Rică Răducanu, (Necula Răducanu pe numele său din buletin) s-a născut pe 18 mai 1946 în Vlădeni, Ialomița dar copilăria și-a petrecut-o în cartierul Giulești din București. Răducanu a început fotbalul în anul 1958, în cadrul echipei de tineret Victoria MIBC București. Deși inițial a fost folosit în atac, reflexele sale incontestabile l-au transformat într-un portar de excepție. Sub îndrumarea antrenorului Sandu Frățilă, a devenit parte din echipa Flacăra Roșie București, debutând în Cupa României din 1963/64 cu o victorie de 1-0 împotriva echipei Progresul București, meci în care a apărat un penalty.
Destinul lui Rică Răducanu a început să prindă contur când antrenorul Valentin Stănescu l-a recrutat pentru echipa Rapid București, unde a cunoscut cele mai mari succese din carieră. În sezonul următor, a contribuit la câștigarea primului titlu din istoria clubului, fiind apoi un jucător împortant în campaniile europene ale echipei. Cu el în poartă, Rapid a triumfat în Cupa României în 1972 și 1975 și a impresionat în competițiile europene, inclusiv în Cupa UEFA din 1971/72 și Cupa Cupelor din 1972/73.
Contribuția lui Rică Răducanu nu se rezumă doar la apărarea porții. Răducanu a devenit cunoscut și pentru capacitățile sale neobișnuite de marcator, reușind să înscrie trei goluri din penalty într-un singur sezon și devenind primul portar din fotbalul românesc prins în ofsaid. În tricoul Rapidului, Rică Răducanu a marcat toate cele 7 goluri din carieră.
Cu toate acestea, adevărata sa dragoste pentru fotbal s-a reflectat în entuziasmul său de a-i încânta pe spectatori cu abilitățile sale de jonglerie. Fie că era vorba de momente de eroism în poartă sau de momente de divertisment pur, Rică Răducanu a fost întotdeauna un spectacol în sine.
La nivel internațional, Răducanu a reprezentat naționala României în 56 de meciuri. De la debutul său în 1967 până la ultimul său meci în 1978, a fost o prezență constantă în echipa națională.
Pentru contribuția sa deosebită la fotbal și pentru reprezentarea cu onoare a României la Campionatul Mondial din 1970, Răducanu a fost decorat cu Medalia “Meritul Sportiv” de către președintele Traian Băsescu în 2008.
Chiar și după retragerea sa din fotbal, spiritul său competitiv nu s-a stins niciodată. A continuat să joace în ligile inferioare (Voința Crevedia și Senaco Novaci) și a rămas o figură iubită și respectată în comunitatea fotbalistică și nu numai.
Echipele la care a jucat Rică Răducanu:
1964–1965: Flacăra Roșie București
1965–1975: Rapid București
1975–1978: Sportul Studențesc București
1978–1979: Steaua București
1979–1980: FCM Reșița
1980: FC Baia Mare
1980–1981: Autobuzul București
1981–1982: Spartac București
Astăzi, numele lui Rică Răducanu rămâne înscris în analele istoriei fotbalului românesc ca o veritabilă legendă, un jucător cu o pasiune neînfricată pentru joc și o determinare de neegalat de a face ca fiecare moment să conteze.
