O echipă frumoasă de sub Podul Grant, fără nicio problemă, Rapid București a constituit în acest sezon exemplul despre cum trebuie să arate o echipă cu pretenții. Fanii au fost și ei la înălțime, fiind mereu alături de conducere, jucători și antrenor, chiar și atunci când echipa era condusă la pauză și presta un joc execrabil. Secretul acestei situații paradisiace l-a constituit conducerea clubului, cea care, prin patronul George Copos, a asigurat mereu o bună balanță financiară, jucătorii fiind plătiți cu mult înainte de termen și adesea înzecit. Epică rămâne declarația lui Rui Duarte, după victoria cu Iași: ”Tata George te iubesc. Eu în Giulești vreau să mor”.
Și acum, haideți să ne oprim câteva secunde, să tragem aer în piept și să renunțăm la credința în baloane pentru că la Rapid nu mai curge demult nici măcar apă plată. Singurul context în care putem folosi verbul ”a curge” este atunci când vorbim de transferuri. Acestea au curs șiroaie, din Giulești plecând în această iarnă vreo două echipe. Analiza lor, puțin mai jos.
Să ne oprim acum asupra viitorului fundaș al formației Deportivo Jilava, Georgică Copos, autorul ”colectivizării” Rapidului. Înainte de a vorbi despre individ, mulțumim DNA, PNA, ICCJ, DIICOT și tuturor organelor statului pentru că ne oferă posibilitatea de a-l alinta cu termenul bandit, infractor, hoț sau…să-i zicem pușcăriaș ? În fine, nu contează, cert este că avem de a face cu o lichea de joasă speță care ani la rând s-a plâns cât de sărac este, pe de o parte, iar pe de altă parte fura ca un comunist împuțit ce e. A furat de la Ana, nu cea a lui Manole că era zidită și îi era imposibil, ci Electronics, a furat de la Loterie și, nu în ultimul rând, de la propriu club. Ei bine, după ani și ani a venit momentul ca Giorgică să dea socoteală. În total Copos are de stat cel puțin 10 ani în ”raiul aplecaților după săpun”. Cu toții știm că nu va sta nicio secundă, însă, având verdicte precum George Copos, CONDAMNAT la X ani de pușcărie, trăim clipa.
Cu zumzetul cătușelor apropiindu-se de PRO Rapid, George Copos a decis și scufundarea echipei din Giulești. Pentru a nu plăti munca jucătorilor, rușinea uteciștilor din România a băgat clubul în insolvență. I-auzi cum se scuza infractorul: ”Rapid este la zi cu plățile la stat, nu avem nici un leu datorie la impozite și taxe. Din păcate avem restanțe la salariile jucătorilor și ale celorlalți angajați ai clubului”. Este o situație de genul: am doi copii, Fănel și Marcel. Lui Fănel îi dau de mâncare iar pe Marcel îl las să moară, dă-l în mă-sa, că am destul cu unul. Ăsta e George Copos, omul care va pune cruce Rapidului și apoi va face ce a făcut Boanchiș cu Meme, și nu mă refer la sarmale.
Iată ce a fost și ce a mai rămas din această echipă:
Rezultate
Aflată exact la mijlocul clasamentului, Rapidului îi revin în memorie clipele care au ”consacrat-o” în perioada 1970-1990. Chiar dacă dăm la o parte răutatea din gura steliștilor, giuleștenii tot nu sunt feriți de griji și dau de realitatea reală, ca să fim preciși: prin cele 26 de puncte sunt mai aproape de primul loc care duce la cântatul cocoșului, decât de locul întâi, ocupat de Steaua. Punctele echipei din Grant au venit în special din duelurile cu echipele mici. Singurii fraieri dintre ”granzi”, și încă ce fraieri, care au pierdut cu Rapid, au fost cei de la CFR Cluj. Dar ce să-i faci, așa e când antrenorul tău se numește Ioan Andone, un individ care nu este în stare să câștige un meci pe care îl conduce cu 2-0 în minutul 50. Vorba aia, când iarba nu e acontată…dar să nu insistăm. Dureri imense pentru giuleșteni au venit în duelurile cu Steaua și Dinamo, pierdute dureros de dulce. În special cu Steaua, Rapidul a suferit cât într-un secol, după ce a primit un gol în ultima secundă de la un jucător care nu se prea confundă cu tabela, Bourceanu.
Antrenori
Deși nu-l meritau, pe banca alb-vișiniilor a venit la începutul sezonului, Ioan Ovidiu Sabău. Așa cum era logic să se întâmple, la primele scârțâieli ale echipei, fanii de rezultat din Giulești și-au băgat și scos din ”Moț” toate hodrobelele. Epic rămâne episodul Rapid-CFR Cluj, atunci când, la pauză, spiritul Giuleștiului și-a arătat adevărata față, înjurându-l și cerându-i demisia lui Sabău. Din fericire, Cerul a trimis după pauză o palmă bine-meritată către toată ”Legione Gafata” și elevii lui Sabău au întors rezultatul, învingând cu 3-2. După acest succes a urmat potopul, fanii devenind, paradoxal, din ce în ce mai acizi cu Sabău. Adevărul e că nici echipa nu juca nimic, însă la acest lucru contribuiau mai multe elemente, în frunte cu domnul Arici. După Sabău, pe bancă a re-re-re-nre-venit Marian Rada, cel pe care îl cunoașteți mai bine ca pe oricine. Despre Rada vom vorbi cu siguranță și la #RetroLiga sezonului 2015-1016, dac-o mai exista Rapidul.
Jucători
Fără îndoială, Rapidul a dispus de un lot mai mult decât competitiv. Ok, cu mici excepții nu au fost super-scule, însă în campionatul României ar fi trebuit să zburde. Din nefericire pentru ei, gândul că cineva acolo sus nu-i plătește și-a pus amprenta asupra jocului prestat. Trebuie să precizăm că la ora la care acest articol încălzește tastatura, vreo 16 jucători, care în tur figurau în lotul Rapidului, și-au luat zborul (e metaforă) din Giulești. Printre aceștia, cei mai importanți: Bozovici, Rui Duarte, Teixeira, Ilijoski sau Marius Constantin. Pentru a fi corecți până la capăt, trebuie să spunem că Rapidul a primit și câteva daruri de la Dumnezeu, de la club dispărând și adevărate mârțoage ieșite din basm, printre care: Romeo Surdu, Marius Bilașco, Paul Codrea sau Ovidiu Burcă.