Rapid – Hamburg 2-0 în manșa tur din optimile de finală ale Cupei UEFA, 9 martie 2006

Peste 16.000 de suporteri rapidiști au umplut tribunele stadionului din Giulești, creând o atmosferă de sărbătoare, specifică marilor confruntări europene. Echipa noastră venea după eliminarea surprinzătoare a formației Hertha Berlin în turul anterior, iar acum se pregătea să înfrunte o echipă și mai puternică din Bundesliga. Hamburg SV, cu tradiția și palmaresul său impresionant, pornea ca favorită în această confruntare, dar Rapidul și-a propus să demonstreze că succesul împotriva Herthei dar și parcursul de excepție până acum nu fusese doar o întâmplare.

În contextul acestei partide, Rapidul se confrunta cu câteva absențe importante în linia mediană. Robert Ilyeș, un jucător esențial în parcursul european de până atunci, părăsise echipa în perioada de transferuri din iarnă, în timp ce Marius Măldărășanu, un alt pilon al formației giuleștene, era indisponibil din cauza unei accidentări pentru care fusese operat cu o zi înainte în Belgia. În semn de solidaritate și prețuire, colegii săi au purtat înaintea meciului tricouri pe care era inscripționat mesajul „Pentru Măldă”, un gest care a demonstrat unitatea și spiritul de echipă care caracterizau grupul.

Încă din primele minute, jucătorii Rapidului au abordat meciul cu mult curaj și încredere. În ciuda prestigiului adversarilor, elevii lui Răzvan Lucescu nu s-au lăsat intimidați și au pus în aplicare o strategie tactică perfectă. Deși linia mediană evolua într-o formulă experimentală, cu Emil Dică și Romeo Stancu titulari în centrul terenului, jucători care nu făcuseră parte din primul „11″ la începutul campaniei europene, colaborarea dintre compartimente a funcționat impecabil.

Primul moment de grație al serii a venit prin Daniel Niculae, atacantul care a demonstrat că are calitate de jucător internațional. Execuția sa a amintit suporterilor mai vârstnici de un alt moment istoric pentru fotbalul românesc în confruntările cu formațiile germane.

Similar cu golul marcat de Gigi Mulțescu pentru Dinamo împotriva aceluiași Hamburg în 1983, când îl învinsese pe portarul Ulrich Stein cu un șut formidabil de la peste 35 de metri, Daniel Niculae a expediat un șut spectaculos de la distanță care a făcut inutil orice efort al portarului german. Giulești-ul a explodat de bucurie, iar tabela indica 1-0 pentru Rapid.

Germanii, surprinși de intensitatea jocului practicat de bucureșteni, au încercat să reacționeze, dar defensiva solidă a Rapidului, combinată cu intervențiile inspirate ale portarului, au menținut avantajul echipei gazdă. Apoi, ca într-un scenariu perfect, Mugurel Buga a dublat avantajul Rapidului, marcând al doilea gol care a pecetluit victoria formației bucureștene. Stadionul era în delir, iar visul european al Rapidului căpăta contururi tot mai clare.

Succesul cu 2-0 în fața unei formații de calibrul Hamburgului a reprezentat mai mult decât un simplu rezultat favorabil. A fost o demonstrație de inteligență tactică și calitate fotbalistică care a surprins pe mulți specialiști ai fotbalului european. După acest rezultat, Rapidul devenea favorită la calificarea în sferturile de finală ale competiției.

Această victorie a continuat seria reușitelor echipelor românești împotriva formațiilor germane, alimentând parcă un complex psihologic al acestora în fața formațiilor din România. Dacă în 1983, Hamburg suferise pe stadionul „23 August” în fața lui Dinamo București, iată că și în 2006, pe stadionul din Giulești, germanii erau nevoiți să recunoască superioritatea unei echipe românești.

În tribunele stadionului s-au aflat și personalități importante ale fotbalului românesc. Selecționerul naționalei României, Victor Pițurcă, a venit să urmărească partida alături de Ionuț Lupescu, directorul general al Federației Române de Fotbal de la acea vreme. Prezența lui Pițurcă părea să confirme dorința acestuia de a depăși anumite resentimente față de echipa giuleșteană, mai ales în contextul în care, cu doar o zi înainte, Mircea Lucescu declarase: „Am încredere în Pițurcă, sper să-și mute ochii și spre Rapid și să arate că e un selecționer neutru”.

Un mic incident a marcat totuși atmosfera din tribune. Cristi Bivolaru, fostul secretar general adjunct al FRF, a ajuns la meci în minutul 10 și, observând că locul său se afla chiar lângă Ionuț Lupescu, a refuzat să se așeze acolo, preferând să aștepte în picioare până când s-a eliberat un loc în altă parte. Acest episod minor a reflectat tensiunile existente în culisele fotbalului românesc, dar nu a umbrit cu nimic sărbătoarea fotbalistică de pe gazon.

Victoria Rapidului împotriva Hamburgului din acea seară de martie 2006 a rămas în memoria colectivă a suporterilor giuleșteni ca unul dintre cele mai frumoase momente din istoria europeană a clubului. Dincolo de rezultatul în sine, maniera în care a fost obținut succesul, determinarea jucătorilor și strategia impecabilă a lui Răzvan Lucescu au demonstrat că fotbalul românesc se afla în cea mai bună perioadă a sa după anii 1990.

Cu un avantaj de două goluri înaintea returului de la Hamburg, Rapid București devenea un candidată serioasă la calificarea în sferturile de finală ale Cupei UEFA, continuând astfel să scrie una dintre cele mai frumoase povești europene din istoria sa.

RETUR – 15 MARTIE, 2006

Hamburg – Rapid 3-1 (Cupa UEFA, 15 martie 2006 – optimi)