După ce în primul episod al retrospectivei ”Simona Halep, de profesie campioană” am văzut scânteia care a aprins jocul Simonei, adică turneul de la Roma, vom vedea astăzi rezultatul acelei scântei, și anume primul titlu din cariera jucătoarei noastre. Până la titlul de la Nürnberg, Simona a avut de înfruntat un eșec la Roland Garros, însă așa e când vrei să ajungi sus, trebuie să treci și peste momente negative și să înveți din ele. Iar Simona a învățat foarte mult. Să vedem cum au decurs lucrurile.
Efortul de la Roma, resimțit din plin la Paris!
Turneul excelent pe care Simona l-a făcut la Roma, de departe prima sa intrare reală în topul tenisului la un așa nivel, avea să aibă și repercusiuni negative asupra jucătoarei noastre. Astfel, după victoriile cu Daniela Hantuchova, Svetlana Kuznetsova, Agnieszka Radwańska, Roberta Vinci și Jelena Jankovic, Halep nu a mai reușit să repete jocul constant și la Roland Garros, acolo unde a pierdut în fața favoritei numărul 20, Carla Suarez-Navarro (6-2, 2-6, 2-6), în urma unui meci pe care l-a început foarte bine, 6-2 și 1-0 cu break. Avea să fie un eșec pozitiv, dacă putem spune așa, pentru Simona Halep, care după acest meci intra pe un făgaș de 11 succese consecutive.
Nürnberg, primul titlu din carieră, la prima ediție a turneului german!
După o lună mai perfectă la Roma și mai puțin bună la Paris, Simona începea o lună iunie de excepție, la finalul căreia se va putea mândri cu două titluri și cu o dulce răzbunare în fața celei care a învins-o în turul I la Roland Garros. Astăzi vom vorbi despre primul titlu, cel de la Nurnberg.
La ediția inaugurală a turneului de 235,000 de dolari din Germania, Simona avea un început extrem de dificil, însă nu prin prisma adversarelor, ci din cauza programului, ea fiind nevoită să dispute primele două meciuri în aceeași zi. Ea a avut misiunea destul de ingrată de a juca două partide în decurs de aproximativ patru ore. În ciuda acestui lucru, Halep a câștigat ambele întâlniri într-o manieră categorică. Prima victimă a fost Grace Min (USA), 6-0, 7-5, iar cea de-a doua Estrella Cabeza Candela, 6-2, 6-1.
În sferturile de finală Simona a trecut la pas, 6-4, 6-1 de jucătoarea din Kazahstan, Galina Voskoboeva și juca pentru un loc în semifinale cu Lucie Safarova, o jucătoare din Cehia experimentată, cu 5 titluri WTA în palmares. Meciul dintre cele două jucătoare, început de la 1-0 la general pentru Safarova, a fost o demonstrație de tărie de caracter din partea Simonei. Aceasta s-a impus după un moment pe care 99% dintre români l-ar fi tratat altfel. Acum o să reproduc un fragment textul din articolul pe care îl scriam pe 14 Iunie, imediat după acel meci.
”Simona Halep, jucătoare din România fără sânge de român!
Pentru a doua oară în decurs de o lună de zile, Simona Halep a demonstrat tuturor că, deși are în dreptul numelui ”ROU”, nu are nicio legătură cu atitudinea românilor din sport. Dacă la Roma a avut puterea să revină în fața Jelenei Jankovic de la 0-3 în decisiv, astăzi Simona a renăscut precum Pasărea Phoenix. Cuvintele par mari, însă cine a văzut meciul de azi știe că Simona a obținut mult mai mult decât o victorie. Jucătoarea din România a câștigat respectul a milioane de fani ai tenisului pentru atitudinea ei. Despre ce este vorba ? În primul set, la scorul de 2-2, jucătoarea noastră a încercat să scoată o minge a cehoaice, însă a călcat foarte urât. În lacrimi și cu piciorul umflat, Simona dădea senzația că este OUT nu numai de la acest turneu, ci pentru o foarte lungă perioadă. De la comentatorul Eurosport, publicul de la Nurnberg și până la telespectatori, cu toții o vedeau pe Simona abandonând, numai că jucătoarea noastră nu s-a dat bătută nicio o secundă. După minute bune de îngrijiri medicale, cu piciorul umflat bandajat și cu urme de lacrimi în ochi, Simona s-a întors pe zgură, acolo unde Safarova era nerăbdătoare să-i dea lovitura de grație. Ei bine, în loc de un galop al cehoaicei, a fost un răspuns de orgoliu al Simonei, care s-a impus în primul set cu 6-3. Galopul de care aminteam mai devreme avea să vină în setul secund, unul pe care Safarova l-a câștigat în doar 30 de minute cu un sec 6-0. Din acel moment, nimeni n-o mai vedea pe Halep revenind…nimeni în afară de ea. Spre uimirea tuturor, acel 0-6 fusese doar un răgaz luat de Simona înainte de asaltul spre a patra finală din carieră. După șapte ghemuri pierdute la rând, jucătoarea noastră s-a transformat în acea Halep de la Roma, a revenit în joc și în setul decisiv, iar de la 2-2 nu i-a mai dat nicio șansă cehoaicei, impunându-se cu un 6-2 pe cât de surprinzător și meritat, pe atât de admirabil și de felicitat.”
Odată ajunsă în finală după un asemenea episod, era clar că nimic nu o putea opri pe Simona din drumul ei către primul titlu din carieră. Și așa a și fost. În finală, deși evolua cu un fost număr 9 WTA și o reprezentantă a gazdelor, Andrea Petkovic, Simona se impunea cu un dublu 6-3, 6-3 și se încorona pentru prima oară în carieră cu un titlu în circuitul profesionist. Avea să fie doar începutul a sintagmei ”Simona Halep, de profesie campioană”!
