Roma, aceast a fost nevoit să treacă un an prin triajele meciurilor de juniori de la Allievi, până să fie promovat la echipa Primavera în 2012. Odată cu promovarea sa în lotul echipei de tineret, au venit și derbiurile romane cu Lazio. În primul sezon l-a avut coleg pe Claudiu Bumba, iar în al doilea sezon i-a avut pe Mihai Bălașa și Vlad Marin.

În sezonul 2012-2013, a prins doar meciul din retur – de pe teren propriu, o înfrângere cu 0-1, în care a început ca titular și a terminat partida pe teren; în același meci (din aprilie 2013), Bumba a început titular și a fost schimbat în minutul 63. Echipa Primavera a Romei a terminat pe locul 5 în acel sezon, reușind să ia Supercupa la începutul sezonului, așa cum am amintit în situația lui Bumba, la 13 lungimi distanță de Lazio, calificată direct în play-off.

În sezonul 2013-2014, a prins ambele meciuri din campionat – faza serie – terminând cu Roma pe locul 3 – din nou în spatele lui Lazio, la zece puncte distanță una de cealaltă. În meciul din tur (din noiembrie 2013), jucat pe teren propriu și pierdut cu 1-2, Boldor a evoluat din primul minut ca fundaș central, alături de Mihai Bălașa în defensiva gazdelor, ambii primind cartonașe galbene și târgovișteanul fiind schimbat în minutul 44 înainte de pauză; înaintea acestui meci, Roma era lider și Lazio pe locul 4.

În retur (martie 2014), Lazio a câștigat din nou – de data asta – pe terenul lor, cu scorul de 3-2, iar Boldor a evoluat ca titular în defensiva oaspeților de la Roma, alături de Vlad Marin, ambii terminând meciul pe teren și ambii cu cartonașe galbene. De asemenea, Boldor a marcat ultimul gol al meciului, în minutul 88 – fiind printe puținii jucători români care au marcat în acest derbi istoric, dacă nu singurul. La acest meci, situația era total schimbată, Lazio – lider și Roma pe locul 3.

Cele două au reușit să se întâlnească în faza eliminatorie în sferturile competiției – pe teren neutru, iar Lazio au repetat scorul reușit în ultimul meci, o victorie cu 3-2 (iunie 2014), obținută mult mai spectaculos – după ce erau conduși cu 0-2 după jumătate de oră și 1-2 după prima repriză. Deian Boldor și Vlad Marin au început ca rezervă, spre deosebire de Bălașa care a fost titular. Târgovișteanul a fost integralist, iar dintre rezerve, doar Boldor a intrat – în minutul 46 – imediat după pauză.

După experiența Roma, Boldor a devenit un adevărat globe-trotter jucând în Italia la Pescara, Virtus Lanciano, Hellas Verona, Foggia, în Canada la Montreal Impact și în prezent la campioana en-titre, Partizani Tirana. Bănățeanul este unul român care a reușit să marcheze într-un derbi roman.

Vlad Marin e printre puținii oameni care se pot lăuda că au fost legitimați de Lazio și Roma plus Juventus, dar niciodată cu meciuri la prima echipă. La bază fundaș stânga – cum a fost și Chivu în ultima fază a carierei – acesta a prins două derbiui romane ca junior al lui Lazio la echipa antrenată de Simone Inzaghi. Se întâmpla la aproape 17 ani, când a fost titular și integralist într-o partidă în deplasare, terminată cu 1-1 în campionatul Primavera.

Campionatul jucându-se în format grupe și meciuri eliminatorii, Lazio a terminat pe locul 2 în grupa de campionatcu Roma și a prins fazele finale, unde a întâlnit-o din nou pe Roma în semifinale, pe 5 iunie 2012 – pe care a învins-o cu 3-1 – fiind din nou titular și integralist (plus avertizat în minutul 3).  Marin a reușit să ajungă în finală – unde a fost învins de Internazionale – rămânând totuși cu o medalie de argint cu echipa de tineret a lui Lazio.

Olteanul născut în Râmnicu-Vâlcea nu a fost nevoit să aștepte mult timp până la un nou derbi roman, căci doi ani mai târziu a fost din nou protagonist într-un duel Roma-Lazio, de data asta ca jucător al Romei – echipa de tineret – Primavera. Se întâmpla pe 9 martie 2014, când a fost titular și integralist pentru echipa sa într-o înfrângere cu 2-3 în deplasare, în care a primit și un galben.

În acel sezon, ambele echipe s-au calificat mai departe și s-au întâlnit în sferturi, unde Marin a rămas rezervă pentru Roma și Lazio a continuat până în semifinale. La fel ca în experiența Lazio – unde l-a avut coleg pe Țâră, la Roma l-a avut coleg la echipa Primavera pe bănățeanul Deian Boldor. După experiențele romane, a trecut pe la juniorii lui Manchester City și Juventus, de unde a fost împrumutat la Messina, Rimini și Dender, evoluând în ultimul an pentru Cuneo.

Fiul al unui jucător important din istoria recentă a Rapidului în anii 90 – Cătălin Țâră a crescut la juniorii lui Dinamo până să fie ademenit în Italia de clubul Udinese, care i-a acordat prima data încredere în afara României. Devenind un jucător important la juniorii echipei lor, a fost reperat și legitimat rapid la Lazio în 2010, unde a petrecut trei sezoane în tricoul roman.

În primul sezon, 2010-2011, nu a prins niciun derbi roman, iar în seria de campionat a terminat cu echipa sa pe locul 2 în spatele Romei, ajungând amândouă în sferturi și doar Roma avansând până în finală unde a câștigat trofeul.

În sezonul 2012-2013 a prins ambele meciuri din campionat – în tur – în remiza de pe teren propriu cu 3-3 (noiembrie 2011), Țâră a început ca rezervă și a intrat în minutul 82; la Roma – a fost integralist în poartă Mirko Pigliacelli – jucătorul Craiovei. În retur, în remiza din deplasare, 1-1 din aprilie 2012, a început din nou ca rezervă și a intrat în minutul 77, jucând alături de Vlad Marin – care a jucat toate minutele.

Cu Roma pe primul loc și Lazio pe locul secund în seria de campionat, acestea au mers mai departe în turneul eliminatoriu – unde s-au întâlnit în semifinale, Țâră a fost și a rămas rezervă în victoria lui Lazio în fața Romei și a ajuns până în finală, pe care a câștigat-o. În acel meci, colegul său Vlad Marin a fost integralist din nou și aceștia s-au putut mândri la finalul competiției cu un titlu de campioni la tineret alături de Simone Inzaghi – care acum este la prima echipă.

În ultimul sezon, 2012-2013, petrecut la Lazio, a evoluat un singur meci împotriva Romei, în noiembrie 2012, din nou într-o remiză 2-2. De data asta a început ca titular și a evoluat până în primul minut de prelungire al finalului de meci, când a fost ultimul schimbat din echipa sa, evoluând și un cartonaș galben pe parcurs. În acel sezon, Lazio și-a câștigat din nou grupa de campionat și au avansat în fazele eliminatorii, câștigând turneul într-o finală cu Atalanta, 3-0.

De două ori campion cu tineretul lui Lazio, Țâră avea o perspectivă frumoasă pentru cariera de senior. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, sau probabil nu a venit încă momentul lui. Din 2013 a trecut în șase luni pe la un club unde nu s-a impus într-o manieră indispensabilă – ADO Den Haag, Brașov, Chiajna, Rapid, Neftchi Baku, Călărași, Juventus Bucureștii, Viitorul sau Luceafărul Oradea. În prezent, evoluează la FC Voluntari.

După Boldor, la cinci ani distanță, un al timișorean crescut la LPS Banatul a fost reperat de romani, de data asta Lazio, pe care l-a legitimat timp de trei ani la juniorii clubului. E vorba despre portarul Ionuț Rus, care a ajuns în capitala Italiei în vara lui 2011 și a prins două derbiuri romane în lotul mare al echipei laziale, unul pe teren și unul pe banca.

Cel de pe bancă a fost în sferturile turneului final al campionatului Primavera din iunie 2017, când echipa a fost eliminată din competiție de AS Roma cu un zdrobitor, 0-5. În sezonul 2017-2018 a venit singurul meci în care Ionuț Rus a primit șansa de a juca un derbi roman. Se întâmpla pe 23 decembrie 2017, înainte de Crăciun, într-o remiză 2-2 pe teren propriu, când a fost titular și integralist pe tot parcursul meciului; la oaspeții de la Roma, Andrei Trusescu a rămas rezervă.

Din ianuarie 2019 este jucătorul lui CFR Cluj, club care a ales să-l împrumute la echipe de ligă secundă precum Luceafărul Oradea și actualmente, Turris Turnu-Măgurele, pentru a avea meciuri în picioare în situația în care este rechemat la club. În plus, la cei 20 de ani, Ionuț Rus are o carieră lungă înainte – ținând de longevitatea pe care o poate avea un portar.

Un alt portar, Ionuț Pop a fost reperat în 2013 de cealaltă echipă, AS Roma, după ce s-a remarcat la juniorii republicani A și B ai celor de la FC Bihor, unde și-a început activitatea fotbalistică. La 16 ani a fost adus în lotul juniori și în sezonul 2014-2015 a primit șansa de a se remarca în poarta celor de la Roma în competițiile Primavera în care agrenată, reușind să fie protagonist la patru derbiuri romane.

Prima dată s-a întâmplat în aprilie 2015, în finala Cupei Italiei – Primavera, când a fost rezerva nefolosită a echipei sale în meciul câștigat pe teren propriu cu 1-0 în prima manșă. Situația s-a repetat pe 1 mai, când Lazio a câștigat cu 2-0 și a răsturnat scorul general, adjudecându-și trofeul în fața Romei.

O lună mai târziu (iunie 2015), în faza eliminatorie a campionatului Primavera, s-a repetat scenariul din finala Cupei Italiei. Meciul din semifinală s-a jucat la Savona, unde Lazio a învins din nou fără să primească gol în prelungiri, scor 1-0. Ionuț Pop a fost din nou rezervă nefolosită și la finalul sezonului, Lazio a reușit să câștige două medii – de aur în cupă și de argint în campionat.

Singurul joc la care a fost prezent pe terne a fost în campionat, în meciul retur, jucat în deplasare (22 aprilie 2016), unde Roma a terminat la egalitate cu Lazio, 1-1 și orădeanul a fost titular până la finalul meciului în poarta Romei. În acel sezon – 2015-2016, Roma și-a câștigat seria de campionat, cu șase puncte avans în fața lui Lazio și a ajuns până în final în turneul eliminatoriu, câștigând campionatul Primavera pentru a 8-a oară în istorie.

După ce a devenit campion cu tineretul Romei, Ionuț Pop a fost împrumutat pentru a avea jocuri în picioare la echipe de liga a doua sau a treia din Italia precum Virtus Lanciano sau Alessandria, ca din 2019 să fie legitimat în România la echipa ardeleană din Sibiu – FC Hermannstadt.

La fel ca și Bumba, apare un nou exemplu de jucător profesionist cu meciuri la prima echipă a clubului său, care este luat un sezon de AS Roma pentru a-i urmări calitățile, dar folosindu-l în majoritate la echipa de tineret. E vorba despre târgovișteanul crescut la Academia lui Hagi, Mihai Bălașa – căpitanul Viitorului la 19 ani în momentul în care a fost cumpărat de AS Roma pentru trei sezoane.

Singurul sezon petrecut la Roma a fost în ediția 2013-2014, când a prins două derbiuri romane în campionat. Prima dată în tur în noiembrie 2013, pe teren propriu, într-o victorie a oaspeților de la Lazio cu 2-1, după ce gazdele romane au condus cu 1-0 timp de 70 de minute. În acel meci, târgovișteanul a început ca titular și a fost schimbat în minutul 44, înainte de pauză – nu înainte să primească un cartonaș galben; pe de altă parte, colegul său Boldor a început și el titular, terminând meciul cu toate minutele pe teren.

Al doilea roman l-a consemnat în faza eliminatoriu, când cele două cluburi romane s-au întâlnit în sferturi și scorul de 3-2, repetând situația din noiembrie; cei de la Roma au condus cu 2-0 și 2-1 până la pauză, ca la final Lazio să termine în avantaj 3-2. La acest meci Bălașa a fost titular și integralist la Roma, pe postul de fundaș central. La finalul acelui sezon, Lazio a ajuns până în semifinale, unde a fost greu eliminată de cei de la Torino – care au luat medalia de argint.

După această experiență la tineretul Romei, clubul l-a împrumutat două sezoane la Crotone și unul la Trapani. În 2017 a fost luat de cei de la Steaua/FCSB, unde a evoluat doi ani și jumătate până să fie trecut pe lista Craiovei, care l-a a dus pe o sumă de 300.000 de euro. El a mai purtat banderola de căpitan la naționalele de juniori și la FCSB.

Sezonul 2017-2018 a adus cu sine încă doi juniori român la curtea clubului AS Roma – Andrei Trușescu (de la AS Dănuț Coman) și George Ganea (de la Virtus Entella). De altfel, acel sezon a fost ultimul cu derbiu romane cu jucători români la nivelul echipelor de tineret.

Piteșteanul a reușit să fie prezent în două rânduri în lot la cele două meciuri din campionat, dar niciodată nu a fost folosit și introdus pe teren. Prima dată se întâmpla în decembrie 2017, când Roma a remizat pe terenul lui Lazio cu 2-2, și a doua oară în mai în retur, când Roma a învins cu 3-0; la acel meci, Ganea a început și el ca rezerva, ca apoi să intre în minutul 82.

Din vara lui 2018, Trusescu este legitimat la Astra Giurgiu, iar George Ganea a mai trecut înainte de perioada Roma la Universitatea Cluj, Dinamo București, Rapid București, ca să fie transferat în același an – 2018 de CFR Cluj – și apoi să fie cedat la Viitorul Constanța – cu care a reușit dubla cupă-supercupă în 2019.

Cel mai recent, la clubul AS Roma au mai fost legitimați jucători români ca Andrei Tugui, Rareș Flueraș sau Ionuț Vână, dar niciunul nu a avut șansa celor de mai sus de a fi protagoniște pe teren sau măcar convocați în lotul mare pentru un derbi roman. Tugui s-a afundat în anonimat, Rareș Flueraș joacă în ligile inferioare în Spania, iar Vână încă este un nume cunoscut în Liga 1 la FCSB. Totuși, e greu să tânjești la statutul lui Ștefan Radu, chiar și pentru un fotbal profesionist cu longevitate.